Întrebare: În
Posfața
Tannisho se spune:
”De fapt, eu însumi şi
alţii ca mine, discutăm doar despre bine şi rău, neluând în seamă bunăvoinţa
lui Amida. Shinran spunea, printre altele:
‘Eu nu ştiu nimic
despre bine şi rău. Pentru că dacă aş fi ştiut pe deplin, precum Tathagata
Amida ştie, că o faptă este bună, atunci aş fi cunoscut ce este binele. Dacă aş
fi ştiut pe deplin precum Tathagata ştie, că o faptă este rea, atunci aş fi
cunoscut ce este răul. Dar pentru o fiinţă ignorantă şi plină de patimi oarbe
din această lume trecătoare – această casă arzând – toate lucrurile, fără nicio
excepţie, sunt false şi lipsite de conţinut, toate sunt neadevărate şi
nesincere. Doar Nembutsu este adevărat şi real’”.
Se pare însă că tu
vorbești adeseori despre bine și rău, mai ales în
”războiul tău spiritual”împotriva diverselor ideologii lumești. Nu ți-e teamă că nu iei
”în seamă
bunăvoința lui Amida”?
Răspuns: Nu, nu mi-e teamă de
asta deoarece nu vorbesc exclusiv despre bine și rău și nici nu cred că sunt
expert în ceea ce privește binele și răul. Când vorbesc despre bine și
rău NU o fac bazându-mă pe înțelegerea personală ci pe cuvintele și învățăturile lui Buddha. De aceea, sunt în armonie cu ”eu nu ştiu nimic despre bine şi rău” adică NU mă bazez pe propriile opinii
despre bine și rău, ci pe ceea ce orice Tathagata (Buddha) știe, deoarece standardul
meu sunt cuvintele Buddhașilor din sutre despre ceea ce este bine sau rău. De
exemplu, când mă refer la moralitate, mă bazez pe sutrele propovăduite de
Buddha Shakyamuni însuși, lucru evident în cărțile și articolele mele.
Mai mult decât
atât, ori de câte ori vorbesc de bine și rău sau despre imoralitate în general,
întotdeauna menționez salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida. Așadar,
orice descriere bazată pe cuvintele lui Buddha însuși despre ce este
rău, sunt urmate automat de atenționarea că cei răi și imorali sunt asigurați
de salvarea oferită de Amida în cazul în care se recunosc pe ei înșiși ca fiind
răi în conformitate cu definiția răului oferită de Buddha și se încred în
Amida.
Fără definiția dată binelui și răului de către
Buddha nu putem înțelege cu adevărat cât de nenorociți suntem și cât de mult
avem nevoie de mâna salvatoare a lui Amida. Acesta este exact
motivul pentru care vorbesc despre bine și rău din perspectiva unui
Tathagatha (Amida și orice Buddha au aceeași definiție a binelui, răului,
moralității și imoralității) pentru a-i face pe oameni conștienți că nu sunt și
nu vor fi niciodată buni cu adevărat încât să se poată salva prin propriile
puteri.
Opiniile oamenilor despre
bine și rău pot diferi în funcție de timpul în care trăiesc și diverse
circumstanțe personale, ei fiind mereu dispuși să schimbe definiția moralității
ca să-și satisfacă dorințele. Din cauza ignoranței inerente minților lor
neiluminate nu pot ști cu adevărat ce este binele și răul. Asta este ceea ce
Shinran a avut în vedere când a spus ”nu ştiu nimic despre bine şi rău” deoarece nu poate ști ”precum Tathagata Amida ştie” sau
orice alt Buddha știe, ce este bine sau rău. Așadar, numai prin călăuzirea
Buddhașilor putem ști diferența dintre bine și rău și putem deveni conștienți
de răul din noi înșine. Acesta este sensul cuvintelor ”dacă aş fi ştiut pe deplin precum Tathagata (Buddha)
ştie, că o faptă este rea, atunci aş fi cunoscut ce este răul.”
În concluzie, prin
ascultarea învățăturilor lui Buddha putem ști că suntem răi și că avem nevoie
de ajutorul lui Amida. Însă cei care refuză să audă și să accepte învățătura
lui Buddha despre bine și rău (învățătura buddhistă despre moralitate),
asemenea multor falși buddhiști și membri ai diverselor grupuri ideologice din
zilele noastre, nu pot ști cât de răi sunt cu adevărat și din cauza asta nu
simt nevoia de a fi salvați de Amida.
Iată cea mai bună metodă de a-ți da seama că
cineva pune ideologiile lumești deasupra Dharmei lui Buddha: arată-i că este un
păcătos din punct de vedere al moralității buddhiste iar apoi spune-i vestea
cea bună că e salvat așa cum e de Buddha Amida, fără nicio discriminare, dacă
se încrede în El. Ceea ce va face acest buddhist fals este să se supere și să
se oprească la prima propoziție, ceva de genul, cum îți permiți tu să-l faci pe
el păcătos, imoral și rău, neluând în seamă a doua propoziție – salvarea necondiționată
oferită de Amida. Acești falși buddhiști sunt cei care, în contra cuvintelor spuse
de Shinran în Tannisho, vor spune ”eu știu mai bine decât Tathagatha
(Buddha) ce e bine și rău”. Acești oameni nu sunt cu adevărat interesați de salvare, ci de justificarea și instituționalizarea propriei imoralități precum și de impunerea ei asupra societății și religiei. Aspirația lor nu este cătreTărâmul Pur și Nirvana, ci către impunerea viziunilor personale asupra tuturor precum și convingerea celorlalți de a abandona moralitatea buddhistă.
Sper că astfel am răspuns
întrebării tale și că acum ști de ce la Amidaji insist să vorbesc în același
timp despre moralitatea buddhistă ca o oglindă care ne ajută să ne vedem pe
noi înșine așa cum suntem și despre salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida.
Așadar, NU eu sunt cel care desconsideră bunăvoința lui Amida.
Spre deosebire de falșii
buddhiști și adepții ideologiilor lumești care sunt supărați pe modul în care
Buddha a ales să definească binele și răul, care aleg ce le place din Dharma și
abandonează ceea ce nu le place sau nu corespunde cu ideologiile lumești la
care aderă, noi la Amidaji ne privim pe noi înșine ca fiind oameni răi cu credință
în cuvintele lui Buddha și în Legământul Principal. Fiind convinși de răul din inimile
noastre ne agățăm și mai mult de mânecile lui Amida.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu