Sanzaemon din provincia Iga

traducere din Myokoninden - Vietile myokonin-ilor

In satul Saijo din provincia Iga traia un om pe nume Aburaya Sanzaemon. El era membru al templului Jorenji din satul Oda si foarte cunoscut pentru adanca sa devotiune. Pentru ca recita nembutsu incontinuu chiar si atunci cand isi facea socotelile, gresea deseori la calcule. Sotia sa mormaia intr-una: “Recitarea nembutsu-lui este o fapta sacra si de admirat insa faptul ca pierdem bani din cauza asta nu este de ici de colo. Te rog fii mai atent.” Sanzaemon a raspuns: “Tin registre tocmai pentru ca sa nu uit tranzactiile pe care le fac, chiar daca asta este o chestiune lumeasca si neinsemnata. Insa cand vine vorba de Eliberarea eterna, cum pot uita bunavointa lui Buddha chiar si pentru putin timp?”
Auzind acestea, sotia lui s-a simtit foarte rusinata de ea insasi.

Sanzaemon obisnuia sa ii spuna nevestei sale: “Noi doi suntem bombu (fiinte ignorante si pline de patimi oarbe), asa ca nu se stie niciodata cand vom incepe sa ne certam. Daca se intampla asa ceva, atunci, indiferent cine are dreptate, acela care spune primul Namo Amida Butsu este castigator.”

In ultimii ani ai vietii sale, Sanzaemon si-a ras capul si a devenit preot, cu numele buddhist Kyoshin. Pentru ca era de neegalat in devotiunea sa pentru Amida, oamenii il numeau “Seikuro din timpurile noastre”.
Odata a compus un cantec:

“Sunati din clopot sau bateti din tobe pentru a ma chema,
caci sunt un ratacitor ignorant;
Respectarea sau incalcarea preceptelor
era un lucru foarte important pentru cei din trecut
insa nu si pentru mine (1).

Indiferent cat de stralucit, inteligent si cult ai fi,
nu esti decat un amarat purtator de lectica
daca nu esti constient de viata de dupa moarte.

Fii atent si asculta Dharma!
Muntele de aur din insula Sado este chiar aici.

Ca sa ma faca pe mine, un nenorocit, sa inteleg Dharma,
de opt mii de ori a venit Shakyamuni in aceasta lume Saha.
Oricat de bine ati auzi Dharma, nu va va fi de nici un folos
daca mintea voastra nu o asculta si nu o accepta.
Indiferent cat de bine v-ati aranja parul asemenea
statuilor Bodhisattvasilor,
natura voastra de pitoni va aparea la suprafata in curand.

Buddhasii plini de compasiune nu au reusit sa ma salveze;
doar Legamantul lui Amida ma mai poate salva.

Sa nu ne rugam pentru fericire in aceasta viata
ori sa ne abtinem de la diverse actiuni datorita unor semne
nefaste,
pentru ca suntem imbratisati de lumina lui Amida.

Numarul recitarilor nembutsu este neimportant,
insa acesta apare pe buzele mele ori de cate ori ma gandesc
la bunavointa Lui.
Sa nu uitam niciodata, dimineata si seara, de bunavointa lui Amida
care ne-a facut pe noi buni ascultatori ai Dharmei.

A pretinde ca am inteles bine Dharma
si a ne lasa prada inchipuirilor false
este mai rau decat a nu o auzi deloc.

Vazand greselile altora, aduceti-va aminte ca sunt ale voastre;
ele sunt greseli pe care le-ati facut in vietile trecute.

Ce bucuros si ce recunoscator sunt
sa vad cum trec zilele si noptile!
Momentul nasterii mele in Taramul Pur se apropie.
Acela care a aratat foarte bine ieri
poate sa fie incinerat astazi la Toribeno(2).”

_____________________________________________________

Note:

Myokoninii sunt barbati si femei, de obicei oameni simpli si fara prea multa educatie, ramasi in memoria colectiva prin devotiunea lor fata de Amida si intelegerea profunda a Dharmei.

(1) Fraza "Respectarea sau incalcarea preceptelor era un lucru foarte important pentru cei din trecut insa nu si pentru mine." inseamna ca Iluminarea in Taramul Pur nu depinde de capacitatile lui morale ci de Compasiunea lui Amida.

(2)Toribeno era un cimitir celebru in Kyoto.