Honen Shonin a spus:
”’Dacă avem credință exclusivă în Legământul Principal al lui Buddha Amida nu
există nicio îndoială cu privire la destinul nostru viitor (ne vom naște în
Tărâmul Pur), dar ce să facem cu viața care ne-a mai rămas în lumea de aici?’
‚Trebuie să
faci din Nembutsu cel mai important lucru din viața ta și să lași deoparte tot
ceea ce crezi că poate interfera cu el.
Dacă nu poți sta într-un singur loc și să urmezi Calea Nembutsu, atunci spune Nembutsu când mergi și urmează Calea precum un nomad. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu ca preot, atunci urmeaz-o ca laic. Dacă nu poți merge singur pe Calea Nembutsu, atunci fă-o în compania altora. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu și în același timp să ai suficientă mâncare și îmbrăcăminte, acceptă ajutorul celorlalți și continuă să urmezi Calea Nembutsu. Sau dacă nu are cine să te ajute, atunci ai grijă de tine dar nu abandona Calea.
Soția, copiii și
tot ceea ce ține de gospodăria și casa ta nu ar trebui să aibă decât acest scop,
de a te ajuta să urmezi Calea Nembutsu dar dacă realizezi că toate acestea sunt
obstacole mai bine te lipsești de ele. Prietenii și proprietățile sunt bune
dacă se dovedesc utile pe Calea Nembutsu dar dacă devin obstacole ar trebui
abandonate. Pe scurt, orice poate fi folositor atât timp cât nu ne tulbură și
nu devine un obstacol pe Calea către nașterea în Tărâmul Pur.’”[1]
Comentariu:
Scopul buddhismului nu este să fim fericiți aici și acum, lucru de altfel imposibil în samsara care este ea însăși efectul karmic al propriilor iluzii și patimi oarbe. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să ne neglijăm nevoile personale. Credincioșii lui Amida au și ei nevoie să mănânce, să bea, să facă sex, să se căsătorească, să aibă un acoperiș deasupra capului, etc. Nu e nicio problemă în asta. Ceea ce ne sfătuiește Honen Shonin este să privim toate aspectele vieții noastre ca susținători pe Calea Nembutsu. Legământul Principal al lui Buddha Amida nu ne cere ascetism ci doar Nembutsul credinței, așa că e important să ne aranjăm viața personală astfel încât să putem urma Calea Nembutsu.
Sfatul lui Honen se referă nu doar la rostirea Nembutsului, ci și la
toate aspectele incluse în viața religioasă a unui adept Nembutsu, precum
ascultarea și studiul textelor Dharma referitoare la Legământul Principal,
precum și la predarea și ajutorarea celorlalți să rostească acest Nembutsu al
credinței. Este important să ne creăm cele mai bune condiții în această viață
pentru a putea urma Calea în acest mod fără niciun obstacol intern sau extern.
Orice obstacole sunt atât externe cât și interne deoarece tot ceea ce
interferează cu nevoile corpului nostru ne va afecta automat și starea mentală
interioară. Celui care îi este sete sau foame, ori nu poate trăi fără sex sau
fără persoana pe care o iubește, va avea mintea afectată și probabil nu va
putea să se focalizeze cum trebuie pe ascultarea învățăturii ori să-i învețe pe
alții Calea către salvare. Dacă așa stau lucrurile, atunci să bea, să mănânce,
să facă sex și să se căsătorească. Din exact acest motiv s-a căsătorit Shinran.
Din contră, dacă cineva crede că viața de familie cu copii este un obstacol
pentru a urma Calea Nembutsu, atunci să nu se căsătorească, să nu aibă copii și
să trăiască în izolare.
De curând
am sfătuit o femeie buddhistă să divorțeze de soțul ei deoarece nu o lăsa să
spună Nembutsu, o forța să meargă la slujbele de la biserică, să se împărtășească
și să primească diverse sacramente specific creștinilor.
Cred așadar, că nu trebuie să facem nicio concesie celorlalți în chestiunile care privesc nașterea noastră în Tărâmul Pur. Nu ar trebui să renunțăm niciodată să spunem Nembutsu deoarece familia noastră, prietenii sau colegii de servici nu sunt de acord cu asta. Nu trebuie să permitem nimănui să devină un obstacol pe Calea către Tărâmul Pur. Cel mai bine e să plecăm din preajma lor știind că îi putem salva și ajuta cu adevărat după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur al lui Amida.
În loc să
devenim obsedați de puritate și să ne judecăm prea aspru pe noi înșine, să fim
mai degrabă practici și să ținem cont de faptul că suntem oameni obișnuiți cu
nevoi și atașamente. E mult mai bine să ne cunoaștem limitele și să avem o
strategie pentru viața religioasă care nu implică eforturi supraomenești, mai
ales că urmăm o Cale pentru ființe cu capacități spirituale reduse ori de-a
dreptul inexistente. De exemplu, știu pe cineva care face mereu planuri pentru
retrageri Nembutsu ideale dar nu poate trăi fără nevastă și fără comfortul vieții
moderne așa că l-am sfătuit să nu mai viseze inutil, să vină la templu din când
în când și să spună Nembutsu acasă în timp ce se bucură de comfort și de prezența
soției. Precizez că doamna nu are nimic împotriva faptului că soțul ei e
buddhist, așa că poate rosti Nembutsu ori de câte ori dorește la altarul său
personal.
Repet, fiți
sinceri cu voi înșivă și cu limitele voastre și aranjați-vă viața în așa fel
încât să puteți spune Nembutsul credinței, să studiați Amida Dharma și eventual
să-i ajutați pe ceilalți să se încreadă în Amida. Tratați Calea Nembutsu ca pe
centrul vieții voastre și orice altceva ca pe un mijloc de o putea urma.
Dacă nu poți sta într-un singur loc și să urmezi Calea Nembutsu, atunci spune Nembutsu când mergi și urmează Calea precum un nomad. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu ca preot, atunci urmeaz-o ca laic. Dacă nu poți merge singur pe Calea Nembutsu, atunci fă-o în compania altora. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu și în același timp să ai suficientă mâncare și îmbrăcăminte, acceptă ajutorul celorlalți și continuă să urmezi Calea Nembutsu. Sau dacă nu are cine să te ajute, atunci ai grijă de tine dar nu abandona Calea.
Scopul buddhismului nu este să fim fericiți aici și acum, lucru de altfel imposibil în samsara care este ea însăși efectul karmic al propriilor iluzii și patimi oarbe. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să ne neglijăm nevoile personale. Credincioșii lui Amida au și ei nevoie să mănânce, să bea, să facă sex, să se căsătorească, să aibă un acoperiș deasupra capului, etc. Nu e nicio problemă în asta. Ceea ce ne sfătuiește Honen Shonin este să privim toate aspectele vieții noastre ca susținători pe Calea Nembutsu. Legământul Principal al lui Buddha Amida nu ne cere ascetism ci doar Nembutsul credinței, așa că e important să ne aranjăm viața personală astfel încât să putem urma Calea Nembutsu.
Cred așadar, că nu trebuie să facem nicio concesie celorlalți în chestiunile care privesc nașterea noastră în Tărâmul Pur. Nu ar trebui să renunțăm niciodată să spunem Nembutsu deoarece familia noastră, prietenii sau colegii de servici nu sunt de acord cu asta. Nu trebuie să permitem nimănui să devină un obstacol pe Calea către Tărâmul Pur. Cel mai bine e să plecăm din preajma lor știind că îi putem salva și ajuta cu adevărat după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur al lui Amida.
[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume V, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 737
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu