În primul rând,
eu nu am vorbit niciodată degeaba despre colaborare şi bună înţelegere între românii
care urmează Calea lui Buddha. Vorbele mele au fost întotdeauna însoţite de
fapte iar martori îmi sunt diverşi buddhişti din alte confesiuni prezente în România care se pot uita, cred
eu, cu recunoştinţă sau/şi apreciere la numele Jodo Shinshu.
Dojoul din
Craiova a împărţit ani de zile GRATIS acelaşi loc de practică cu grupul Zen din
oraş iar de două ori a ajutat la organizarea unor conferinţe şi zile de
practică la sediul său cu participarea maestrului Myoken Yvone Bec,
reprezentantul Mokusho Zesler din România şi Ungaria. De asemenea, comunitatea
Jodo Shinshu din România a oferit statui, obiecte de practică şi materiale
tipărite diverşilor practicanţi buddhişti, oportunităţi de călătorie în afara
ţării pentru a întâlni reprezentanţi ai şcolilor dorite de aceştia, a susţinut
şi susţine tipărirea şi distribuirea de texte buddhiste aparţinând altor şcoli
sau patrimoniului buddhist universal. A se vedea aici tipărirea cărţilor „HranaBodhisattvaşilor – texte buddhiste despre abţinerea de la carne”, de Shabkar
Tsogdruk Rangdrol sau „Cuvintele desăvârşitului meu învăţător” de Patrul
Rinpoche, cărţi care nu aparţin tradiţiei Jodo Shinshu dar care sunt răspândite
de noi pentru binele altor fraţi buddhişti sau oameni interesaţi de buddhism
din România. Pagina oficială a comunităţii Jodo Shinshu şi blogul meu, al
reprezentantului ei în ţară, a avut mereu la rubrica „legături”, adresele altor
grupuri buddhiste din România, cu toate că majoritatea acestora nu au procedat
şi nu procedează la fel. De asemenea, în cadrul dojourilor Jodo Shinshu,
vizitatorii care nu par atraşi de învăţătura specifică şcolii noastre, au fost
şi sunt îndrumaţi către diverse alte centre buddhiste din ţară, tocmai pentru
ca legătura lor cu Dharma să nu se rupă ci să îşi găsească mediul potrivit
evoluţiei lor în conformitate cu zicala: „metode potrivite pentru oameni
potriviţi”.
Da, eu şi
implicit Comunitatea Jodo Shinshu din România, suntem dispuşi în continuare la
colaborare cu orice altă grupare buddhistă, însă această colaborare trebuie să
fie una autentică. De asemenea, aceasta presupune în primul rând o reciprocitate în mediul virtual şi real. Spre
exemplu, fiecare să-l treacă pe celălalt la „legături” pe siteul său şi cărţi sau
materiale informative din ambele tradiţii să fie prezente în bibliotecile
centrelor noastre.
Apoi, mai e ceva
la fel de important. Nu sunt dispus să colaborez cu cei care sub acoperirea
numelui de „buddhist” promovează diverse ciorbe spirituale şi amestecuri între
buddhism, creştinism sau alte religii. De exemplu, nu colaborez cu cei al căror
limbaj conţine principii de genul: „toate religiile sunt la fel”, „există un
singur Dzeu pentru toţi” etc şi nici cu cei care se autodeclară în acelaşi timp
„buddhişti şi creştini”. Nu agreez deloc
limbajul relativist şi evit, de asemenea, pe cei care ezită să prezinte
buddhismul ca pe o cale religioasă.
Doresc de
asemenea, să dialoghez cu buddhişti autentici, cu oameni care au aderat şi
aderă la o îndrumare tradiţională şi care sunt practicanţi iar nu buddhişti de
internet.
Atât deocamdată. Cei care vor să discutăm mai multe pe această temă, sunt invitaţi să mă contacteze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu