Așa cum spuneam în prima parte a discuției despre karma (click aici pentru a citi), cele zece păcate grave sunt: 1) a ucide, 2) a
fura, 3) a avea un comportament sexual incorect, 4) a minți 5) a folosi un
limbaj agresiv, 6) a-i vorbi de rău pe ceilalți,
7) a bârfi, 8) a fi lacom/avar, 9) a fi
furios, 10) a susține și a răspândi viziuni greșite.
A ucide este extrem de rău deoarece toate
ființele se identifică cu trupurile lor, însă a încuraja pe cineva să ucidă, a
lăuda uciderea sau a fi pricină de ucidere[1]
este și mai grav. Dacă faci asta vei cădea nu doar tu în păcatul uciderii, ci
și ceilalți. A încuraja și promova uciderea influențază mințile altora care vor
transmite mai departe ideea că uciderea este bună, ceea ce duce la și mai multe
omoruri și la creearea unei atmosfere de iad pe pământ.
Buddha Shakyamuni a spus:
”Toți
tremură când văd violență;
viața
este dragă tuturor.
Privindu-i
pe ceilalți ca pe tine însuți,
nu ucide
și nu-i încuraja pe alții să ucidă."[2]
”Un
discipol al lui Buddha nu trebuie să ucidă el însuşi, să îi încurajeze pe alţii
să ucidă, să ucidă prin diferite metode, să preamărească uciderea, să se bucure
la vederea uciderii ori să ucidă prin incantaţii sau mantre negative. El nu
trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma uciderii şi să nu
ucidă în mod intenţionat nici o fiinţă vie[3].
Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să cultive o minte plină de compasiune şi
pietate filială, întotdeauna căutând metode potrivite pentru a salva şi proteja
toate fiinţele.”
Cel mai Onorat din
lume a menționat în Suka Sutra zece
tipuri de acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții, toate acestea fiind
legate de păcatul uciderii:
”Există
zece tipuri de acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții[4]:
1) a ucide tu însuți, 2) a-i încuraja pe alții să ucidă, 3) a lăuda uciderea și
diverse moduri de a ucide ființele, 4) a te bucura la vederea uciderii, 5) a
dori să ucizi pe cineva din ură 6) a te
bucura la vederea distrugerii celui pe care îl urăști, 7) a răni fetusul în
burta mamei (avort), 8) a-i învăța pe alții să distrugă și să rănească ființele,
9) a ridica temple ‚cerești’ pentru uciderea ființelor ca ‚ofrande’,[5]
10) a-i învăța pe ceilalți să poarte război, să se ucidă și să se rănească unii
pe alții. Acestea sunt cele zece acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții."[6]
A consuma carne, inclusiv a animalelor care nu
au fost ucise în mod special pentru tine, deși este un păcat mai mic decât
uciderea, întreține karma uciderii deoarece fără cerere din partea
consumatorilor nu ar mai fi nimeni care să ucidă ființe și să le ofere carnea
la vânzare. Cu toate acestea, chiar dacă nu consumăm carne deloc, vegetalele pe
care le mâncăm, cafeaua sau ceaiul pe care îl bem au fost produse prin uciderea
multor insecte atunci când plantele respective au fost îngrijite și recoltate,
așadar cu greu putem găsi o activitate în această lume care să nu implice mai
mult sau mai puțin uciderea altor ființe. Pe scurt – nu există nicio ființă în
această lume sau în altele, față de care să nu avem o datorie karmică de
plătit. Contemplând toate acestea înțelegem și mai profund nevoia de a evada
din samsara și de a atinge Buddheitatea pentru noi și ceilalți.
Furtul,
care se definește prin a lua ceea ce nu a fost oferit este, de asemenea, foarte
grav, deoarece ființele sunt foarte atașate de lucrurile lor iar uneori a lua
banii sau proprietatea cuiva poate fi echivalentul uciderii. Imaginează-ți că
ai fura venitul pe o lună al unei mame sărace cu trei copii bolnavi. Acei copii
ar putea muri de foame sau din lipsa medicamentelor iar mama s-ar putea
îmbolnăvi și ea din cauza suferinței provocate. Asemenea uciderii, efectul
karmic al furtului duce foarte ușor la renașterea în zonele de jos ale
existenței
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un
discipol al lui Buddha nu trebuie să fure ori să îi încurajeze pe alţii să
fure, să nu fure prin nici un fel de metode, nici prin incantaţii ori mantre
negative. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma furtului.
Nu trebuiesc furate nici un fel de obiecte valoroase ori proprietăţi, chiar şi
acelea aparţinând fantomelor şi spiritelor sau hoţilor şi jefuitorilor, fie ele
atât de mici cât un ac sau un fir de iarbă.
Ca
discipol al lui Buddha, adeptul trebuie să aibă o minte plină de milă,
compasiune şi pietate filială – întotdeauna ajutând fiinţele să dobândească
merite şi fericire."[7]
Energia
sexuală este foarte puternică iar dacă nu este ținută sub control sau nu este
sublimată, atunci se transformă într-un obstacol imens pentru eliberarea din
samsara. Există mai multe tipuri de comportament sexual incorect menționate în
sutre și în tratatele diverșilor maeștri, ca de exemplu: a-ți înșela soțul sau
soția[8],
a face sex cu partenerul sau partenera altcuiva, cu cei sub vârsta normală pentru a-și începe
viața sexuală, cu persoane de același sex, cu ființe neumane, cu proprii
părinți, copii sau rude de sânge, cu un călugăr sau călugăriță care au primit
preceptele de abstinență, a face sex în locuri nepotrivite (de ex, în temple,
în afara casei, etc), la timpul nepotrivit (în timpul zilei), în orificiile
nepotrivite (anus sau gură), adică cele nefăcute pentru sex[9],
a avea relații sexuale care produc răniri ori sunt dăunătoare fizic sau psihic,
etc. Iată câteva citate din Buddha Shakyamuni despre sexualitatea incorectă și
consecințele acesteia:
”A face
sex la timpul și locul nepotrivit, cu
cineva care nu este soția ta sau nu este
femeie, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect. [...]
A face
sex cu sine însuși ori cu cineva pe
marginea străzii, lângă un templu sau într-o adunare, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect.
A face
sex cu cineva care, deși se află sub
protecția regelui, a părinților sau fraților, a acceptat o întâlnire, invitație
sau plată, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect.
A face
sex lângă o statuie, pictură sacră sau lângă un cadavru, înseamnă a fi vinovat
de comportament sexual incorect.
A face
sex cu soția ta și a te gândi la ea ca la o altă femeie sau a face sex cu soția
altcuiva și a te gândi la ea ca la propria soție înseamnă a fi vinovat de
comportament sexual incorect.
Comportamentul
sexual incorect poate fi grav sau minor. Dacă e cauzat și însoțit de patimi
puternice care întunecă mintea[10]
este grav; dacă e condus de patimi mai mici, este minor.”[11]
Vorbind despre soțiile care își înșeală soții,
Buddha Shakyamuni spune:
”Cu
mintea plină de ură, rece și fără de inimă.
tânjind după
alții, își disprețuiește soțul […]
o astfel
de soție merită să fie numită ucigașă.
[…]
Genul de nevastă asemenea unei ucigașe […]
după moarte va renaște în cele mai adânci
iaduri.”[12]
De asemenea, cu referire la homosexualitate și
pedofilie, Shakyamuni face următoarele afirmații:
”Nenumărate
pedepse [karmice] în viața
viitoare sunt descrise pentru fapta greșită a sexului între doi bărbați.
Cel care
face sex cu băieți[13]
vede băieți în râul de acid din iad care strigă după el. Din cauza
atașamentului față de aceștia se aruncă după ei, suferind îngrozitor."[14]
Descriind câteva tipuri de iaduri, Maestrul
Genshin, al șaselea Patriarh al tradiției noastre, citează din Saddharmasm
tyupasthana Sutra (Shobonenjogyo), și ajunge
la așa-numitul Loc al Suferinței
extreme unde ”sunt condamnați bărbații vinovați de sodomie. Aici victima, după
ce vede bărbatul cu care a făcut sex, îl
îmbrățișează cu patimă asemenea focului care îi consumă corpul în întregime.
După ce moare, învie la loc și fuge terorizat de cele întâmplate, însă cade
într-o prăpastie adâncă unde este devorat de ciori cu ciocuri de foc și de
vulpi cu botul de foc.”[15]
Al treilea precept Bodhisattva legat de
sexualitate spune:
”Un
discipol al lui Buddha nu trebuie să înfăptuiască acte imorale ori să îi
încurajeze pe alţii să le îndeplinească. Într-adevăr, el nu trebuie să aibă cu
nimeni un comportament sexual nepotrivit.
Un
discipol al lui Buddha trebuie să aibă pietate filială – salvând toate fiinţele
sensibile şi instruindu-le întru Dharma purităţii şi castităţii. Dacă în loc să
procedeze astfel, dovedeşte că nu are compasiune şi îi încurajează pe alţii să
se implice în relaţii sexuale imorale, inclusiv cu animale şi chiar cu mamele,
fiicele, surorile sau alte rude apropiate lor, el comite un păcat Parajika
(principal)."[16]
Indiferent dacă unii oamenii așa zis moderni
sunt de acord sau nu, sutrele (cuvintele lui Buddha Shakyamuni însuși) precum
și instrucțiunile maeștrilor, asemenea lui Genshin, sunt foarte clare în ceea
ce privește definirea comportamentului sexual incorect și rezultatele karmice
ale unui astfel de act. Precum în toate chestiunile Dharma, ceea ce Buddha a
spus cântărește infinit mai mult decât opiniile ființelor neiluminate din
diverse timpuri.
A
minți, a folosi un limbaj agresiv sau a vorbi de rău pe ceilalți, a bârfi și a pălăvrăgii
inutil constituie karma vorbirii nevirtuoase. Dintre minciuni, cea mai gravă
este a minți despre realizările
spirituale, însă orice minciună crează iluzie și neîncredere în familie, cercul
de prieteni și în relațiile cu ceilalți oameni. Folosind cuvinte agresive îi rănim
pe ceilalți iar suferința provocată poate lăsa urme grave sau duce chiar la
moarte. De asemenea, vorbind alți oameni de rău și bârfindu-i ponegrim și separăm
prieteni, familii sau chiar sangha (comunitatea buddhistă) iar pălăvrăgind ne
consumăm inutil timpul și energia care ar putea fi folosite pentru ascultarea Dharmei.
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un
discipol al lui Buddha nu trebuie să folosească el însuşi cuvinte neadevărate,
să mintă prin orice fel de mijloace ori să îi încurajeze pe alţii să mintă. Nu
trebuie să se implice el însuşi în cauzele, condiţiile, metodele sau karma
minciunii, spunând că a văzut ceea ce nu a văzut sau vice-versa ori minţind indirect
prin mijloace fizice sau mentale.[17] Ca discipol al lui Buddha, el
trebuie să aibă întotdeauna o vorbire şi viziune corectă şi să îi ghideze pe
toţi ceilalţi către acestea. Dacă în loc să procedeze astfel, ajunge pricină de
vorbire incorectă, viziuni greşite sau karmă negativă pentru ceilalţi, el
comite un păcat Parajika (principal).”[18]
”Un
discipol al lui Buddha nu trebuie să se laude pe sine şi să îi vorbească de rău
pe ceilalţi sau să îi încurajeze pe alţii să procedeze în acest fel. El nu
trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma laudei de sine şi a
discreditării celorlalţi. Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să fie gata să
se pună în locul tuturor fiinţelor sensibile şi să îndure umilinţa şi
defăimarea – să accepte toate învinuirile şi să lase fiinţele să aibă parte de
toată gloria. Dacă în loc să procedeze astfel, îşi etalează propriile sale
virtuţi şi ascunde punctele bune ale celorlalte fiinţe, atrăgând asupra lor
defăimarea, el comite un păcat Parajika (principal)”.[19]
A
fi lacom și zgârcit ne face să simțim încă din această viață o parte din
suferințele pretașilor (spiritelor/fantomelor flămânde) și este cauza
renașterii după moarte în sfera lor de existență. Lacomul și zgârcitul trăiește
numai pentru el și suferă de o foame mentală imposbil de satisfăcut.
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un
discipol al lui Buddha nu trebuie să fie avar sau să îi încurajeze pe alţii să
fie avari. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma
avariţiei. Ca bodhisattva[20],
ori de câte ori un nevoiaş vine să îi ceară ajutorul, să îi dea aceluia tot ce
are nevoie. Dacă în loc de asta, mânat de furie şi indignare[21],
refuză să îi acorde orice fel de sprijin – neajutându-l nici măcar cu un bănuţ,
un ac, un fir de iarbă, un singur vers sau o propoziţie Dharma, ci îl ocărăşte
şi îl insultă, comite un păcat Parajika (principal)”.[22]
Se
spune de asemenea, că un singur moment de furie distruge binele făcut de-a
lungul mai multor ani. Aceasta poate duce chiar la uciderea sau rănirea altor
ființe pentru că nu se știe de ce poate fi capabil un om cuprins de furie.
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fie
furios şi nici să îi încurajeze pe alţii să fie furioşi. El nu trebuie să
creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma furiei. Ca discipol al lui
Buddha, el trebuie să fie plin de compasiune şi filial, ajutând toate fiinţele
sensibile să îşi dezvolte bunele rădăcini ale împăcării. Dacă în loc de asta,
el insultă şi ponegreşte fiinţele sensibile sau chiar fiinţele născute prin
transformare [precum zeităţile şi spiritele], adresându-le cuvinte grele,
lovindu-le cu pumnii sau cu picioarele, ori atacându-le cu un cuţit sau topor –
sau poartă ranchiună chiar şi atunci când victima îşi recunoaşte greşelile şi
cere cu umilinţă iertare cu o voce moale şi împăciuitoare – discipolul comite
un păcat Parajika (principal).”[23]
”Nu vorbi aspru cu nimeni. Cei cărora le vorbești cu
asprime s-ar putea să se răzbune. Cuvintele mânioase rănesc sentimentele
celorlalți iar ceea ce oferi, vei primi înapoi."[24]
A
ponegri Dharma, a susține și a răspândi viziuni greșite, este cel mai rău lucru
cu putință, chiar mai rău decât uciderea trupului, deoarece distrugând Dharma se
ia șansa ființelor de a se elibera din nașterile și morțile repetate. Este ca
și cum ai ucide toate ființele din nou și din nou, la infinit.
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un
discipol al lui Buddha nu trebuie să vorbească de rău Cele Trei Comori[25]
sau să îi încurajeze pe alţii să procedeze astfel. El nu trebuie să creeze
cauzele, condiţiile, metodele sau karma ponegririi lor. Dacă discipolul aude
chiar şi un singur cuvânt de defăimare împotriva lui Buddha din partea externaliştilor[26]
sau fiinţelor rele, el simte o durere asemănătoare cu aceea provocată de trei
sute de suliţe care îi străbat inima. Cum
ar putea atunci să ponegrească el însuşi Cele Trei Comori? Astfel, dacă un discipol nu are credinţă şi
pietate filială faţă de Cele Trei Comori şi chiar îi asistă pe cei răi sau cei
ce împărtăşesc viziuni aberante în ponegrirea lor, el comite un păcat Parajika
(principal)”.[27]
Maestrul T'an-luan a spus:
A
spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma,
Bodhisattva sau Bodhisattva-Dharma. A te
decide asupra unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată sau
primindu-le de la alţii, se numeşte ponegrirea Dharmei celei adevărate.”[28]
„Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată
însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea atinge
naşterea în Tărâmul Pur. De ce? Mahaprajnaparamita Sutra[29]
spune:
‘Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată
va cădea tot în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va cădea într-un
iad Avici din altă lume. În acest fel
trece prin o sută de mii de mari iaduri Avici unul după altul’.
Buddha nu menţionează vre-un moment când
acesta poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat extrem de grav.
Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a
ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască
în Tărâmul lui Buddha? Acest lucru nu ar avea
nicio logică.”[30]
va urma
[1] De exemplu, a cere cuiva să ucidă în numele tău.
[3] Mintea este factorul cheie în toate preceptele Bodhisattva. ”A ucide prin diferite metode”: se
referă la metodele folosite pentru a facilita uciderea unei fiinţe sensibile,
precum a arăta celorlalţi locul unde se află o găină, a o încolţi, a-i lega
picioarele, a-i pune capul pe butucul măcelarului, etc.
[4] Scurtarea vieții de aici este efectul karmic din prezent. Efectul karmic
de după moarte este renașterea în zonele de jos ale existenței. Uneori însă este posibil ca cei care au făcut
cele zece fapte de mai sus, să se căiască sincer și să își schimbe
comportamentul, să salveze vieți, etc, ceea ce poate duce la schimbarea karmei.
De asemenea, cei care se întreabă de ce
unii criminali ajung totuși la bătrânețe trebuie să înțeleagă faptul că pe
lângă karma de acum, aceștia pot beneficia și de influența unei karme bune din
alte vieți care nu s-a epuizat încă. Așadar, chiar dacă trec de șaizeci de ani
sunt chinuiți de diferite boli fizice sau suferințe psihice ascunse (inclusiv
coșmaruri, frici, etc). La asta adaug faptul că ceea ce nouă ni se pare viață
lungă nu înseamnă că nu a fost scurtată deloc. Probabil că un bătrân criminal
ce moare la 70 ani ar fi trebuit sa mai trăiască încă 20 sau 30 ani dacă nu ar
fi făcut vreunul din cele zece acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții.
[5] A aduce sacrificii de animale sau oameni spiritelor sau diverselor
zeități.
[6]Sutra în care Buddha i-a vorbit bătrânului Suka despre diferitele
retribuții karmice (Suka Sutra), pasaj tradus din chineză la cererea mea, de către profesorul
Shen Shi'an, moderator al siteului http://thedailyenlightenment.com
[8] Din momentul în care un bărbat și o femeie sunt împreună toate
regulile de comportament se aplică automat, indiferent dacă aceștia sunt
căsătoriți civil sau religios. Menționez că pe vremea prezenței în trup a lui Buddha
Shakyamuni nu existau ceremonii buddhiste de căsătorie, acestea fiind o
invenție recentă.
[9] ”Care sunt părțile trupului nepotrivite? Gura, anusul […]” Maestrul Asvagosa citat în Marele Tratat despre etapele căii ce duc la
Iluminare”, The Great Treatise on the
Stages on the Path to Enlightenment, by Tsong-kha-pa, Snow Lion
Publications, Ithaca, New York, p. 220
[10] Dacă este condus de emoții distructive și negative, dorințe
exacerbate, furie, gelozie puternică, etc.
[12] Anguttara Nikaya, II, 41
[13] Cu copii în general.
[14] Saddharma-smrtyupasthana
Sutra. Shantideva a citat de asemenea, acest pasaj din Saddharma-smrtyupasthana Sutra în lucrarea Śikṣāsamuccaya (Compendiu de precepte).
[15] Pasaj citat de Maestrul Genshin în lucrarea Ojoyoshu din Sutra
conștientizării Dharmei celei adevărate (Saddharmasm tyupasthana
Sutra in Skr, Shobonenjogyo in Jpn). Vezi Ojoyoshu, în The Transactions of the Asiatic Society of Japan,
second series, volume VII, 1930, translated from Japanese by A.K. Reischauer, http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html
[17] Spre exemplu, a da din cap, etc. Un caz de minciună prin mijloace mentale este atunci când cineva care a comis
o greşeală tace atunci când este întrebat cine este vinovatul.
[20] ”ca bodhisattva” – ca discipol
buddhist ce aspiră la atingerea Buddheității pentru el și ceilalți.
[21]Discipolul devine furios şi îşi pierde cumpătul din cauză că celălalt continuă să
îi ceară ajutorul.
[23] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo
Kyo), cunoscută și sub numele de Brahma
Net Sutra
[25] Buddha, Dharma și Sangha.
[26] Externaliști – cei care nu sunt buddhiști.
[27] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo
Kyo) cunoscută și ca Brahma Net Sutra.
[28] Maestrul T’an-luan Comentariu la Discursul lui Vasubandhu despre Tărâmul Pur
(Ojoronchu), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism
Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.145
[29] Daibonhannyaharamitsukyo.
[30] Maestrul T’an-luan Comentariu la Discursul lui Vasubandhu despre Tărâmul Pur
(Ojoronchu). T’an-luan’s Commentary on Vasubandhu’s Discourse on the
Pure Land (Ojoronchu), a study and translation by Hisao Inagaki,
Nagata Bunshodo, Kyoto, 1998, p.196-197
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu