Doctrinele celor trei corpuri (aspecte) sau celor două corpuri ale lui Buddha Amida nu sunt bine înţelese de
cei care nu vor să accepte existenţa diverşilor Buddha transcendenţi din
Mahayana[1].
În timp ce adevărata cauză a unei astfel de atitudini este viziunea lor
materialistă asupra universului, aceştia se folosesc adeseori de Dharmakaya de
dincolo de formă (Dharmakaya naturii de Buddha sau Dharmakaya realităţii
ultime) ca argument pentru a reduce toate manifestările transcendente la simple
simboluri sau metafore ori chiar merg atât de departe încât să dea vina pe
„buddhismul popular” pentru prezenţa acestora în scrierile canonice.
Însă Maestrul T’an-luan a
contrazis astfel de viziuni greşite când a explicat faptul că exact pentru
că Dharmakaya „este dincolo de formă, nu există nici o formă pe care să nu o
poată manifesta”:
„Dharmakaya
necondiţionată este Corpul naturii de Buddha. Pentru că natura de Buddha este
nirvanică, Dharmakaya este dincolo de formă. Deoarece este dincolo de formă, nu
există nici o formă pe care să nu o poată manifesta. De aceea, corpul împodobit
cu semnele desăvârşirii este el însuşi Dharmakaya”.
“Corpul împodobit cu semnele desăvârşirii” reprezintă manifestarea transcendentă specifică fiecărui Buddha pentru a
salva fiinţele:
„Dharmakaya nu are
nici o formă anume şi totuşi manifestă diferite forme în funcţie de condiţiile
şi capacităţile fiinţelor sensibile”.
În cazul lui Buddha Amida, aceasta este
forma pe care a luat-o în Tărâmul Pur; este Amida aşa cum a fost descris în Marea
Sutră de Buddha Shakyamuni, Amida cel văzut şi auzit de cei adunaţi pe
vârful Vulturului pentru a auzi această sutra. Este Amida care ne însoţeşte
întotdeauna pe noi, cei care ne încredem în El.
Dharmakaya ultimă sau Dharmakaya naturii de
Buddha este dincolo de timp şi formă şi de aceea, nu poate fi tratată ca obiect
al credinţei. În această ultimă Dharmakaya vom sălăşlui doar după ce vom atinge
Buddheitatea în Tărâmul Pur, însă aici şi acum oamenii obişnuiţi nu pot
relaţiona cu ea şi nici nu o pot înţelege. De aceea, Buddha Amida nu a rămas
izolat în Dharmakaya cea de dincolo de formă, ci s-a manifestat în forma
descrisă de Shakyamuni în Marea Sutră şi a manifestat Tărâmul Său Pur.
Chiar dacă Buddha Amida în Nume şi Formă
este inseparabil de Dharmakaya de dincolo de formă, asta nu înseamnă că El este
inexistent ori doar un simbol, mit sau personaj fictiv. Aşa cum spunea Maestrul
T’an-luan, chiar dacă cele două Dharmakaya sunt inseparabile, ele sunt totuşi
diferite; chiar dacă sunt una, ele nu sunt acelaşi lucru. Aşadar, în timp ce acceptăm faptul că
Amida are într-adevăr, un aspect ultim – Dharmakaya de dincolo de formă, noi ne
raportăm în credinţa şi învăţătura noastră la Amida în Nume şi Formă, la Amida
cel descris în Marea Sutră şi la Amida care se află acum în Tărâmul Pur.
Cei care nu înţeleg această diferenţă şi continuă să nege existenţa lui Buddha Amida în Nume şi Formă nu practică în conformitate cu Dharma, aşa cum
explică Maestrul T’an-luan:
“Care este cauza nepracticării în
conformitate cu Dharma sau cu semnificaţia Numelui? Este a nu înţelege faptul
că Tathagata Amida este un Corp al realităţii ultime şi un Corp manifestat
pentru salvarea fiinţelor sensibile”.
Când spunem nembutsu luăm ca obiect al
refugiului şi credinţei noastre Numele lui Buddha Amida în manifestarea Lui
plină de slavă pentru salvarea fiinţelor sensibile (Dharmakaya metodelor pline
de Compasiune/Sambhogakaya):
“Cele zece repetări ale Numelui apar din
credinţa de neîntrecut care ia ca obiect
al său Numele lui Tathagata Amida în corpul de slavă al metodelor potrivite;
acest corp al slavei conţine merite
nemăsurate, pure şi curate”.
A
nega existenţa Buddhaşilor transcendenţi, inclusiv a lui Buddha Amida, cu
manifestările lor specifice este, după Maestrul T’an-luan, cea mai rea faptă
posibilă, adică ponegrirea Dharmei celei adevărate. Într-un dialog celebru din Ojoronchu,
care a fost mai târziu citat de Shinran în Kyogyoshinsho, el explică
faptul că adevărata excludere din Legământul Principal[2]
şi singurul obstacol la naşterea în Tărâmul Pur este actul de a ponegri Dharma.
Apoi defineşte această ponegrire în următorul mod:
„A spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma, Bodhisattva sau Bodhisattva-Dharma. A te decide asupra
unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată sau primindu-le de la
alţii, se numeşte ponegrirea Dharmei celei adevărate”.
Aşadar, cei care propagă ideea că istoria
lui Bodhisattva Dharmakara ce a devenit Buddha Amida, spusă de Shakyamuni în Marea
Sutră, este un mit sau o poveste fictivă iar Dharmakara şi Amida sunt
personaje fictive, simboluri sau metafore, afirmă de fapt, că “nu a existat
Bodhisattva Dharmakara” şi “nu există Buddha Amida”. Actul lor de a nega
existenţa lui Buddha Amida în aspectul de Dharmakaya a metodelor pline de
Compasiune (Sambhogakaya) este chiar ponegrirea Dharmei celei adevărate. Din
această cauză, susţinătorii şi promotorii unei astfel de viziuni greşite sunt
excluşi de la naşterea în Tărâmul Pur. Mai mult decât atât, când viaţa lor de
acum se va sfârşi, se vor naşte în marele iad Avici[3],
aşa cum a explicat Maestrul T’an-luan:
„Deşi doar a ponegrit
Dharma cea adevărată însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur
nu va putea atinge naşterea în Tărâmul Pur. De ce? Mahaprajnaparamita[4]
sutra spune:
‘[…] Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată va cădea
tot în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va cădea într-o altă
regiune a acestuia. În acest fel trece prin o sută de mii de mari iaduri Avici
unul după altul’.
Buddha nu menţionează
vre-un moment când acesta poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un
păcat extrem de grav.
Mai mult decât atât,
Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a
ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască
în Tărâmul lui Buddha? Acest lucru nu ar avea
nici o logică.”
Marea Sutră este Dharma despre Buddha Amida propovăduită de Buddha Shakyamuni cu intenţia de a ajuta fiinţele să se nască
în Tărâmul Pur al lui Amida. Cum ar putea cei care privesc această sutră ca pe
o poveste mitologică sau ficţiune să se nască în Tărâmul Pur al unui Buddha a
cărui existenţă o neagă? Într-adevăr, aşa cum spunea T’an-luan: “acest lucru nu ar avea nici o logică”.
[1] Maestrul T’an-luan a
explicat foarte clar: „A spune că fiecare Buddha stăpâneşte nenumărate şi
imposibil de calculat lumi în toate cele zece direcţii este o viziune susţinută
de discursurile Mahayana”.
[2] Vezi capitolul
„Excluderea din Legământul Principal al lui Buddha Amida” din cartea mea, Cele
48 legăminte ale lui Buddha Amida, The Corporate Body of Buddha Educational
Foundation, Taiwan, 2015, p. 35
[3] Cel mai rău dintre cele
opt iaduri. „Avici” înseamnă „neîntrerupt” şi se referă la faptul că nu există
nici un fel de pauză în suferinţa îndurată acolo.
[4] Daibonhannyaharamitsukyo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu