sâmbătă, 15 februarie 2020

Ființele născute în iaduri



            Există opt iaduri arzătoare și opt iaduri înghețate. În conformitate cu Buddha Shakyamuni și diverși Maeștri buddhiști care le-au explicat, aceste opt tipuri de iaduri principale își au propriile lor iaduri învecinate (ustada[1]): 

”Există opt iaduri din care e greu de ieșit, pline de ființe rele și crude, fiecare  având șaisprezece utsada. Acestea au patru ziduri și patru porți, sunt atât de înalte pe cât sunt de largi. În jurul lor sunt ziduri de foc, acoperișul este din foc, soarele de acolo arde cu scântei de foc iar ele însele sunt pline de flăcări înalte de sute de yojana.”[2]

Alte tipuri de iaduri sunt așa numitele iaduri temporare (ocazionale) sau efemere
(pradesikanakara), care au fost create de acțiunile unei singure ființe, două sau mai multe. Așa cum explică Bodhisattva Vasubandhu, varietatea lor este foarte mare iar locul în care se află nu este fix, ceea ce înseamnă că pot exista în  râuri, munți, deșerturi sau în alte părți.[3]

Înainte de a prezenta în amănunt aceste iaduri trebuie să precizez faptul că toți gardienii, torționarii sau monștrii îngrozitori ce aplică diverse pedepse NU sunt ființe vii de sine stătătoare, ci manifestări ale karmei negative a persoanelor născute acolo. Așadar, chiar dacă par reali pentru locuitorii iadurilor, nu au de fapt, o existență a lor. Maestrul Vasubandhu explică acest aspect foarte clar în
Vijnaptimatravimsaka[4] și în  Abhidharmakosabhasyam.  Shantideva spune de asemenea, in Bodhisattvachariavattara:

”Cine a creat intenționat
toate armele celor din iaduri?
Cine a creat pământul de fier înroșit?
Înțeleptul[5] a zis că toate aceste lucruri
sunt lucrarea (manifestarea) minții rele a ființelor.”[6]

În descrierea iadurilor m-am ghidat în mod special după
 Yogacarabhumisastra (Yugaron) de Maestrul Asangha, Abhidharmakosabhasyam (Kusharon) de Maestrul Vasubandhu și Ojoyoshu[7] de Maestrul  Genshin, care la rândul lui a citat pe Maeștrii de mai sus și lucrările lor, precum și diverse alte sutre și tratate importante.

Cele opt iaduri arzătoare

1)      Iadul repetiției sau iadul reînvierii
iadul reînvierii
Locuitorii acestui iad se percep unii pe alții ca dușmani de moarte și se luptă între ei folosind arme uriașe create de propria karmă până când se taie în bucăți. Maestrul Genshin spune:

”Ascuțindu-și ghiarele de fier își scot ochii unii altora și își sfâșie carnea până când se scurge tot sângele din ei și li se văd oasele  […] se taie unii pe alții în bucăți cu săbii ascuțite așa cum e tăiat peștele în bucătărie.”

După ce mor o voce din cerul acelui iad strigă: ”Înviați!” iar ei se întorc din nou la viață și reiau lupta.
În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra toți cei care au ucis un om sau o ființă neumană vor cădea în acel iad[8].

Timpul petrecut acolo este descris de Maestrul Genshin după cum urmează:

”O zi și o noapte în tărâmul regilor deva (zeilor[9]) echivalează cu cincizeci de ani de viață omenească iar viața în tărâmul regilor deva durează cinci sute de ani. Însă o singură zi și noapte  în acest iad este echivalentă cu toată durata vieții din tărâmul regilor deva iar victimele trebuie să rămână acolo cinci sute de ani.”

2)      Iadul funiei negre
Ființele născute aici sunt înșfăcate de gardieni
monstruoși care îi marchează pe tot corpul cu funii de fier înroșit după care îi taie în bucăți cu săbii și fierăstraie de foc de-a lungul liniilor apărute.  După ce își termină treaba, trupurile se reîntregesc iar procesul este luat de la capăt.

Maestrul Genshin a descris și alte chinuri pentru cei născuți în acest iad:

iadul funiei negre
”Uneori paznicii monstruoși din iaduri aruncă plase din  funii de metal înroșit peste ființele născute acolo. Un vânt rău începe să bată din senin și le înfășoară strâns în jurul păcătoșilor, arzându-le carnea și sfărâmându-le oasele. De asemenea, de-a dreapta și de-a stânga lor sunt munți de fier incredibil de înalți. Pe vârfurile lor sunt așezate bârne de care sunt prinse funii de fier și care se întind astfel de la un munte la altul. Sub aceste funii sunt așezate cazane imense pline cu o substanță fierbinte și aburindă. Păcătoșii, care au prinse de spate greutăți mari, sunt forțați să traverseze distanța dintre vârfurile muntoase pe această funie și cad în cazanele de dedesupt în care sunt fierți timp îndelungat până când oasele și carnea li se transformă într-o grămadă amorfă unde nu se mai poate distinge nicio mână sau picior.”

În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[10], cauza nașterii în acest iad este rănirea și mințirea părinților, rudelor și prietenilor, precum și provocarea de discordie între ei. După Genshin, aici ajung de asemenea, hoții și ucigașii[11]. Acesta descrie timpul petrecut acolo după cum urmează:

”O sută de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în Toriten[12] iar viața în acest tărâm al zeilor durează o mie de ani. Însă o viață în Toriten  este echivalentă cu doar o zi și o noapte în acest iad unde ființele trăiesc o mie de ani. Cei care au ucis ori au furat cad în acest iad.”

iadul zdrobirii
3)      Iadul zdrobirii
Maestrul Genshin l-a descris în felul următor:

”În acest iad există numeroși munți aranjați  pe perechi și diverși gardieni monstruoși cu cap de bou sau de cal înarmați cu tot felul de bâte sau țepușe de  fier pe care le folosesc la torturarea celor născuți acolo. Cu aceste instrumente îi împing pe păcătoși înainte și îi fac să treacă printre perechile de munți care se apropie unul de altul și îi zdrobesc până când sângele li se prelinge peste tot.
Apoi mai sunt și alți munți de fier care cad din cer și îi transformă   în bucățele atât de mici precum firele de nisip. Există de asemenea, și victime care  sunt zdrobite  între două stânci”. 

Alte texte spun că uneori perechile de munți se transformă în capetele pline de flăcări ale diverselor animale pe care ființele din iaduri le-au ucis în viețile trecute și care se aruncă unul asupra celuilalt, prinzându-i la mijloc și zdrobindu-i. Asemenea tuturor iadurilor, locuitorii de acolo sunt reînviați și tortura o ia de la capăt.

În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[13], cauza nașterii în acest iad este uciderea animalelor – capre, oi, porci, iepuri, șoareci, căprioare și așa mai departe iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv  hoții și cei care își înșeală partenerii sau partenerele de viață.

Timpul petrecut în acest iad este descris de Maestrul Genshin în felul următor:

”Două sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în  Yamaten[14] unde viața durează două mii de ani, însă o zi și noapte în acest iad este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Yamaten iar în acest iad victimele trebuie să rămână două mii de ani. Ucigașii[15], hoții și adulterii cad în iadul zdrobirii.”

4)      Iadul tânguirilor
Aici ființele sunt prăjite în clădiri de metal încins cu
niciun fel de ieșire ori sunt fierte și li se toarnă cupru topit în gură, arzându-le organele interne. Ele strigă, plâng și se tânguiesc în chinuri îngrozitoare. În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[16], cauza nașterii în acest iad este faptul că au torturat fizic, psihic și verbal pe alții, i-au rătăcit și i-au corupt din punct de vedere moral iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv ucigașii, hoții, adulterii și bețivii.

iadul tânguirilor
Timpul petrecut în acest iad este descris de Genshin în felul următor:

”Patru sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în  Tosotsuten[17] unde viața durează patru  mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul tânguirilor este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Tosotsuten iar în acest iad ființele trebuie să rămână patru mii de ani.”


5)      Iadul marilor tânguiri
În acest iad gardienii pun o mulțime de victime în
containere de metal cu pereți dubli incandescenți unde sunt arși și bătuți cu diverse arme. Ușile sunt sigilate iar ființele de acolo urlă de durere și disperare. În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[18], cauza nașterii în acest iad este furtul proprietăților religioase, al proviziilor pustnicilor sau ale maeștrilor spirituali, făcându-i să sufere, iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv ”ucigașii, hoții adulterii, bețivii și cei care au folosit un limbaj rău”.

Timpul petrecut în acest iad este decris în felul următor de Maestrul Genshin:

”Opt sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în Kerakuten[19] unde viața durează opt  mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul marilor tânguiri este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Kerakuten iar în acest iad ființele trebuie să rămână opt mii de an.”

6)      Iadul căldurii arzătoare
În acest iad ființele suferă prin faptul că sunt gătite de
iadul căldurii arzătoare
de vii în cazane uriașe pline cu bronz topit. De câte ori ies la suprafață sunt prinse de gardienii infernali cu cârlige de metal și bătute în cap cu ciocane până când își pierd cunoștința. Această pierdere a cunoștinței este singurul moment de liniște, când nu mai simt nicio suferință, însă din păcate nu durează mult iar totul se ia de la capăt. 

Maestrul Genshin a descris și alte scene terifiante din iadul căldurii arzătoare:

”Gardienii infernali îi iau pe păcătoși și îi întind pe podeaua de fier încins. Uneori îi așează cu fața în jos sau în sus, bătându-i și lovindu-i mereu de la cap la picioare până când carnea li se transformă în pastă. Alteori îi pun pe un grătar mare din fier încins. Întorcându-i când pe o parte, când pe alta, îi prăjesc până când devin subțiri de la atâta arsură. Uneori îi fixează pe o țeapă lungă  de metal pe care le-o introduc din anus până în cap și îi pârlesc bine până când flăcările intră în organele vitale, încheieturi și oase, ochi, nas și gură. Apoi din nou îi aruncă într-un cazan uriaș și îi fierb ca pe fasole. Alteori îi pun la etajul superior al unei case de fier și dau drumul la flăcări violente care îi învăluie din toate direcțiile, consumându-le oasele și măduva.”

Ca să ne dea o idee despre cât de distructiv este focul manifestat în acest iad, Maestrul Genshin ne oferă o comparație:

”Dacă cineva ar aduce o scânteie din acest foc, atât de mică precum luminița unui licurici, în această lume a noastră, ar consuma-o imediat. Cât de groaznică trebuie să fie suferința acestor păcătoși ale căror trupuri asemenea firelor de iarbă sunt arse acolo! Aceștia se uită plini de dorință la flăcările din iadurile precedente care li se par, prin comparație,  răcoroase ca zăpada și gheața.”

Timpul petrecut în acest iad este descris în felul următor:

”O mie șase sute de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în Takejizaiten[20] unde viața durează șaisprezece mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul căldurii arzătoare este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Takejizaiten iar în acest iad ființele trebuie să rămână șaisprezece mii de ani. Ucigașii, hoții, adulterii, bețivii, cei care au folosit un limbaj rău și ereticii cad în acest iad.”

7)      Iadul marii călduri arzătoare
În acest iad ființele sunt blocate înauntrul unor case
de metal unde gardienii infernali îi trag în țeapă prin călcâie și anus cu tridente din fier încins până când vârfurile acestora le ies prin umeri și vârful capului. În același timp trupurile lor sunt învelite în folii de metal încins.

În conformitate cu Maestrul Genshin, care citează diverse texte sacre, gardienii acelui iad le spun fiecărui păcătos chinuit acolo:

”Ești speriat deja numai când auzi urletele și vezi cu ochii tăi ce se întâmplă aici? Închipuieți însă teroarea ce o vei simți când trupul îți va arde asemenea ierbii uscate! Totuși, flăcările din acest iad nu sunt chiar flăcări, ci patimile  arzătoare ale karme tale negative. Focul obișnuit poate fi stins dar nu și focul karmei rele.”

Acest pasaj este foarte important deoarece, așa cum am mai explicat, arată că focul iadurilor, diferitele locuri ale terorii descrise mai sus și care vor fi descrise și în cele ce urmează, precum și gardienii iadurilor, sunt manifestări ale karmei păcătoșilor renăscuți acolo. Toate acestea sunt rezultatul sau efectul suferinței pe care ei înșiși au adus-o altor ființe. Diferitele iaduri există din cauza karmei negative a locuitorilor acestora – este energia rea a propriilor fapte manifestată în forme și chinuri înspăimântătoare.

După cum spune și Maestrul Genshin, ”puterea karmei rele pe care păcătoșii au creat-o îi aruncă în flăcările violente”ale acelui iad. ”Dintre toate furtunile, furtuna karmei este cea mai puternică. Aceasta e generată de faptele negative ale oamenilor și este cea care îi trage către abisul suferinței.”

În opinia lui, ”ucigașii, hoții, adulterii, cei care au folosit un limbaj rău, ereticii precum și cei care le-au înjosit pe călugărițele care respectă preceptele purității” cad în acest iad al marii călduri arzătoare.

Timpul petrecut aici este o jumătate de kalpa intermediară, ceea ce reprezintă o perioadă de timp foarte greu de măsurat în ani omenești
  
8)      Iadul suferinței neîncetate (Avici)
Situat la capătul de jos al lumii dorinței, acesta este
cel mai rău dintre iaduri. Nicăieri nu se găsește mai multă suferință decât aici.

Iadul avici
Focul din acest iad cuprinde totul și nu există niciun loc neatins de flăcări. Este atât de violent încât trupurile victimelor și focul însuși devin imposibil de distins. De asemenea, nu există nicio secundă în care suferințele ființelor să înceteze. Numărul celor născuți acolo nu poate fi calculat și cu toate că aud țipetele de durere ale celorlalți, nu se pot vedea unii pe alții. Toate chinurile și torturile iadurilor precedente sunt trăite aici în moduri și mai groaznice.

După ce descrie acest iad, Maestrul Genshin spune:

”Suferințele din Avici sunt de o mie de ori mai mari decât toate celelalte șapte iaduri la un loc și cele învecinate cu acestea[21]. Atât de imensă este suferința din acest iad, încât victimele născute acolo îi invidiază pe cei din iadul marii călduri arzătoare, suferința acelora părându-li-se asemenea plăcerilor din Takejizaiten. Dacă ființele din cele șase Devaloka[22] ale Kamadhatu[23] ar mirosi duhoarea acestui iad ar muri imediat. Motivul este că toți cei născuți în acest iad sunt cuprinși de putrefacție.  […]
 Dacă cineva ar auzi cu adevărat totul despre suferințele din acest iad nu ar rezista și ar muri imediat. Cât de oribil trebuie să fie! Nici măcar a mia parte din ororile din Avici nu au fost povestite deoarece sunt imposibil de descris. Nimeni nu poate asculta o astfel de descriere și nici nu le  poate compara cu altceva. Dacă cineva ar descrie sau ar asculta cu adevărat o descriere completă a suferințelor din acest iad ar vomita sânge și ar muri.”

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Așa cum dintre toate tipurile de fericire
dispariția lăcomiei este regele fericirii,
dintre toate tipurile de suferință
cea din iadul Avici este cea mai cumplită.

Durerea de a fi străpuns toată ziua de o mie de sulițe
nu se compară cu cea mai mică suferință din iad."[24]

Cei care au făcut cele cinci păcate de moarte, au ponegrit Dharma, au negat legea cauzei și efectului sau existența lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur, nu au luat în serios învățătura Mahayana, au denigrat sutrele Mahayana, și-au ucis învățătorii spirituali, etc, se nasc în acest iad după moarte. Viața în Avici durează o întreagă kalpa intermediară.

Iadurile învecinate (ustada)

Yogacarabhumisastra (Yugaron) de Asangha și Abhidharmakosabhasyam (Kusharon)[25] a lui Vasubandhu, descriu patru iaduri învecinate (”utsada”) care sunt așezate la cele patru ieșiri ale celor opt iaduri principale descrise mai sus. Bodhisattva Vasubandhu a spus:

”Care este sensul cuvântului utsada? Li se zice utsada deoarece reprezintă locuri de suferință suplimentară. În iaduri ființele sunt chinuite  îngrozitor după care suferința lor continuă în ustada.  [...] După ce au stat în iaduri, păcătoșii cad apoi în utsada."[26]

Șanțul de foc (Kukula)
Când ființele ies dintr-unul din cele opt iaduri arzătoare, văd ceva ce se aseamănă cu un șanț umbros, însă când intră în el, crezând că au găsit în sfârșit un loc unde să se ascundă, descoperă că acesta e plin de foc ce le ajunge până la genunchi. Focul le arde pielea, carnea și sângele când pun piciorul acolo dar se reface imediat ce îl ridică.

Mlaștina cu excremente și corpuri putrezite (Kunapa)
Când ies din șanțul de foc văd un râu și cuprinși de sete aleargă spre el doar ca să realizeze, odată ajunși acolo, că nu este decât o mlaștină cu excremente și corpuri putrezite de oameni și animale pline cu tot felul de bestii care cresc în apă și viermi cu ciocuri de fier care îi mănâncă. Sexualitatea incorectă duce la experiența acestei mlaștini scârboase.

Câmpia cu lame ascuțite (Ksuramarga)
Când ies din mlaștină văd o câmpie verde însă când ajung acolo realizează că iarba este alcătuită din lame foarte ascuțite care le taie picioarele până la os. Acestea se vindecă la loc atunci când le ridică și sunt tăiate din nou când pășesc pe iarbă.

Pădurea de săbii (Asipattravana)
Când scapă de câmpia cu lame ascuțite, fug către ceea ce le pare a fi o pădure frumoasă dar odată ajunși la ea constată că frunzele copacilor sunt săbii care cresc pe trunchiuri de metal. Când bate vântul aceste săbii cad pe ființele de acolo și îi taie în bucățele care sunt apoi mâncate de câinii infernali Syamasabala. Când nu mai rămâne nimic din trupurile lor, aceștia reapar și sunt tăiați din nou și din nou. Rănirea și torturarea ființelor cu arme dau naștere pădurii de săbii.

dealul cu copaci Salmali
Dealul cu copaci Salmali (Ayahsalmallvana)
Apoi ființele ajung la poalele unui deal cu copaci Salmali. Pe vârful dealului își văd fostele iubiți sau iubite cu care au avut o sexualitate incorectă care îi strigă cu glasuri pătimașe. Plini de dorința de a se reuni cu ei, încep să urce dealul, însă frunzele copacilor se îndreaptă spre ei și le intră în carne. Când în sfârșit ajung în vârf, în loc de persoanele iubite sunt întâmpinați de păsări cu ciocuri de metal care le scot și le mănâncă ochii. Apoi își văd din nou persoanele iubite cum îi strigă de la poalele dealului și o pornesc la vale însă acum frunzele se întorc cu vîrful în sus, înjunghiindu-i în toate părțile corpului. Când în sfârșit ajung la obiectul dorinței acesta se transformă în femei sau bărbați metalici care îi îmbrățișează și încep să-i mănânce de vii.

Așa cum explica Bodhisattva Vasubandhu în  Abhidharmakosabhasyam, câmpia cu lame ascuțite, pădurea cu săbii și dealul cu copaci Salmali constituie un singur iad învecinat (utsada) deoarece toate trei au în comun pedeapsa prin rănire.

Râul cu apă clocotită și cenușă fierbinte
Când în sfârșit ființele scapă de dealul cu copaci Salmali ajung la râul Vaitarani plin de apă clocotită și cenușă fierbinte care înconjoară iadul cel mare. Maestrul Vasubandhu descrie suferințele de acolo:

”Pe ambele maluri ale râului sunt persoane înarmate cu săbii și sulițe care-i împing înapoi pe cei care încearcă să iasă din el. Fie că se afundă în apă ori ies la suprafață, că sunt purtați de curent sau merg împotriva lui, condamnații sunt fierți și gătiți asemenea boabelor de susan ori de porumb aruncate într-un cazan încins”.[27]

Pedofilia, râvnirea la posesiunile comunității (sangha), uciderea peștilor și a altor animale duc la apariția râului cu apă clocotită și cenușă fierbinte.

            În Saddharmasmrity Upasthana Sutra (Shobonenjogyo)[28]  există o descriere puțin diferită a iadurilor învecinate. Le voi prezenta aici așa cum le-a preluat și repovestit Maestrul Genshin în Ojoyoshu. Menționez că acestea sunt doar o parte din iadurile explicate în acea sutră.

Așadar, printre iadurile învecinate ale iadului repetiției sau reînvierii se află:
           
-          Locul plin de mizerie care este ”plin cu balegă
 fierbinte, murdărie cu gust amar și viermi cu cioc tare. Păcătoșii sunt forțați să mănânce această balegă în timp ce viermii se tărâsc peste ei, mestecându-le și găurindu-le pielea și sugându-le măduva oaselor. Cei care au ucis căprioare sau păsări cad în acest iad.”

-          Locul săbiilor rotitoare care este ”închis de
 pereți negri de fier de zece yojana înălțime, plin de un foc atât de intens încât focul normal pare zăpadă. Când corpul vine în contact cu el chiar și cu cea mai mică parte, se zbârcește până se face cât bobul de muștar. În acest foc plouă în rafale puternice cu bețe de metal încins. Tot aici există și o pădure de săbii atât de ascuțite încât chiar și un fir de păr care vine în contact cu ele este tăiat în bucățele mici. Vă dați seama cât de teribile sunt aceste săbii pentru trupurile păcătoșilor! Uneori săbiile cad din cer asemenea unei cascade imense. Atât de mare este confuzia și agonia celor născuți acolo încât nimeni nu o poate îndura. Cei care au ucis din invidie și pizmă ajung în acest iad”.

-          Locul cazanului arzător unde ”păcătoșii sunt
puși într-un cazan de metal și fierți ca boabele de fasole. Cei care au ucis, gătit și mâncat animale ajung în acest iad.”

-          Locul marii suferințe unde sunt ”trilioane și
 nenumărate tipuri de suferințe pe care nu le putem descrie în detaliu. Cei care au legat oamenii cu lanțuri, i-au bătut cu bastoanele, i-au forțat să meargă mult, i-au aruncat în râpe adânci, i-au sufocat cu fum, au speriat copiii, ajung în acest iad”.

-          Locul calmului întunecat unde ”păcătoșii sunt
prinși în întuneric negru ca smoala  și arși din când în când  de un foc întunecat. Apoi începe să bată o furtună puternică ce forțează muntele de diamant să se ciocnească de munții din jur astfel încât trupurile păcătoșilor sunt strivite între ei și fragmentele sunt împrăștiate ca grăunțele de nisip. După asta apare un vânt fierbinte și tăietor asemenea unei săbii ascuțite. Cei care au omorât oi sufocându-le cu foc și cei care au omorât broaște țestoase zdrobindu-le între cărămizi ajung în acest iad”.

-          Locul fără de bucurie unde există ”un foc imens
 care arde trupurile păcătoșilor și ziua și noaptea. Tot acolo se află păsări cu ciocuri de foc, câini și vulpi ale căror urlete sunt atât de înfricoșătoare încât ți se ridică părul pe spate de groază. Acestea vin încontinuu să roadă carnea și oasele victimelor care zac împrăștiate peste tot.  Viermi cu ciocul tare crapă oasele și sug măduva. Cei care au suflat în scoici, au bătut tobe și au scos alte sunete îngrozitoare[29] sau cei care au omorât păsări și alte animale ajung în acest iad.”

-          Locul cu cea mai grea suferință care ”se află pe
marginea unui țărm abrupt și unde păcătoșii ard încontinuu într-un foc metalic. Cei care au omorât fără milă orice ființă ajung în acest iad.”

Printre iadurile învecinate ale iadului funiei negre se află:

-          Locul tânguirii și al suferinței unde ”păcătoșii
sunt puși pe marginea unei prăpăstii imposibil de măsurat.  Acolo sunt legați împreună cu funii negre de foc și împinși în hăul de dedesupt. În cădere se  lovesc de  fundul prăpastiei care este plin de săbii ascuțite și numeroase ca firele de iarbă. Câini cu fălci de metal înroșit îi mestecă în bucățele mici și cu toate că urlă după ajutor, nimeni nu vine după ei. Cei care au fost învățători și au predat Dharma cu intenții rele, cu prejudecăți și părtinire rauvoitoare, neoferind adevărul și indiferenți la consecințe, ajung  în acest iad.”

-          Locul vulturului înfricoșător unde  ”păcătoșii
sunt bătuți toată ziua și toată noaptea de gardieni infernali cu bâte de fier. Alteori aceștia îi taie în bucăți cu săbii de metal încins ori  îi săgetează cu arcurile lor pline de flăcări. Cei care din lăcomie sau invidie i-au legat sau omorât pe alții ca să-i jefuiască, ajung în acest iad.”

Printre iadurile învecinate ale iadului zdrobirii se află:

-          Locul viziunii rele unde ajung ”cei care au avut
sexualitate incorectă și violentă cu copii altora. Aceștia cred că își văd proprii copii[30] chinuiți de gardienii infernali care le bagă în părțile intime  țepe și burghiuri de fier sau  îi scot afară cu cârlige din vaginele mamelor lor. Păcătoșii, văzând suferința copiilor sunt cuprinși de o milă și un dor de ei atât de mare încât nu pot suporta grozăvia de acolo. După ce sunt torturați astfel de viziunea suferinței propriilor copii le vine și lor rândul. Gardienii infernali îi pun cu capul în jos și le toarnă în anus cupru topit care le curge prin intestine, arzându-le organele vitale și ieșindu-le prin gură și nas. Suferințele mai sus menționate, anume suferința sufletească și cea trupească, durează timp de sute de mii de ani.”

-          Locul marii suferințe[31] unde ”sunt
condamnați[32] să sufere bărbații vinovați de sodomie[33]. Aici victima, văzându-l pe bărbatul cu care a  păcătuit, îl îmbrățișează cu patimă fierbinte care se transformă în flăcări și îi arde trupul complet. După ce moare și învie imediat, fuge cuprins de groază însă cade într-o prăpastie înfricoșătoare unde este devorat de ciori cu ciocul de foc și vulpi cu gura de foc.”

-          Locul suferinței îndelungate unde ”ajung cei
care au furat sau violat nevestele altora. Gardienii infernali îi prind și îi agață cu capul în jos de ramurile copacilor. Sub ei se află un foc violent care le arde trupurile complet. Apoi învie și totul se ia de la capăt.  Când țipă de durere flăcările intră pe gură și le ard organele vitale. Această suferință durează timp de sute de mii de ani. Descrieri mai amănunțite se găsesc în diverse scripturi.”

Printre iadurile învecinate cu iadul tânguirilor se află:

-          Iadul focului și viermilor unde ajung cei care au
vândut alcool și unde ”trupurile lor sunt afectate de cele patru sute patru boli. Atât de mare este puterea unei singure boli încât doar într-o singură zi și noapte ar distruge toți locuitorii celor patru insule. Din trupurile victimelor ies viermi care le mănâncă pielea, carnea și măduva oaselor.”

-          Locul numit ”nor, foc și ceață” unde ”ajung cei
care au forțat femei să bea alcool și apoi le-au violat. Aici sunt torturați de o flacără de  365 metri. Gardienii infernali îi prind și îi forțează să treacă prin acest foc până când sunt arși complet de la cap la picioare. Când nu mai rămâne nimic din ei, gardienii strigă: ”înviați! înviați!” iar păcătoșii învie și tortura începe din nou. Astfel chinurile lor durează fără oprire timp de sute de mii de ani.

Printre iadurile învecinate cu iadul marilor tânguiri se află:

-          Locul numit primirea suferinței crude unde
”gurile și limbile păcătoșilor sunt bătute în cuie de fier încins ca să nu poată țipa.”

-          Locul numit primirea suferinței nelimitate
unde ”gardienii infernali taie limbile păcătoșilor cu foarfece de fier încins. După ce sunt tăiate acestea cresc la loc iar procesul se repetă. De asemenea, le scot ochii și îi taie cu cuțitul. Aceste cuțite sunt atât de ascuțite încât pot tăia inclusiv fier și stânci! Cât de ușor este așadar, să taie prin carnea umană! Astfel de suferințe sunt primite de cei care au folosit un limbaj rău. Există multe referințe de acest gen în scripturi”

Printre iadurile învecinate cu iadul căldurii arzătoare se află:

-          Locul numit Fundarikiya unde ”trupurile
păcătoșilor sunt arse în așa hal încât nu mai rămâne niciun locșor cât o semință de muștar neatins de flăcări. Cei din acest iad își spun unii altora: ”Veniți repede să vedeți! Aici e lacul Fundarikiya, aici e apă de băut, aici e umbra răcoroasă a unei păduri”. Amăgiți de aceste cuvinte, păcătoșii se grăbesc să ajungă acolo dar de ambele părți ale drumului sunt gropi pline cu foc unde cad și sunt arși până la os. După o vreme învie din nou iar căldura imensă îi face să tânjească după apă așa că merg înainte până când ajung la locul numit Fundarikiya. Flăcările din Fundarikiya sunt de cinci sute de yojana înălțime. După ce victimele sunt arse de tot în acest foc învie din nou după puțin timp și totul se ia de la capăt. În acest iad ajung cei care s-au înfometat până la moarte în speranța că vor ajunge în ceruri, precum și cei care au propovăduit această erezie celorlalți.”

-          Locul numit întuneric, foc și vânt unde
”păcătoșii sunt aruncați în cer de un vânt rău, învârtiți și azvârliți de colo-colo încât devin invizibili. Apoi apare un alt vânt ascuțit ca o sabie care îi taie în bucăți mici asemenea firelor de nisip și îi împrăștie în toate direcțiile. La scurt timp fragmentele se adună împreună iar victimele învie și procesul o ia de la capăt. Astfel sunt pedepsiți[34] ereticii care susțin că existența se împarte în lucruri veșnice și lucruri impermanente sau că trupul este impermanent (pieritor) iar cele patru mari elemente sunt veșnice.”

Printre iadurile învecinate cu iadul marii călduri arzătoare se află:

-          Un loc atât de plin de flăcări încât ”nu există
 nici măcar un locșor cât gămălia unui ac unde să nu fie foc. Cei care au violat femei laice și pure  cad în acest iad.”

-          Locul numit primirea suferinței pe deplin
meritate unde ”gardienii infernali jupoaie victimele de la cap la picioare și apoi, fără să le taie carnea, le prăjesc trupurile însângerate și fără piele pe podeaua de metal încins. După aceea, toarnă peste ei fier topit. Păcătoșii sunt torturați în acest fel zece miliarde de ani. Cei care au păcălit călugărițe dându-le băuturi tari și le-au distrus sufletele, făcându-le să devină imorale, cad în acest iad. La fel pățesc cei care au corupt femei cu diverse bogății.”

Printre iadurile învecinate cu iadul suferinței neîncetate (avici) se află:

-          Locul numit câmpia de fier a vulpilor
devoratoare. Aici ”flăcările ce ard trupurile păcătoșilor se întind pe o distanță de zece yojana. Dintre toate iadurile, torturile de aici sunt cele mai grele. Țigle de fier plouă peste victime, zdrobindu-le trupurile și pulverizîndu-le oasele. Vulpi cu fălci de foc apar încontinuu și îi devorează. Cei care au dat foc pagodelor și templelor, au ars imaginile Buddhașilor, casele și bunurile preoților ajung în acest iad.”

-          Locul vomei negre unde ”victimele sunt atât de
înfometate și însetate din cauza căldurii care le arde trupul încât își mânâncă singure propria carne. După ce se mănâncă de tot, învie și o iau de la capăt. În acest loc există un șarpe cu burta neagră care se încolăcește în jurul trupurilor păcătoșilor și îi mănâncă treptat de la picioare în sus. Apoi din nou, victimele sunt prăjite într-un foc mare sau fierte într-un cazan. Oasele și carnea li se topesc asemenea gheții de primăvară iar această masă amorfă ce se amestecă cu focul creează o flacără imensă și violentă. În acest fel, victimele trebuie să îndure timp de milioane de ani diverse torturi imposibil de conceput și descris. Cei care au furat orice ofrandă oferităt unui Buddha și au mâncat-o ajung în acest iad.”

-          Locul numit adunarea de pe muntele ploios.
Acesta este ”un munte de fier de o yojana înălțime care cade peste victime și le transformă în praf. Imediat ele învie și sunt zdrobite din nou. Se mai află acolo unsprezece tipuri de flăcări care le înfășoară și le ard complet.

Uneori gardienii infernali își scot săbiile și taie trupurile păcătoșilor peste tot după care le toarnă plumb topit în răni. Apoi aceștia sunt chinuiți cu cele patru sute patru boli ori în alte feluri timp de milioane de ani. Cei care au furat și mâncat ofrandele date unui Pratyeka Buddha ajung în acest iad.”

-          Locul numit Embado unde ”se află o pasăre
 demonică numită Emba de mărimea unui elefant și cu un cioc în formă de sabie  pe unde scoate foc. Aceasta îi prinde pe păcătoși, îi duce în înaltul cerului și îi aruncă de acolo ca pe bolovani. Trupurile victimelor cad cu o așa putere încât li se sparg în sute de mii de bucăți. Însă acestea revin la viață și procesul se reia de la capăt. Picioarele lor sunt sfâșiate de săbiile ascuțite și dese de care e plin drumul, asemenea firelor de iarbă. Câini cu colți de foc vin și îi devorează. Cei care au complotat împotriva altora și i-au înfometat până la moarte ajung în acest iad. Mai multe descrieri se găsesc în scripturi.”

Cele opt iaduri înghețate

            Aceste iaduri sunt situate la același nivel cu cele opt iaduri arzătoare, dar spre deosebire de ele, unde elementul foc este dominant, aici mediul karmic este alcătuit din munți de zăpadă și ghețari iar vânturile sunt viscole năpraznice. Toate ființele născute în cele opt iaduri înghețate sunt goale și suferă de următoarele chinuri[35]:

1. Iadul bășicilor (Arbuda)
În acest iad le apar diverse bășici pe corp din cauza apei extrem de reci și viscolului puternic.

2. Iadul bășicilor deschise  (Nirarbuda)
Aici bășicile devin răni deschise.

3. Iadul dinților încleștați (Atata)
Aici dinții ființelor sunt strâns încleștați din cauza frigului extrem. Maestrul Vasubandhu explică faptul că ”atata” indică sunetul pe care victimele îl fac din cauza frigului, de aici provenind și numele acestui iad[36]

4. Iadul tânguirii (Hahava)
În acest iad ființele au limbile paralizate de frig și de aceea le este foarte greu să țipe ori să respire, ele putând doar să se tânguie neîncetat. Denumirea lui provine de asemenea, de la sunetul specific pe care îl scot ființele născute acolo.

5.  Iadul gemetelor (Huhuva) 
Aici vocile ființelor sunt sparte și gemete lungi și grele li se strecoară printre buze. Numele iadului vine din nou, de la sunetele de durere scoase de păcătoșii născuți acolo.

6. Iadul crăpăturilor în formă de utpala sau iadul florii albastre.
Pielea ființelor din acest iad devine albastră și se crapă în bucăți ce seamănă cu cele patru petale[37] ale florii utpala. 

7. Iadul crăpăturilor în formă de lotus (padma) sau iadul florii de lotus.
Aici carnea roșie a ființelor devine vizibilă iar frigul o face să se despice în opt bucăți asemănătoare cu o floare de lotus.        

8. Iadul crăpăturilor în formă de mare lotus (mahapadma) sau iadul marelui lotus.
Aici carnea ființelor devine roșu întunecat și se despică în șaisprezece, treizeci și doi și apoi în nenumărate bucăți, făcând-o asemenea unei imense flori de lotus. Diverși viermi cu ciocuri de metal intră în carnea crăpată și o devorează.

În conformitate cu textele sacre, inclusiv Buddha Shakyamuni și Maestrul Vasubandhu[38], durata de viață în primul iad înghețat este echivalentă cu timpul necesar golirii un container imens plin cu semințe de susan, dacă am lua câte o semință odată la fiecare sută de ani. Viața și suferințele din următoarele iaduri reci crește progresiv de douăzeci de ori mai mult pentru fiecare iad. 

            Jatakamala[39] menționează faptul că ființele din iadurile înghețate se află în întuneric:

”În viața următoare a unui nihilist
un vânt înghețat va apărea în acel loc al întunericului absolut.
Din moment ce te va îmbolnăvi atât de tare încât până și oasele îți vor fi distruse,
cine crezi că va intra acolo după tine ca să te ajute?”

În Scrisoare către un discipol, Maestrul Chandragomin[40] a spus:
”Un vânt incomparabil îți străpunge oasele;
corpul îți tremură și îngheață; te pleci în genunchi și te zbărcești de frig.
O sută de bășici apar și se sparg.
Creaturi născute din ele te rănesc și te mănâncă; grăsimea, măduva din oase și toate lichidele trupului  îți ies  afară.

Epuizat, cu dinții încleștați, cu părul ridicat de groază,
ești chinuit de rănile din ochi, urechi și gât.
Cu mintea și trupul buimăcite de durere,
te afli  în iadul înghețat și scoți vaiete  demne de milă."[41]

Iadurile temporare (ocazionale) sau efemere

            Iadurile temporare (ocazionale) sau efemere se găsesc  alături de cele arzătoare și reci dar există și în alte zone. Maestrul Vasubandhu a spus:

”Există iadurile pradesika (efemere) ce sunt create de forța faptelor unei singure persoane, două sau mai multe. Varietatea lor este mare; locul unde se află acestea nu este fix,  așadar se găsesc în râuri, munți, deșerturi sau în alte zone”[42].
Suferințele trăite în aceste iaduri efemere diferă considerabil în timp[43] și spațiu. Ființele condamnate de propria karmă să renască în ele pot fi prinse înauntrul unei stânci sau bolovani, țintuite pe fundul unui lac, fierte în râuri calde sau prizoniere în gheață și ghețari, arse în foc, mâncate de vii de diferite insecte sau viermi, etc. Unele suferă prin faptul că își identifică trupul cu obiecte care sunt folosite mereu precum pietre de moară, mături, uși, rogojini, preșuri, stâlpi, funii, etc

Există multe texte sacre în care sunt prezentate cauzele renașterii în aceste iaduri efemere, de exemplu: însușirea sau exploatarea în folos personal a proprietății comunității buddhiste, a cere sume mari de bani în schimbul predării Dharmei sau pentru binecuvântări, sacrificiul de animale, furtul din banii publici, adulterul, etc.

Pentru a înțelege mai bine cauzele nașterii în aceste iaduri efemere, vă voi povesti în următoarele pagini două întâmplări de pe vremea lui Buddha Shakyamuni în care sunt implicați doi dintre discipolii săi importanți, Maeștrii Maudgalyayana și Sangharakshita[44].  

            În timp ce Buddha se afla la Rajgir trăia în acea zonă un laic bătrân de 100 ani pe nume Palkye. Auzind de avantajele vieții de călugăr, acesta a spus familiei că vrea să primească și el ordinația. Cum aceștia nu mai aveau nevoie de el, nu s-au împotrivit așa că bătrânul s-a dus la mănăstirea locală unde se aflau atunci adunați discipolii lui Buddha. Pentru că Buddha însuși nu era prezent a cerut să fie ordinat de Shariputra. Acesta l-a refuzat pe motiv că era prea bătrân și nu mai putea medita, studia sau munci în mănăstire. Pe rând, mai mulți discipoli importanți l-au refuzat, de asemenea. Supărat, bătrânul a decis că mai bine moare decât să rămână neordinat. La întoarcerea sa, Buddha a aflat de situația lui Palkye și a cerut lui Maudgalyayana să-l ordineze. Cu toate că acum era ordinat și se dedicase foarte serios studiului încât devenise expert în canonul buddhist, bătrânul suferea în continuare deoarece unii călugări mai tineri nu-l respectau, crezându-l prea mândru să facă prosternări ori să muncească pentru comunitate și neluând în seamă faptul că era prea bătrân pentru aceste eforturi. Palkye a decis atunci să se sinucidă, a mers la marginea unui râu, și-a dat hainele jos, a făcut cu lacrimi în ochi aspirația de a renaște într-un trup perfect, cu o familie bogată și fără de obstacole pentru a se putea dedica mai bine practicii Dharmei și s-a aruncat în apă. Datorită puterii sale neobișnuite Maestrul Maudglayayana l-a văzut și l-a salvat, ajungând la el într-o secundă. După ce bătrânul i-a povestit rușinat motivele pentru care vroia să se sinucidă, Maudgalyayana s-a gândit că Palkye nu era suficient de conștient de realitatea suferințelor samsarice, așa că l-a luat într-o călătorie supranaturală prin câteva iaduri efemere.

Așa au întâlnit ei o femeie care sărea într-un cazan cu apă clocotită și se gătea singură. După ce toată carnea era gata oasele îi săreau afară și se transforma într-o persoană care mânca tot ce fusese pregătit. Maudgalyayana a explicat că femeia respectivă fusese servitoarea unei doamne din Shravasti. La un moment dat, această doamnă invitase un călugăr pur să își petreacă retragerea de vară de trei luni într-un loc unde ea se angajase că îi va asigura toată mâncarea necesară. În fiecare zi pregătea cele mai delicioase feluri și o trimitea pe servitoare să i le ducă însă aceasta mânca tot și îi oferea călugărului resturile. Doamna a devenit suspicioasă și a început să-i pună întrebări dar servitoarea a negat, spunând: ”Nu am mâncat nicio bucățică. Mai degrabă mi-aș mânca propria carne decât mâncarea călugărului!” Din cauza acestei minciuni a renăscut după moarte în acest iad efemer.

Apoi au întâlnit un copac gigant acoperit în întregime de gândaci care îi mâncau scoarța. Dinauntrul lui se auzea o tânguire puternică. Maestrul Maudgalyayana i-a explicat că un om pe nume Lita fusese angajat de o comunitate de călugări și folosea bunurile acestora pentru el și alți oameni din afara comunității. După moarte a renăscut în acest iad efemer identificându-se cu acel copac. Gândacii erau cei cu care împărțise mâncarea și bunurile călugărilor.

Mergând ei mai departe au văzut un om înconjurat de mai multe ființe cu trupuri umane și capete de animal care trăgeau în el cu săgeți cu vârfuri de foc. Victima era străpunsă peste tot și suferea îngrozitor. În viața trecută acest om fusese un vânător care a omorât multe animale iar acum simțea pe pielea lui suferințele provocate altora.

Și mai departe au ajuns la un munte cu suprafața plină de săbii și cuțite cu vârfurile orientate în sus. Un om se rostogolea de-a lungul muntelui și era străpuns de toate aceste obiecte ascuțite. Explicația dată de Maudgalyayana a fost că respectivul fusese un ministru influent ale cărui fapte avuseseră efectul unor săbii și cuțite pentru ceilalți.

Ultimul loc pe care l-au văzut a fost un morman uriaș de oase. Maestrul i-a explicat lui Palkye că acele oase îi aparținuseră într-una din viețile trecute. Un rege pe nume Aryasya caruia îi plăcea să asculte Dharma și să facă bine juca la un moment dat zaruri cu niște prieteni când niște miniștri i-a adus un condamnat și l-au întrebat ce să facă cu el. Fiind foarte implicat în jocul lui, regele nu a acordat atenție și le-a spus doar să se ocupe de el conform legii. Auzind asta supușii l-au executat. Apoi, după ce a terminat jocul de zaruri regele a întrebat de condamnat și auzind că a fost executat din cauza neatenției lui a fost cuprins de remușcare. După ce a murit, a renăscut sub forma unui crocodil imens și monstruos  plin de nenumărate insecte care îi mâncau trupul. Fiindu-i foame și vrând să ucidă niște negustori care mergeau cu corabia într-o misiune de afaceri, i-a auzit pe aceștia cum se refugiau, speriați, în Buddha. La auzul cuvântului Buddha crocodilul a renunțat să-i omoare și a refuzat să mai mânânce, murind de foame.

 Maudgalyayana a spus: ”Tu bhikshu Palkye ai fost regele Aryasya. Din cauză că ai omorât un om ai renăscut sub forma acestui crocodil”.

Devenind conștient de suferința samsarei Palkye a renunțat la gândul sinuciderii și a devenit și mai serios în practicarea Dharmei.

            Maestrul Sangharakshita a vizitat și el câteva iaduri efemere.

Odată a ajuns într-un palat foarte frumos decorat, înconjurat de copaci cu păsări minunate și bazine de înot, înauntrul căruia se afla un templu locuit de călugări pașnici. Fiindu-i foame a cerut de mâncare iar călugării l-au servit spunându-i: ”Să mănânci înaintea noastră pentru că ești obosit iar mai încolo s-ar putea să apară niște probleme”. Sangharakshita a mâncat bine și s-a retras într-un colț. Pe la amiază călugării au sunat gongul și s-au adunat în șiruri ordonate cu bolurile în mână. Imediat templul a dispărut iar bolurile s-au transformat în ciocane de fier cu care au început să se lovească unii pe alții până când și-au spart capetele iar creierii li s-au împrăștiat peste tot. Apoi, după ce perioada mesei a trecut, templul a reapărut iar călugării au revenit la normal.
Întrebându-i care este cauza karmică ce i-a făcut să renască în acel iad efemer, aceștia i-au spus:
”Am fost călugări pe vremea lui Buddha Kashyapa[45] și în timpul mesei de prânz obișnuiam să ne certăm unii cu alții. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.

După ce a plecat de acolo, Sangharakshita a mers într-un alt loc unde a întâlnit din nou, un templu frumos cu călugări care recitau. Și aceștia i-au oferit mâncare iar după ce a sunat gongul și s-au adunat împreună în șiruri ordonate, cu bolurile în mână, templul a dispărut iar mâncarea și băutura s-a transformat în metal topit. Pe toată durata prânzului au aruncat unii în alții cu acel lichid fierbinte și s-au ars îngrozitor. După ce prânzul a trecut, totul a revenit la normal. Călugării i-au explicat: ”Am fost călugări în vremea lui Buddha Kashyapa. Credincioșii ne ofereau mâncare și băutură dar noi o iroseam. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.

În alt iad efemer de același tip călugării locuiau într-un templu frumos care la timpul prânzului ardea din temelii împreună cu ei. După prânz templul și călugării apăreau din nou. Aceștia i-au spus: ”Am fost călugări în vremea lui Buddha Kashyapa. Din cauză că nu am fost în stare să respectăm preceptele am fost dați afară de ceilalți călugări virtuoși. Fiind foarte mânioși am dat foc mănăstirii împreună cu toți locuitorii ei. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.
Apoi Sangharakshita a mers în alte locuri și a văzut diverse ființe care erau asemenea unor ziduri, stâlpi, copaci, flori, fructe, funii, mături, boluri, pisălogi[46], perii de curățat alei, etc. După ce s-a întors, i-a povestit lui Buddha Shakyamuni tot ce văzuse, insistând mai ales pe ultimele întâlniri cu ființele asemănătoare unor obiecte și l-a întrebat care este cauza karmică a nașterii în acel mod.

Buddha i-a răspuns: ”Aceste ființe au fost de asemenea, călugări pe vremea lui Buddha Kashyapa. Unii dintre ei au pângărit zidurile templelor mânjindu-le cu noroi și scuipat. De aceea au renăscut în pereți[47]. Alții au aruncat cu scuipat și muci pe stâlpi și au renăscut în stâlpi[48], ori s-au bucurat de copacii și fructele comunității  într-un mod egoist iar după moarte au apărut în acea formă[49]. De asemenea, au folosit pentru ei înșiși funiile și măturile comunității, renăscând în acea formă. De asemenea, în timpul lui Buddha Kashyapa unii călugări au călătorit mult timp până la o altă mănăstire și au cerut călugărilor de acolo apă de băut pentru că le era sete. Din zgârcenie aceștia i-au refuzat spunând că nu au apă și au renăscut în mod corespunzător faptelor lor[50].


În vremea aceea, un shramanera[51] Arhat[52]  fusese numit administrator al unei comunități de călugări. Unii dintre aceștia i-au cerut să facă ulei cu o piatră de moară și pisălog. Shramanera le-a ceut să aștepte puțin pentru că era ocupat, însă călugării s-au mâniat și l-au jignit spunându-i: ”Dacă ni s-ar da voie să atingem acea piatră de moară,  te-am pune sub ea și te-am strivi”. Din cauza acelor cuvinte, călugării respectivi au renăscut prinși în acele pietre de moară.

*

            Acum, după ce am citit descrierile de mai sus ale iadurilor, trebuie să ne întrebăm cu cea mai mare seriozitate, ce ar fi dacă am renaște noi înșine într-unul din ele? Suntem în stare să îndurăm asemenea suferințe?        
Bodhisattva Nagarjuna a spus în Scrisoare către un prieten:

”Păcătoșii care aud despre nesfârșitele suferințe din iaduri, de care îi separă doar faptul că încă mai respiră și nu sunt speriați, înseamnă că sunt la fel de insensibili ca diamantele. 

Dacă te înspăimântă  picturile iadurilor sau descrierea și cititul despre ele, întreabă-te cum ar fi să le trăiești cu adevărat ori să te afli exact acolo."[53]

Te rog, cititorule, ia fiecare suferință specifică iadurilor și meditează profund asupra lor.
Ce zici, nu ar fi mai bine să accepți ajutorul oferit de  Buddha Amida și să scapi de acele locuri îngrozitoare odată pentru totdeauna?






[1] Jeffrey Hopkins explică în Tibetan-Sanskrit-English Dictionary, termenul ”utsada” ca ”iad învecinat” . Bodhisattva Vasubandhu folsește și el același termen în lucrarea Abhidharmakosabhasyam.
[2] Bodhisattva Vasubandhu, Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457.
[3] Bodhisattva Vasubandhu, Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457, p 459
[4] Edition translated in Muse'on, 1912, 53-90; the Tibetan, edited and translated by S. Levi, 1926
[5] Buddha.
[6] Maestrul Shantideva citat de Maestrul Ganpopa în Giuvaerul eliberării -  The Jewel Ornament of Liberation;  The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.100
[7] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land,  translated from Japanese by A.K. Reischauer and published in “The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930”  Rearranged and republished for free distribution on http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html
[8] Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 161
[9] Tărâmul celor patru regi deva. Lumile zeilor vor fi explicate mai încolo.
[10] Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162
[11] Motivul pentru care ucigașii sau alte tipuri de păcătoși apar în mai multe iaduri, se datorează probabil gravității faptelor, motivației și intensității acestora.
[12] Toriten este tărâmul celor treizeci și trei de zei.
[13] Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162
[14] Yamaten este tărâmul zeilor Yama (cerul timpului minunat)
[15] Presupun că Maestrul Genshin se referă aici în primul rând la ucigașii de animale.
[16] Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162
[17] Tosotsuten este tărâmul zeilor Tușita (tărâmul celor mulțumiți sau tărâmul mulțumirii).
[18] Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162
[19] Kerakuten este tărâmul zeilor care se bucură de propriile creații sau manifestări ( Nirmana-rati).
[20] Takejizaiten este tărâmul zeilor care se bucură de creațiile celorlalți (Paranirmitavasavartin).
[21] Vom vedea mai încolo descrierea iadurilor adiacente sau învecinate cu cele opt iaduri arzătoare.
[22] Cele șase tărâmuri ale zeilor din lumea dorinței (kamadhatu).
[23] Kamadhatu este lumea dorinței.
[24] Letter to a Friend, by Nagarjuna as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 169.
[25] See Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457-458
[26] Idem, p.458
[27] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p.458
[28] Sutra conștientizării Dharmei adevărate (Saddharmasmrity Upasthana Sutra) a fost tradusă din sanscrită de Gautama Prajnaruci între 538 și 543. Această sutră explică cauzele renașterii în cele șase stări de existență samsarică. A fost folosită foarte des de Maestrul Genshin în Ojoyoshu.
[29] Cei care au folosit instrumente pentru a crea panică și teamă în alte ființe. De exemplu, instrumentele folosite în război.
[30] Bineînțeles, aceștia nu sunt chiar proprii copii, ci doar  apariții iluzorii, manifestări ale karmei negative.
[31] Se pare ca există două locuri cu acest nume, unul aici, lângă iadul zdrobirii și altul lângă iadul repetiției sau reînvierii.
[32] Condamnați de propria karmă, bineînțeles.
[33] Homosexualii.
[34] De propria karmă.
[35] Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page 68
[36] AbhidharmakoSabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 459
[37] În alte versiuni sunt șase petale.
[38] Vezi citate din ambii pe această temă în The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.101
[39] Jatakamala, de Maestrul Aryasura descrie treizeci și patru de vieți anterioare ale lui Buddha Shakyamuni. Acest pasaj din Jatakamala a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 167. Mulți erudiți tibetani îl identifică pe Maestrul Aryasura cu Maestrul Ashvaghosha.
[40] Chandragomin (Skt. Candragomin) a fost un celebru maestru laic și cărturar  indian din secolul al VII-lea. A rămas celebru în istorie pentru dezbaterea de mulți ani dintre el și Chandrakirti de la universitatea Nalanda. Din scrierile lui amintesc Douăzeci de versuri despre Legământul de Bodhisattva  și Scrisoare către un discipol.
[41] Acest pasaj din lucrarea lui Chandragomin, Scrisoare către un discipol,  a fost luat din The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 167.
[42] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 459-460.
[43] Durata de viață în aceste iaduri temporare nu este fixă.
[44] The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.351 – 361.
[45] Un Buddha străvechi al unei ere trecute, de înainte de Shakyamuni și istoria cunoscută a omenirii.
[46] Instrumente de pisat diverse ierburi și semințe.
47] Ființele respective sunt prinse în pereți și se identifică cu ei, crezând că sunt trupurile lor.
[48] Ființele respective sunt prinse în stâlpi și se identifică cu ei. Repet aceste explicații în notele de subsol deoarece sunt foarte importante. Pereții, stâlpii și alte obiecte nu sunt trupuri efective, ci percepute ca și trupuri de mintea ființelor respective.
[49] Prinse în copaci, identificându-se cu copacii.

[50] Probabil prinse în găleata de la fântână.
[51] Shramanera este un novice de sex masculin.
[52] Eliberat în viață.
[53] Letter to a Friend, by Nagarjuna, as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 168.

Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- CREDINTA SI NEMBUTSU IN BUDDHISMUL JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Persoane interesate