În ceea ce mă priveşte, sunt împotriva unui ecumenism la modă în multe cercuri moderne, bazat
pe îndoctrinări de genul: "suntem
toţi la fel", "toate religiile sunt la fel", "să unim toate
religiile" şi alte asemenea aberaţii.
Să fie foarte
clar de la început: ne respectăm, dar suntem diferiţi şi urmăm căi religioase diferite.
Conflictele
nu se rezolvă dacă aderăm toţi la aceeaşi religie şi nici dacă negam
diferenţele dintre noi. Adevăratul ecumenism şi dialog inter-religios presupune absenţa fricii de diferenţe şi acceptarea celuilalt aşa cum este el. Nu trebuie să avem idei sau credinţe
asemănătoare, ci doar sa fim prieteni, să bem o bere împreună, să ne respectăm
unii pe alţii şi să aderăm la câteva reguli de bun simţ, aceleaşi care permit
vecinilor să locuiască împreună, fără probleme, pe aceeaşi scară de bloc.
Putem fi
prieteni chiar daca celălalt nu ne împărtăşeşte opiniile şi chiar dacă este
convins că religia lui e mai buna decat a noastra. Este dreptul natural al
oricărui om să creadă că el are dreptate şi că sistemul lui de gândire este cel
mai bun iar acest drept nu trebuie niciodată înlocuit cu ideologia stupidă a
corectitudinii politice.
Când este
aplicată în domeniul religios, corectitudinea politică duce la relativism şi la
distrugerea însăşi a religiilor pe care
vrem să le punem de acord. Cu chestii de genul, “mai taie tu din credinţa ta,
că mai tai şi eu din a mea”, ajungem amândoi să urmăm frânturi de idei lipsite
de viaţă şi trăire autentică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu