“Trebuie ca noi toţi să luăm în considerare
chestiunea de cea mai mare importanţă a vieţii de după moarte,
să ne încredem din toată fiinţa noastră în Buddha Amida
şi să recităm nembutsu”. Maestrul Rennyo
Indiferent ce aş face, există un gând care îmi dă târcoale în mod natural: “voi muri într-o bună zi, poate mâine sau chiar azi”….
Diferenţa dintre a fi sau a nu fi religios stă în cât de multă atenţie oferă cineva propriei sale morţi şi a ce se întâmplă după moarte. Apoi, în cât de grăbit/ă este să rezolve această chestiune odată pentru totdeauna.
Iată cea mai mare urgenţă pentru toţi buddhiştii – să rezolve problema morţii ACUM, imediat, cât mai repede, să fie grăbiţi în a o rezolva şi să nu o amâne pentru încă o zi, lună sau an.
A avea sentimentul urgenţei în eliberarea de moarte şi renaştere este un semn de sănătate pe calea buddhistă. A aştepta, a crede şi a simţi că mai ai destul sau ceva timp pentru evoluţie spirituală este o iluzie, cea mai gravă iluzie pe care o poţi avea. Şi cât de dulce este această iluzie! Ce frumos este să îţi petreci vremea gândindu-te că întotdeauna înveţi şi evoluezi!
Oamenii în general şi de asemenea, mulţi buddhişti, se joacă de-a căutătorii spirituali, hrănindu-se cu fructele aşa ziselor realizări personale, crezând că azi au învăţat ceva nou, au mai evoluat puţin, când de fapt, se mint inconştient pe ei înşişi.
Sfatul meu, dragi practicanţi Dharma, este să opriţi această autoamăgire! Nu sunteţi cu nimic mai buni decât înainte de a deveni buddhişti şi nici nu veţi fi vreodată. A vă baza pe voi înşivă duce la rătăcirea în propria minte. În acest fel nu veţi învăţa nimic, în afară de înţelepciunea centrată pe falsul ego.
Sunteţi cu adevărat NIMIC şi complet NEÎNSEMNAŢI în marea furtună a naşterilor şi morţilor repetate iar aşa zisele voastre merite sau înţelepciunea pe care credeţi că aţi dobândit-o în această viaţă va fi aproape inutilă în momentul morţii.
Nimic nu este demn de încredere, nimic nu este stabil atunci când ajungi să te bazezi pe mintea ta neiluminată. Este ca şi când ai vrea să transformi o cărămidă într-o oglindă. Numai Mintea lui Buddha este demnă de încredere. Iar această Minte a lui Buddha a luat un Nume şi o formă în persoana lui Amida care te aşteaptă să conştientizezi ceva extrem de simplu – că ai nevoie de ajutor.
Cred că nu există ceva mai valoros în viaţa spirituală decât a realiza că ai nevoie de ajutor şi a cere ajutor.
Nu este stupid să crezi că vei deveni prin tine însuţi un Buddha perfect, capabil să salveze alte fiinţe, în această viaţă şi cu acest corp? Bineînţeles, unii au reuşit în trecut, Shakyamuni însuşi a reuşit, dar nu este stupid să crezi că TU, cititorul acestor rânduri, eşti la fel ca ei? Ori să crezi că ai destul timp pentru a încerca? Dacă asta nu este iluzie, atunci ce este? Uită-te la propria viaţă, conştientizează adevăratele tale capacităţi, măsoară-ţi iluziile şi ataşamentele, apoi adaugă în ecuaţie factorul impermanenţă, anume că poţi muri oricând şi calculează-ţi cu exactitate şansele.
Ai intrat pe această Cale pentru a deveni un Buddha şi a te elibera de naştere şi moarte sau un buddhist drăguţ, inteligent şi zâmbăreţ? Eşti plin de fraze deştepte spuse de maeştrii din trecut sau te-ai eliberat cu adevărat? Te rog, meditează asupra acestui lucru.
Ce te face atât de special încât nu ai putea să mori deodată, când te duci la wc, eşti la masă cu prietenii ori în diferite alte situaţii? Şi în ce stare te-ar găsi moartea dacă ar apărea să zicem, ACUM sau în orice caz pe neaşteptate? Eşti un Buddha, un Eliberat în acest moment al posibilei tale morţi sau în viitoarele momente posibile şi neaşteptate? Ori eşti şi vei fi un om obişnuit aşa cum ai fost mereu?
Însă atenţie, dacă nu devi un Buddha acum, ce te face să crezi că vei avea această sansă în altă viaţă? Nu este stupid să pierzi ocazia de a evada din închisoarea naşterii şi a morţii când cineva îţi oferă această şansă, doar pentru că vrei să încerci tu altă dată de unul singur? Numeşti această atitudine, înţelepciune? Sau este iluzie?
Ce este mai important pentru tine, să te eliberezi cu adevărat ori să ai senzaţia că avansezi şi că înveţi ceva nou şi deosebit în fiecare zi?
Te rog meditează asupra acestui lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu