”Nici în ceruri, nici în mijlocul oceanului, nici în
peșterile din munți, nicăieri în această lume nu există vreun loc unde să te
poți ascunde de consecințele faptelor tale.”[1]
Voi
împărți acest capitol în două:
a)
învățătura generală despre karma
b)
karma și salvarea oferită de
Buddha Amida
a) Învățătura generală despre
karma
Karma
este legea cauzei și efectului. Termenul ”karma” provinde din cuvântul sanscrit
”karman” ceea ce înseamnă acțiune cu gândul, fapta și cuvântul. Există așadar,
trei tipuri de karmă: 1) karma gândirii, 2) karma vorbirii și 3) karma acțiunii
sau a corpului. Tot ceea ce gândim, vorbim sau facem ne afectează istoria
personală. Ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce am gândit, vorbit și
făcut în trecut, în alte vieți sau în viața prezentă iar ceea ce gândim, spunem
sau facem în prezent dă naștere la noi cei din viitor. Buddha a spus:
”Bucuriile
și suferințele ființelor
provin
din propriile acțiuni.
Diversitatea
acțiunilor creează diversitatea ființelor
și
impulsionează diversele lor rătăciri în samsara.
Cu
adevărat imensă este această rețea a faptelor!”"[2]
În momentul morții, karma personală determină
forma și vehiculul, adică trupul pe care fluxul nostru mental îl va avea în
viitoarea naștere. Dorințele au nevoie de un vehicol pentru a fi urmate într-o
nouă viață. Mediul în care ne aflăm acum și cel în care vom renaște într-o nouă
viață sau forma (trupul) de azi și cel viitor depind de karma:
În Sutra
învățăturilor către rege, se spune:
”Când
vine momentul să pleci, o rege,
nici
posesiunile tale, nici prietenii și nici familia nu te vor urma.
Însă de
oriunde ființele ar apărea și oriunde s-ar duce
faptele
lor le urmează asemenea umbrei.".[3]
Învățătura despre karma ne învață că suntem
total responsabili de ceea ce suntem și de ceea ce vom deveni. Nimeni în afara
noastră, fie om, zeu sau orice altă ființă nu poate fi trasă la răspundere.
Merităm ceea ce ni se intâmplă chiar dacă ne este greu să acceptăm asta:
”Ființele
sunt proprietarii și moștenitorii karmei lor, karma le este rudă și strămoș,
adăpost și casă. Karma este cea care face diferența între ființe inferioare și
superioare".[4]
De asemenea, în comentariul Atthasalini de Buddhagosha, se spune:
”Datorită
diferențelor karmice nașterea ființelor este diferită, superioară sau
inferioară, josnică sau înaltă, fericită sau mizerabilă. În funcție de karmă
apar diferențe în înfățișare precum frumos sau urât, sănătos și bine făcut sau
diform. În funcție de karmă apar și diferențe în condițiile lumești ale
ființelor, precum câștig sau pierdere, dizgrație, laudă sau învinuire, fericire
sau suferință."[5]
Contemplând profund învățătura despre karma
ajungem să înțelegem nașterea,viața și moartea din perspectiva legii cauzei și
efectului . Tot ceea ce există are o cauză iar orice cauză va avea un efect. În
fiecare secundă a vieții noastre culegem fructele gândurilor, cuvintelor și
faptelor noastre și plantăm semințe noi prin ceea ce gândim, facem și vorbim. Acesta
este modul corect de a privi lumea din jur și ceea ce ni se întâmplă.
Într-adevăr, în locul expresiei ”mama natură”
ar trebui să spunem ”mama karma”. Ne naștem și renaștem din karma noastră,
adică din propriile acțiuni. Chiar și natura exterioară nu e decât o reflecție
a karmei comune. Lumea
noastră, planul acesta de existență precum și
celelalte apar din karma[6].
Nu doar că învățătura despre karma explică
modul de a fi al lucrurilor acestei lumi, de ce suntem ceea ce suntem, de ce
avem această formă (trup), ci ne asigură de asemenea, de liberul arbitru. Suntem
ceea ce gândim (karma gândirii), ceea ce spunem (karma vorbirii) și ceea ce
facem (karma acțiunii sau a trupului) și putem schimba această karmă și crea în
acest fel, un mod mai plăcut de viețuire.
Karma poate fi
pozitivă, negativă sau neutră. Faptele, gândurile și cuvintele care dau naștere
la karma pozitivă duc la propria fericire și la fericirea celorlalți. Dacă
intenția este de a-i ajuta pe ceilalți, dacă acționăm, vorbim și gândim cu
acest scop, atunci creăm karma pozitivă. Dar dacă suntem motivați de diverse
otrăvuri mentale karma va fi negativă:
”Vă
spun, o călugări, voința (intenția) este karma. Intenționând și voind omul
acționează cu trupul, vorbirea și gândirea.” [7]
Acțiunile, gândurile și cuvintele care nu sunt
motivate nici de intenții bune, nici de intenții rele, creează karma neutră. Totuși,
pentru că o astfel de karma neutră nu are niciun efect pozitiv asupra noastră
sau a celorlalți este de asemenea, considerată nevirtuoasă iar discipolii
buddhiști sunt încurajați să creeze doar karma pozitivă.
În
învățătura buddhistă există multe clasificări ale acțiunilor pozitive și
negative ca de exemplu, cele zece păcate și reversul lor – cele zece fapte
virtuoase, cele cinci păcate de moarte[8],
cele zece tipuri de acțiuni karmice care scurtează viața, etc. De asemenea,
sunt multe precepte care să ne îndepărteze de la rău și să ne încurajeze să
facem ceea ce este bine, ca de exemplu, cele cinci precepte pentru laici
(mireni), cele zece precepte principale de Bodhisattva, cele 227 precepte
pentru călugări și cele 311 precepte pentru călugărițe, etc.
Cele zece păcate sunt: 1) a distruge viața, 2)
a fura, 3) a avea un comportament sexual incorect, 4) a minții, 5) a folosi
cuvinte dure și un limbaj agresiv, 6) a-i vorbi de rău pe ceilalți, 7) a bârfi,
8) a fi lacom/avar, 9) a fi furios, 10) a susține și a răspândi viziuni greșite.
O faptă complet negativă are patru părți. De
exemplu, a ucide înseamnă 1) a identifica o ființă, 2) a avea intenția s-o
omori, 3) a comite actul uciderii, 4) moartea victimei. Dacă se întrunesc toate
aceste patru elemente atunci apare karma negativă completă a uciderii. La fel
stau lucrurile cu furtul, viața sexuală incorectă, minciuna, etc.
Dacă avem intenția uciderii cuiva, a furtului
sau a unui comportament sexual incorect și contemplăm această faptă în mintea
noastră dar nu o îndeplinim efectiv, generăm doar jumătate din karma asociată
cu acea faptă negativă, acumulând doar primele două elemente din cele patru de
mai sus. Așadar, fluxul nostru mental este deja afectat de contemplarea faptei și
satisfacția ce decurge din posibilitatea îndeplinirii diverselor acțiuni
negative și dăunătoare sau de faptul că am fost fericiți să-i vedem pe alții
făcându-le. Probleme mentale sau deficiențe interioare pot apărea ca efect al
unei astfel de gândiri nesănătoase. Întrebați-vă pe voi înșivă, de câte ori ați
dorit moartea cuiva, v-ați uitat cu lăcomie și invidie la posesiunile lui sau
ați dorit soțul sau soția altcuiva? De asemenea, de câte ori ați aprobat sau
ați simțit plăcere când ați văzut faptele rele ale celorlalți? De câte ori
le-ați suținut prin argumente? Doar făcând asta în minte puteți fi siguri că nu
mai aveți în voi semințele karmice ale renașterii în lumea umană sau în vreo
lume mai presus de ea. Cu atât mai rău dacă le-ați și pus în practică!
va urma
[2] Sutra celor o sută de acțiuni citată
în Cuvintele desăvârșitului meu învățător,
Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), p. 118
[3] Conform cu citatul din Cuvintele
desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised
edition, 1998), p. 119
[5] Cf cu citatul din Buddha și
învățăturile lui de Ven Narada Maha Thera, http://www.buddhism.org/Sutras/BuddhaTeachings/page_18.html#_edn9
[6] Vezi capitolul "Câteva
explicații budhiste despre originea și existența universului" din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul
Pur, The Corporate Body of Buddha Educational Foundation (CBBEF), Taiwan, 2016,
p.24
[8] ”În conformitate cu Tzu-chou
există două tradiții în ceea ce privește cele cinci păcate de moarte.
Prima tradiție este reprezentată de lista celor cinci
păcate de moarte a celor trei vehicole:
1 )a-ți ucide tatăl în mod intenționat, 2) a-ți ucide
mama în mod intenționat, 3) a ucide intenționat un arhat (eliberat în viață),
4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite, 5) a cauza (intenționat
)vărsare de sânge din trupul unui Buddha.
Cei care fac aceste păcate se vor naște după moarte în
iadul Avici unde timp de o mare kalpa vor trece prin suferințe neîntrerupte; de
aceea, aceste păcate sunt numite ‚fapte ce duc la suferință neîntreruptă’.
Abhidharma-kosa ne oferă o listă de cinci tipuri de acțiuni
care duc la suferințe neîntrerupte. Se spune:
1) a viola
propria mamă sau o călugăriță aflată în stadiul de dincolo de învățare
[echivalent cu răul karmic al uciderii propriei mame], 2) a ucide un
bodhisattva care sălășluiește în meditație [echivalent cu răul karmic al
uciderii propriului tată]ori
3) un înțelept aflat în stadiul învățării sau cel de dincolo de învățare
[echivalent cu uciderea unui arhat, 4) a distruge cauza fericirii unei sangha [echivalent cu răul
karmic al distrugerii armoniei în sangha’ și 5)
a distruge stupe [echivalent cu a cauza intenționat vărsare de sânge din trupul
unui Buddha].’
A doua tradiție
este reprezentată de lista celor cinci păcate din Mahayana. Sutra propovăduită
Nigrantașilor spune:‘1) a
distruge stupe, a da foc la depozitele cu sutre sau a jefui proprietatea celor
Trei Comori, 2) a vorbi de rău învățătura celor trei vehicole, a spune că
acestea nu sunt învățăturile sacre, a le împiedica și a le cenzura sau a
încerca să le ascunzi, 3) a-i bate pe cei care au părăsit viața de familie, fie
că observă preceptele, nu au primit preceptele ori încalcă preceptele; a-i
persecuta, a le enumera greșelile, a-i închide, a-i forța să se întoarcă la
viața laică, a-i pune la muncă de slugi, a-i taxa sau a le lua viața, 4) a-ți
ucide tatăl, a-ți răni mama, a fi cauză de vărsare de sânge din corpul unui
Buddha, a distruge armonia în sangha sau a ucide un arhat, 5) a vorbi rău,
adică a afirma că nu există cauză și efect, precum și a îndeplini în mod
constant cele zece păcate grave de-a lungul nopții pline de ignoranță
Sutra celor zece roți spune:
1) a ucide un Pratyeka Buddha cu intenție rea, 2) a
viola o călugăriță care a atins starea de Arhat, 3) a fura sau distruge ceeea
ce a fost oferit Celor Trei Comori, 4) a distruge armonia în sangha prin
viziuni greșite’”
Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, capitolul III, The Collected Works of Shinran, Shin
Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, p.149-150
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu