Amida ca Buddha etern sau Buddha în conformitate cu Marea Sutră

-citiţi mai întâi articolul despre Buddha Amida şi Tărâmul său Pur-

Întrebare:

“…cum este posibil ca Amida să fie Buddha etern din moment ce este descris în Marea Sutră ca Dharmakara ce a practicat timp de mulţi eoni şi şi-a început existenţa la un moment dat, într-o altă lume? Este Dharmakara o manifestare a lui Amida ca Buddha etern, precum Shakyamuni este manifestarea lui Amida în această lume? Sunt puţin confuz…”

Răspuns:

Dharmakara ce a devenit Buddha Amida este descrierea în termeni de cauză şi efect a lucrării salvatoare a lui Amida ca Buddha etern. Este modul în care Buddha etern şi suprem sau “corpul” ultim al naturii Dharma, de nedescris şi dincolo de orice formă, devine “corpul” Dharma al metodelor pline de Compasiune ce are formă şi Nume. 

În sensul lui ultim (Dharmakaya), Buddha Amida este eterna şi neschimbabila natură de Buddha, în termeni Sambhogakaya este rezultatul legămintelor şi practicilor lui Dharmakara Bodhisattva, adică Amida Buddha descris în Marea Sutră iar în termeni Nirmanakaya, Shinran afirmă că l-a manifestat pe Shakyamuni, cel care a propovăduit metoda sa de salvare. 

            Pentru a ne naşte în Tărâmul Pur şi a atinge acolo suprema Iluminare, trebuie să ne încredem în Amida aşa cum a fost el descris în Marea Sutră, adică Buddha cu formă şi Nume, cel care îşi duce la împlinire Legămintele făcute pe vremea când era Bodhisattva Dharmakara şi care acum acţionează din Tărâmul său Pur (sfera sa de influenţă).

Acesta este răspunsul meu, însă aş vrea să merg puţin mai departe.

Nu ne putem încrede în Amida sub aspectul său ultim de Buddha etern care este dincolo de orice formă. Shakyamuni ne-a încurajat în Marea Sutră să ne refugiem şi să avem credinţă în Amida ca Buddha ce a făcut Legământul Principal şi care astfel are formă şi Nume.

Nu putem avea credinţă în Dharmakaya. În Dharmakaya putem sălăşlui din momentul în care vom deveni noi înşine Buddhaşi, deoarece în acea stare dualitatea subuiect-obiect, credincios-obiect al credinţei, este depăşită.

Asta este ceea ce persoanele care neagă realitatea lui Amida în forma sa transcendentă (Sambhogakaya) şi a Tărâmului Pur, nu înţeleg.

Numai în Buddha Amida cu formă şi Nume, adică în Amida aşa cum este el prezentat în Marea Sutră, putem avea credinţă adevărată. Shinran Shonin a vorbit de asemenea, despre Amida, în termeni ultimi, în câteva locuri din scrierile sale, însă şi-a încurajat mereu adepţii să se încreadă în Amida cel prezentat în Marea Sutră şi a cărui descriere el însuşi a acceptat-o pe deplin. 

Aşadar, a numi ficţiune istoria lui Buddha Amida din Marea Sutră ori existenţa Tărâmului Pur ca fiind simbolică sau mitologică presupune o absenţă a credinţei (shinjin) şi neagă în acelaşi timp şansa altora de a o primi[1].

---

[1] Există din păcate, în unele cercuri academice Jodo Shinshu, tedinţa de a prezenta pe Buddha Amida drept simbol, ficţiune, figură mitologică iar nu un Buddha viu. Voi dezbate pe larg acest subiect în viitoarea mea carte despre Buddha Amida. Deocamdata, citiţi articolele „Cei care neagă existenţa lui Amida nu au shinjin” şi „Tărâmul Pur nu este aici şi acum”.