Uneori mă simt obosit de atâtea vorbe, de atâtea gânduri, idei, de atâta fugă încolo şi încoace. Atunci când îi dau prea multă atenţie, mintea mea mă oboseşte îngrozitor. În aceste momente simt nevoia să mă spăl pe faţă cu apă proaspătă şi să revin la esenţă. Ce este cu adevărat important în această viaţă, ce pot eu să fac, aşa cum sunt, ce pot eu să înţeleg? În momentul când îmi dau seama că nu mai ştiu nimic, mă opresc. Este un moment simplu şi natural, o oboseală naturală a creierului care se vrea atoatecunoscător şi atotputernic. Prea multe calcule personale şi preocupări inutile.
“Doar spune nembutsu şi fii salvat de Amida. Nimic altceva nu mai este necesar.” “Lăsaţi toată karma voastră în grija lui Amida”, nu există nimic de înţeles, de câştigat sau de pierdut în această lume, nu vă mai preocupaţi de voi înşivă, nu vă mai ataşaţi de voi înşivă. Lăsaţi-vă în pace, abandonaţi-vă Legământului Principal. Nu prin voi veţi atinge naşterea în Tărâmul Pur ci prin Puterea lui Buddha Amida.
Maestrul Rennyo spunea:
“Când apare pentru prima oară credinţa, naşterea noastră în Tărâmul Pur este pe deplin asigurată. Apoi rămâne la latitudinea lui Amida să decidă dacă ne salvează după ce distruge karma noastră negativă ori dacă o lasă aşa cum este. Este inutil să ne preocupăm de karma negativă. Ceea ce trebuie cu adevărat să ne intereseze este că Amida îi salvează pe cei care se încred în El.” ….. “A face calcule personale despre noi înşine este o practică amestecată. Nu avem nimic altceva de făcut decât să ne încredem în Amida.”
Naşterea noastră în Tărâmul Pur nu depinde de concepţiile despre bine sau rău, de ceea ce egoul nostru are senzaţia că poate să facă sau nu, ci de Înţelepciunea şi Compasiunea Infinită a lui Buddha Amida.
De unde această senzaţie că mai avem încă ceva de făcut în afară de a ne încrede în Amida? Şi anume ce ne-ar mai rămâne de făcut? Să salvăm lumea? Şi cu ce minte să salvăm lumea…. cu cea de acum?
D mi-a spus că se gândeşte de multe ori să facă ceva pentru suferinţa tuturor oamenilor, că această lume în care trăim este mizerabilă, chiar prea mizerabilă…
Într-adevăr, este o lume mizerabilă dacă o privim din punctul de vedere al patimilor omeneşti. Însă ce putem noi face? Maestrul Shinran a spus: “Compasiunea pe Calea Înţelepţilor înseamnă a avea milă, a compătimi şi aţi păsa de celelalte fiinţe. Totuşi, este foarte dificil ca cineva să-i salveze pe ceilalţi după cum doreşte.”
A face eforturi să vii la dojo, a asculta învăţătura, a primi shinjin, este singurul lucru pe care îl puteţi face pentru a vă salva pe voi înşivă şi pe ceilalţi. Unora le-ar putea părea insignifiant, mai ales acelora pentru care scopul religiei este doar a te face util societăţii, reducând-o astfel la un soi de utilitarism social. Nu puteţi însă întreprinde nimic altceva în stadiul la care vă aflaţi acum. Doar după ce veţi atinge Buddheitatea prin Puterea Legământului lui Amida veţi ajuta într-adevăr toate fiinţele. Până atunci nu numai că s-ar putea să nu le fiţi de folos dar le puteţi chiar încurca.
“Compasiunea pe Calea Tărâmului Pur trebuie înţeleasă ca fiind mai întâi de toate atingerea Buddheităţii prin rostirea nembutsu-lui şi apoi, dobândind mare iubire şi mare compasiune veţi putea ajuta fiinţele sensibile după cum doriţi.
Oricâtă iubire şi oricâtă milă am putea simţi în viaţa de acum, este foarte greu să-i salvăm pe ceilalţi aşa cum dorim; astfel această compasiune rămâne neîmplinită. Aşadar, numai rostirea nembutsu-lui reprezintă marea compasiune care merge până la capăt.”
Doar aparent, noi, adepţii Jodo Shinshu, ne preocupăm numai de propria noastră naştere în Tărâmul Pur, de propria eliberare. Însă, în realitate, naşterea în Tărâmul Pur nu este altceva decât o permanentă reîntoarcere în această lume, ca Buddha, pentru a salva toate fiinţele. Cum însă am putea să ajutăm pe cineva în această viaţă, asemenea unui Buddha sau Bodhisattva? Departe de noi această pretenţie.
Dacă vreţi să îi ajutaţi pe ceilalţi, atunci atingeţi shinjin (inima încrezătoare). Nimic altceva nu mai este necesar. Iar shinjin-ul nu trebuie promovat neapărat, dulceaţa lui se va răspândi de la sine şi asupra celorlalţi atunci când se manifestă binele karmic din trecut şi ei devin deschişi faţă de mesajul salvator al lui Amida.
Dacă vreţi într-adevăr să vă întristaţi de ceva, atunci întristaţi-vă că nu faceţi suficiente eforturi pentru a asculta învăţătura şi că nu aţi primit credinţa (shinjin). Aceasta să fie singura voastră întristare şi suferinţă. Suferinţa lumii o veţi putea căra cu adevărat în spate doar după ce, dobândind shinjin, vă veţi naşte în Tărâmul Pur. Se spune în Tannisho:
“Oricine trebuie să se teamă ca nu cumva să meargă împotriva intenţiei regretatului nostru Maestru. Mai mult, trebuie să se întristeze profund dacă nu este în acord cu Legământul Principal al lui Amida.”
4 comentarii:
Uneori,ma intreb de ce sunt atatea religii pe pamant,cand prin majoritatea celor pe care le cunosc, vorbeste "acelasi Dumnezeu"...citind postarea ta mi s-a intarit si mai mult aceasta convingere...sunt asemanari izbitoare intre credinta ta si a mea...in toate manifestarile lor...“Doar spune nembutsu şi fii salvat de Amida. Nimic altceva nu mai este necesar.” “Lăsaţi toată karma voastră în grija lui Amida”, nu există nimic de înţeles, de câştigat sau de pierdut în această lume, nu vă mai preocupaţi de voi înşivă, nu vă mai ataşaţi de voi înşivă. Lăsaţi-vă în pace, abandonaţi-vă Legământului Principal. Nu prin voi veţi atinge naşterea în Tărâmul Pur ci prin Puterea lui Buddha Amida. Maestrul Rennyo spunea:
“Când apare pentru prima oară credinţa, naşterea noastră în Tărâmul Pur este pe deplin asigurată. Apoi rămâne la latitudinea lui Amida să decidă dacă ne salvează după ce distruge karma noastră negativă ori dacă o lasă aşa cum este. Este inutil să ne preocupăm de karma negativă. Ceea ce trebuie cu adevărat să ne intereseze este că Amida îi salvează pe cei care se încred în El"...tot acest fragment,e identic,in esenta cu lepadarea de sine,increderea totala in Isus si rostirea continua a numelui Sau ,in "Rugaciunea inimii":" O, Doamne ,Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul.",importanta covarsitoare a creditei,prin care Isus/Amida ii salveaza pe cei ce se incred in EL,dobandirea"inimii increzatoare",aspiratie pe care o intalnim in ambele religii, abandonarea totala in bratele "Salvatorului"...dorinta de a ne naste pe "Taramul Pur"...ritualurile,gesturile care se fac in timpul ceremoniilor ,identice in unele locuri (ma refer la ridicarea cartii sfinte si importanta acestui gest)... prin toate aceste lucruri despre care ti-am vorbit ,si prin inca multe altele pe care nu le mai enumar,simt ,ba mai mult, am certitudinea,ca curge ,straluceste si iubeste "acelasi Dumnezeu", chiar daca poarta nume diferite...bineinteles ca exista si multe diferente...insa ,in ESENTA,in ambele religii ni se cere acelasi lucru:sa iubim pur,desavarsit, sa ne abandonam in bratele acestei iubiri si sa dobandim "pacea inimii"...
Salut si multumesc pt comentariu.
Exista asemanari insa si deosebiri. In buddhismul Jodo Shinshu se recita Numele lui Buddha Amida cu credinta iar in crestinism se recita Numele lui Cristos, fiul lui Dzeu. Aici ar fi o asemanare, in sensul ca ambii credinciosi se dedica “obiectului” credintei lor, insa este si o deosebire f importanta – obiectul credintei este diferit. Aceasta este foarte important. Un Buddha nu este Creatorul, Legiuitorul si nici Judecatorul lumii – el este doar Cel Eliberat, Cel Trezit- invatator al tuturor fiintelor, iar in cazul traditiei mele, este si Salvator.
Buddha, fie el cel istoric (Shakyamuni) sau Amida (Buddha care a facut Legamantul Principal) ori alt Buddha transcendent, nu au legatura cu acest Dumnezeu, si de fapt, in Buddhism, nu se recunoaste existenta unui Creator al lumii, Judecator, etc. Ideea de Dumnezeu si tot ceea ce repreezinta ea in cele trei religii monoteiste (in special cum este ea descrisa in crezul ortodox) este considerata falsa in Buddhism. Buddha insusi vorbeste despre faptul ca a crede in cineva suprem si creator al acestei lumi este o iluzie.
In Buddhism, vorbim despre natura de Buddha care se afla in fiecare dintre noi iar cel trezit catre aceasta natura devine un Buddha, adica si tu si eu putem devenii un Buddha, toti suntem potential un Buddha. In crestinism, divinitatea si omul comunica, pot fi in armonie, relatie de iubire, etc, dar niciodata omul nu devine Divinitatea, pe cand in Buddhism, omul poate devenii un Buddha, asemenea oricarui Buddha si apoi la randul lui salva celelalte fiinte.
De asemenea, un Buddha actioneaza in cadrul legii cauzei si efectului, al karmei, lege despre care nu se vorbeste in crestinism.
Apoi, Cristos este fiul lui Dumnezeu, a murit, a inviat, etc. Fara credinta in sacrificiul si invierea lui ca persoana, nu exista mantuire. Noi insa nu avem o astfel de credinta. Nu acordam nici o semnificatie acestui fapt, pur si simplu nu ne intereseaza. Noi credem in promisiunea facuta de Buddha Amida in Legamantul Sau Principal. Iata din nou, obiectul credintei este diferit.
Sunt multe alte diferente despre care as putea vorbii ore intregi….
Adeseori forma de Buddhism pe care o urmez eu (Jodo Shinshu) este considerata asemanatoare cu crestinismul dar aceasta este numai o aparenta. Buddhismul Jodo Shinshu apare si se dezvolta in cadrul invataturilor buddhiste despre karma, Buddha, natura de Buddha, transfer de merit, etc, fara nici o legatura cu conceptiile despre Dzeu, Iisus, judecata de apoi, etc, prezente in crestinism si religiile monoteiste. Eu nu l-as pune pe Iisus si pe Buddha Amida pe aceeasi treapta sau nivel. Sa nu ii amestecam. Fiecare isi au aparitia si activitatea lor proprie. Unul spune ca este fiul unui Dzeu creator al lumii iar celalalt este propovaduit de Buddha istoric, Shakyamuni, ca fiind Buddha care a facut cele 48 de Legaminte, inclusiv Legamantul Principal. Credinta in Iisus presupune credinta si in tatal sau, adica Dzeu asa cum este el descris in crezul ortodox (“Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, vazutelor toate si nevazute, etc”), ceea ce este considerat iluzoriu in Buddhism.
In Buddhism vorbim si noi despre realitatea ultima de dincolo de iluzie, despre natura de Buddha sau buddheitate, asa cum am spus, dar aceasta realitate ultima nu este o persoana in sensul unui creator, legiuitor si judecator al lumii cum este Dzeu, tatal lui Iisus, ci o stare de dincolo de iluzie la care fiecare fiinta poate avea acces cand devine la randul ei un Buddha. A devenii un Buddha este ceva potential in fiecare fiinta, indiferent ca este om sau gandac. Starea de Buddha este suprema in univers dar nu are nimic de-a face cu idea de Dzeu prezenta in religiile monoteiste.
De asemenea, gesturile rituale pot fi uneori asemanatoare dar asta nu arata decat faptul ca respectul, veneratia sunt trasaturi comune civilizatiei omenesti. Orice om, fie el European sau African stie ce este acela respect si il exprima in diferite forme, uneori asemanatoare, insa asa cum am zis, obiectul credintei, al veneratiei, este diferit.
Iarasi, aspiratia de a evada din iluzie, din suferinta, etc este normal sa fie comuna tuturor oamenilor, insa CALEA prin care se ajunge la asta este diferita.
Oamenii pot invata unii de la altii, iar religiile nu trebuie sa fie bariere in viata noastra personala, insa de asemenea, cred ca nu este bine sa le amestecam, sa le confundam. Desi gasim atitudini comune in toate, ele raman totusi diferite.
Cu respect pt tine si alegerea ta.
ps: articole despre ce este un Buddha poti citii in cadrul Ghidului postat pe blog http://josho-adrian.blogspot.com/2009/05/ghid-pt-studiul-buddhismului-jodo.html
Sunt acolo vre-o trei articole explicative:
1. Ce este un Buddha, 2 Aspiratia de a deveni un Buddha, 3 Despre Amida si Taramul Sau pur.
De asemenea, recomand ctirea intregului ghid.
Iti multumesc frumos pentru toate explicatiile date,intr-adevar ai dreptate cand spui :"Oamenii pot invata unii de la altii, iar religiile nu trebuie sa fie bariere in viata noastra personala, insa de asemenea, cred ca nu este bine sa le amestecam, sa le confundam. Desi gasim atitudini comune in toate, ele raman totusi diferite.
Cu respect pt tine si alegerea ta"...subscriu acestor cuvinte,iti apreciez maturitatea si modul in care ai abordat comentariul meu si te asigur ca si eu te respect si iti respect religia...iti doresc sa dobandesti "inima increzatoare"...
Trimiteți un comentariu