“Astfel am auzit” este formula de început a oricărei învățături autentice a lui Buddha Shakyamuni (Buddha istoric). Ea reprezintă mărturia lui Ananda și a altor discipoli direcți ai Celui Atot-Iluminat precum și a succesorilor lui care ne-au transmis nouă, generațiilor viitoare, învățătura autentică a lui Shakyamuni însuși iar nu ceva inventat de ei. Aceste cuvinte sunt adeseori urmate de locul istoric unde sutra a fost propovăduită – în cazul nostru, vârful Vulturului din Rajagrha și prezentarea celor adunați acolo pentru a o asculta:
”Astfel am auzit. Odată Buddha se afla pe vârful Vulturului în Rajagrha împreună cu o mare adunare de doisprezece mii de călugări. Toți aceștia erau mari înțelepți care atinseseră deja puteri supranaturale. Printre ei se aflau venerabilii Ājnāta-kauṇḍinya, Aśvajit, Vāṣpa, Mahānāma, Bhadrajit, Vimala, Yaśodeva, Subāhu, Pūrṇaka, Gavāṃpati, Uruvilvākāśyapa, Gayākāśyapa, Nadīkāśyapa, Mahākāśyapa, Śāriputra, Mahāmaudgalyāyana, Kapphiṇa, Mahākauṣṭhilya, Mahākātyāyana, Mahācunda, Pūrṇa-maitrāyaṇīputra, Aniruddha, Revata, Kimpila, Amogharāja, Pārāyaṇika, Vakkula, Nanda, Svāgata, Rāhula, și Ānanda. Toți aceștia erau seniori.
Diverși Bodhisattva Mahayana îl
acompaniau pe Buddha, inclusiv cei ce aparțin acestei Kalpe Favorabile, precum Bodhisattva
Samantabhadra, Bodhisattva Manjusri și Bodhisattva Maitreya. Mai erau de asemenea,
șaisprezece Bodhisattva laici precum Bhadrapala, Bodhisattva Gândire Profundă,
Bodhisattva Înțelepciunea Credinței, Bodhisattva Vacuitate, Bodhisattva
Înflorire a Puterii Supranaturale, Bodhisattva Erou al Luminii, Bodhisattva
Înțelepciune Superioară, Bodhisattva Stindard al Înțelepciunii, Bodhisattva
Tărie Liniștită, Bodhisattva Înțelepciune a Legămintelor, Bodhisattva Elefant
Dulce Mirositor, Bodhisattva Erou al Comorilor, Bodhisattva care sălășluiește
centrat în sine, Bodhisattva Practicant al Stăpânirii de Sine și Bodhisattva
Eliberare.”[1]
Din păcate, în timpurile
noastre există unii cate neagă autenticitatea sutrelor Mahayana în general și a
celor trei sutre ale Tărâmului Pur în particular, spunând că deoarece au apărut
mai târziu în formă scrisă înseamnă că au fost creația unor călugări. Mulți
theravadini[2] au
această opinie și susțin că sutrele din canonul pali sunt singurele autentice. Totuși, bunul simț și logica simplă ne silesc
să înțelegem că timpul în care o sutră a fost pusă în scris nu coincide automat
cu momentul apariției sale. De-a lungul vieții lui Shakyamuni și mai târziu,
după plecarea din trupul fizic, discursurile lui (sutrele) au fost transmise
oral iar uneori prin stări speciale ale minții numite samadhi, timp de sute de
ani înainte de a fi puse în formă scrisă. Canonul pali a fost, de fapt, păstrat
în limba artificială pali pe care nici Buddha nici alții nu o vorbeau, în timp
ce sutrele Mahayana au fost păstrate inițial în sanskrită, o limbă pe care Shakyamuni,
o persoană foarte educată, e posibil să o fi vorbit.
Unii susțin că, de fapt, canonul pali al școlii Theravada este cel mai vechi și automat cea mai de încredere colecție de sutre. Dar dacă presupunem, așa cum o facem noi, că toate sutrele sau discursurile provin de la Shakyamuni, atunci faptul că unele au fost puse în scris mai devreme decât altele nu este o dovadă a autenticității sau superiorității conținutului lor. Sutrele Mahayana și ale Tărâmului Pur au existat și au fost transmise/propovăduite în același interval de timp cu sutrele din canonul pali. Fiecare grup de discipoli buddhiști și-a pus în scris propriul coș (Pitaka) de sutre recunoscute ca fiind autentice, unii mai devreme decât ceilalți. Însă nimeni nu poate dovedi prin surse istorice că cutare coș de sutre aparținând unei anumite școli a fost predat de Shakyamuni iar al celorlalți nu. La fel, nimeni nu poate dovedi că Shakyamuni nu a propovăduit anumite sutre unui grup de discipoli speciali care erau mai deschiși și mai pregătiți să le primească decât ceilalți și care, la rândul lor, le-au transmis propriilor lor discipoli într-o succesiune neîntreruptă până când au decis că era timpul să le pună în formă scrisă.
Nimeni
nu poate verifica și investiga mintea lui Buddha sau mințile celor mai
apropiați discipoli ai lui precum și acțiunile acestora cu dovezi istorice. Dacă citim despre conciliile buddhiste care au compilat oral
discursurile lui Buddha după ce acesta a plecat din trup, vedem că discipolii
săi care au participat la ele puteau să recite cu pe dinafară toate discursurile
și că toți erau Maeștrii realizați.
De asemenea, am văzut în primele pasaje din Marea Sutră citate anterior, că printre cei adunați pe vârful Vulturului unde Shakyamuni a propovăduit-o, erau ”doisprezece mii de călugări, toți aceștia mari înțelepți care atinseseră deja puteri supranaturale”. Acest aspect este foarte important deoarece ne arată cine erau călugării care au auzit această sutră și au transmis-o mai departe generațiilor viitoare. Erau călugări ”care atinseseră deja puteri supranaturale”, ceea ce înseamnă că aceștia și-au folosit puterea mentală să transmită celorlalți această sutră prin samadhi. Printre acești călugări citim numele Venerabililor Mahakasyapa, Sariputra, Mahamaudgalyayana, etc.
Mari Bodhisattva transcendenți precum Samantabhadra, Manjusri și Maitreya, viitorul Buddha, erau de asemenea prezenți și s-au bucurat la auzirea Dharmei despre Amida, ceea ce înseamnă că au avut credință în ea și au ajutat la răspândirea acesteia.
- va urma -
[1]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.3
[2] Adepți ai școlii Theravada care se bazează pe canonul în limba Pali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu