Diferitele tipuri de meditaţie din buddhism îşi au, bineînţeles, originea în învăţăturile lui Buddha Shakyamuni (Buddha istoric), însă meditaţia nu a fost singurul lucru predat de el. Problema este că în timpurile noastre mulţi au tendinţa de a accentua prea mult asupra meditaţiei, afirmând chiar că buddhismul însuşi nu este altceva decât meditaţie. De fapt, buddhismul este calea de a atinge Buddheitatea – eliberarea din naştere şi moarte pentru noi şi ceilalţi iar meditaţia este doar o metodă printre alte metode şi în nici un caz cea mai bună pentru toţi.
Din tot ce a propovăduit Buddha, doar calea credinţei simple în Amida este o învăţătură universală, deoarece toate fiinţele, indiferent de capacităţile lor, o pot urma. În opinia mea, a defini buddhismul drept meditaţie nu este deloc un lucru bun iar acceptarea şi răspândirea acestei definiţii îi împiedica pe mulţi posibili adepţi care nu pot practica meditaţia, să asculte singura Dharma care îi poate salva din naşterile şi morţile repetate. Mara, demonul celest al amăgirilor, joacă mai ales acum acest joc pervers cu minţile practicanţilor, accentuînd asupra meditaţiei într-un timp în care nimeni nu prea mai poate obţine Eliberarea prin ea. În această epocă din urmă a Dharmei (mappo) lumea este plină de falşi sfinţi care ating Nirvane iluzorii şi care au false realizări spirituale, practicând ceva ce este cu mult dincolo de puterea lor personală.
„Cele trei epoci Dharma”
„Jodo Shinshu - singura Cale efectivă în această ultimă epocă Dharma”
Din tot ce a propovăduit Buddha, doar calea credinţei simple în Amida este o învăţătură universală, deoarece toate fiinţele, indiferent de capacităţile lor, o pot urma. În opinia mea, a defini buddhismul drept meditaţie nu este deloc un lucru bun iar acceptarea şi răspândirea acestei definiţii îi împiedica pe mulţi posibili adepţi care nu pot practica meditaţia, să asculte singura Dharma care îi poate salva din naşterile şi morţile repetate. Mara, demonul celest al amăgirilor, joacă mai ales acum acest joc pervers cu minţile practicanţilor, accentuînd asupra meditaţiei într-un timp în care nimeni nu prea mai poate obţine Eliberarea prin ea. În această epocă din urmă a Dharmei (mappo) lumea este plină de falşi sfinţi care ating Nirvane iluzorii şi care au false realizări spirituale, practicând ceva ce este cu mult dincolo de puterea lor personală.
*
articole pe aceasta temă:„Cele trei epoci Dharma”
„Jodo Shinshu - singura Cale efectivă în această ultimă epocă Dharma”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu