Lumea ca un vis şi nembutsul credinţei

Uneori sunt atât de obosit în timpul sau după tura de 24 ore în care nu am voie să dorm, încât cu greu mai fac diferenţa între vis şi realitate … În astfel de momente mă simt asemenea lui Zhuangzi care după ce a visat că era fluture, nu mai ştia dacă el a visat despre fluture sau fluturele a visat că era Zhuangzi :)

“Lumea ca un vis” este o temă importantă în gândirea buddhistă iar eu o experimentez adeseori în astfel de momente de oboseală cruntă, când intru în somn şi ies din el atât de repede încât, pe moment, cu greu fac diferenţa între cele două stări. Acum sunt treaz iar în următoarea secundă, fără să ştiu, adorm şi încep să interacţionez cu diferite personaje din vis. Apoi mă trezesc şi mă regăsesc în camera de lucru. Această schimbare rapidă mă face să realizez că atât lucrurile experimentate în vis cât şi cele din starea de aşa zisă trezie sunt apariţii ale minţii, ambele fiind parte ale unui vis mai mare care le cuprinde pe toate – visul samsarei. În timpul visului, devin visătorul şi interacţionez cu diferite obiecte de acolo iar după ce mă trezesc intru în alt vis unde interacţionez de asemenea, cu alte obiecte care apar minţii mele neiluminate şi sufăr, mă enervez, mă bucur de ele exact ca în visul anterior unde le consideram la fel de reale. Aşadar, dacă reflectez cu atenţie la asta, lumea din aşa zisa stare trează există într-un mod similar cu cea a lumii din vis.

Roata samsarei sau cosmarul comun al nasterilor
si mortilor repetate  strânsă în ghiare de către demonul impermanenţei.
În mijloc se află un cocoş, un şarpe şi un porc ce se muşcă unul pe altul de coadă,
 simbol pentru cele trei otrăvuri care înlănţuie fiinţele: iluzia, furia şi lăcomia.
După inelul care înconjoară centrul mandalei,
 sunt reprezentate cele şase stări de existenţă

Aceasta mă duce cu gândul la cuvintele lui Shinran Shonin: „toate lucrurile, fără excepţie, sunt goale şi lipsite de conţinut, doar nembutsu este adevărat şi real”. Din moment ce Buddhaşii sunt singurele persoane cu adevărat trezite (cuvântul „Buddha” înseamnă „Trezitul”) ei inventează în mod constant metode pentru a ne duce din lumea visului şi a iluziilor către adevărata realitate numită Buddheitate sau Nirvana. Dintre toate aceste metode, cea mai uşoară şi accesibilă oamenilor obişnuiţi şi plini de patimi oarbe este nembutsul credinţei în Buddha Amida.

Îmi aduc aminte cum, atunci când eram mic, aveam propriul mod de a ieşi dintr-un coşmar – clipeam repede din ochi şi gata, mă trezeam. La fel stau lucrurile şi cu nembutsul credinţei. Rostim Namo Amida Bu în acelaşi vis samsaric şi cu o minte adormită, însă acest Namo Amida Bu este metoda prin care Amida ne călăuzeşte în afara visului. Numele lui Amida funcţionează deoarece, chiar dacă ne este prezentat în vis, el însuşi nu aparţine visului ci adevăratei realităţi. De aceea, atunci când îl rostim cu credinţă intrăm în influenţa lui Amida şi pe calea ce duce la trezie. În coşmarul naşterilor şi morţilor repetate rostim nembutsul credinţei şi după o vreme, în funcţie de cât de lungă sau scurtă este viaţa noastră, murim în vis şi ne trezim ca Buddhaşi în Tărâmul Pur al luiAmida - adevărata realitate, manifestare a Buddheităţii supreme. Acolo începe adevărata viaţă şi ca Treziţi vom salva celelalte fiinţe din propriile lor coşmaruri.