miercuri, 11 martie 2015

Buddha nu a recunoscut existenţa unui zeu suprem şi creator al lumii


Buddha (dreapta) propovăduind Dharma lui
Baka Brahma (stânga) care căzuse în iluzia de a
se crede zeu suprem şi creator al lumii.
            Sunt foarte îngrijorat de faptul că, în zilele noastre, mulţi oameni dinauntru sau dinafara comunităţii buddhiste încearcă să răspândească ideea că Buddha Shakyamuni nu a negat şi nici nu a afirmat existenţa lui Dumnezeu. În acest fel ei presupun că Cel mai Onorat din lume a lăsat cumva o portiţă deschisă pentru astfel de interpretări şi că este ok pentru un discipol buddhist să creadă într-un zeu suprem şi creator al lumii, numit „Dumnezeu” de adepţii celor trei religii monoteiste de azi.

Însă,  o astfel de opinie reprezintă o gravă eroare şi o falsificare a învăţăturii lui Buddha Shakyamuni. De fapt, Buddha a negat foarte clar şi vehement existenţa unei fiinţe supreme care a creat lumea, o conduce/susţine şi o va judeca la un moment dat. În acest scurt articol dar şi în altele care vor urma, nu intenţionez să intru în vreo dezbatere cu adepţi ai altor religii pe tema existenţei sau non-existenţei unui astfel de zeu suprem, ci doar să arăt că Buddha Shakyamuni a negat această viziune, considerând-o iluzorie şi periculoasă.  Pe mine nu mă interesează ce susţin religiile monoteiste sau dacă unii aleg să creadă într-un zeu creator (este alegerea lor), ci ceea ce Buddha a propovăduit cu adevărat. Aşadar, dacă ne considerăm discipolii Lui, trebuie să-i cunoaştem poziţia asupra acestui subiect şi să o urmăm cu credinţă.

Este binecunoscut faptul că printre multele tradiţii religioase şi filosofice din vremea lui Buddha, ideea unei fiinţe supreme care a creat şi susţine universul era acceptată şi susţinută de mulţi. Exact din acest motiv, El nu a păstrat tăcerea, ci a propovăduit împotriva ei.


            În Discurs la invitaţia lui Brahma (Brahmanimantanika Sutra)[1], Buddha spune povestea vizitei Sale în tărâmul celest al unui zeu puternic, numit Baka Brahma, pentru a-l convinge să renunţe la viziunile greşite despre el şi tărâmul său:           
           
„Dragi călugări[2], stăteam odată la umbra   unui copac sala regal, în păduricea Subhaga din Ukattha. În acel moment,  o viziune greşită a apărut în mintea lui Baka Brahma:
‚Acest tărâm Brahma este permanent; durează la nesfârşit, este etern, complet în el însuşi; acest tărâm nu va dispărea niciodată, nici nu se naşte, nici nu decade, nici nu moare şi nici nu dispare; de asemenea, nu renaşte şi nici nu ai unde să evadezi de aici, pentru că nu există nimic dincolo de el.’
Aflând gândurile lui Baka Brahma, aşa cum un om puternic îşi întinde braţul, am dispărut de sub acel copac şi am reapărut în lumea Brahma”.

După ce îl întâlneşte, Baka Brahma îi confirmă Celui Binecuvântat faptul că, într-adevăr, nutrea acele idei în mintea lui:

“Bunule domn, ‚Acest tărâm Brahma este permanent; durează la nesfârşit, este etern, complet în el însuşi; acest tărâm nu va dispărea niciodată, nici nu se naşte, nici nu decade, nici nu moare şi nici nu dispare; de asemenea, nu renaşte şi nici nu ai unde să evadezi de aici pentru că nu există nimic dincolo de el.’

Auzindu-l, Shakyamuni încearcă imediat să-l corecteze, susţinând că nimic nu este cu adevărat permanent sau etern, nici chiar tărâmurile şi puterile zeilor:

“Vai, respectabilul Baka Brahma a căzut în ignoranţă, spunând că ceea ce este impermanent este permanent; că ceea ce nu durează, este durabil, ceea ce este pieritor, este etern, despre lucrurile incomplete ca fiind complete, despre ceea ce este supus decăderii, morţii şi renaşterii, că nu decade, nu moare şi nu renaşte; iar acolo unde există evadare din acest loc, el susţine că nu se poate scăpa, deoarece nu există nimic dincolo de el.”

Însă chiar atunci, pentru a-l întrerupe şi împiedica pe Buddha de la rostirea adevărului, demonul Mara[3] a posedat un membru al adunării lui Baka Brahma şi a intervenit în discuţie, adresându-i-se lui Buddha cu termenul “călugăre” (bhiksu), ca şi cum acesta ar fi un practicant obişnuit, inferior lui Brahma:

„Atunci Mara cel rău, l-a posedat pe un membru din adunarea lui Brahma[4] şi mi-a spus:
‚Călugăre, călugăre, nu îl discredita, nu îl defăima. Pentru că acest Brahma este Marele Brahma, Cuceritorul  de Necucerit, Atotştiutorul, Atotputernicul, Domnul Zeu, Făcătorul, Creatorul, Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a tot ceea ce este şi  va fi’”.

Acest pasaj este extrem de important pentru că ne arată în modul cel mai evident, iluzia pe care Mara încearcă s-o ofere lui Brahma şi tuturor fiinţelor – aşa zisa existenţă a unui creator suprem care conduce totul. Astfel, menţionează unele din titlurile pe care toate religiile monoteiste le aplică zeului lor suprem: Atotştiutorul, Atotputernicul, Domnul Zeu, Făcătorul, Creatorul, Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a tot ceea ce este şi va fi”.

În eforturile de a impune această viziune greşită, încearcă să-şi înspăimânte audienţa spunând că înainte de Shakyamuni au mai fost şi alţi „brahmani[5] şi pustnici”  care s-au împotrivit acestui zeu creator şi care, din cauza lipsei lor de credinţă, au renăscut după moarte în zonele de jos ale existenţei[6], în timp ce alţii care au crezut şi l-au slăvit pe Brahma au obţinut o renaştere superioară[7]. Apoi îl îndeamnă pe Buddha să se supună acestui Brahma suprem şi să nu acţioneze împotriva lui:

„Aşadar, călugăre, eu îţi spun:
‚Vino şi fă ce îţi cere Brahma! Nu ieşi din cuvântul  lui! Dacă mergi împotriva spuselor lui Brahma, vei fi asemenea celui care încearcă să devieze apropierea gloriei  cu un băţ sau omului care-i alunecă mâna de pe pereţii prăpastiei  şi cade în hăul adânc – aşa va fi şi cu tine, călugăre. Vino, bunule domn şi fă numai ceea ce Zeul Brahma spune să faci! Nu ieşi din cuvântul lui Brahma. Oare nu vezi, călugăre, toată această  congregaţie  a lui Brahma adunată astăzi aici?’ Apoi Mara cel rău m-a condus mai aproape de adunarea lui Brahma.”

Însă Buddha l-a recunoscut imediat pe Mara sub deghizarea unui membru al suitei lui Brahma şi a expus tuturor înşelătoria lui. Din păcate însă, El era singurul de acolo care nu se afla sub influenţa lui Mara:

„După ce a spus cele de mai sus, i-am răspuns  lui Mara:
‚Te cunosc şi te ştiu, demonule! Să nu cumva să gândeşti: ‚El nu ştie’. Tu eşti Mara cel rău iar Brahma şi adunarea lui Brahma au căzut în mâinile tale, au căzut în puterea ta. Tu, cel rău, crezi: „această lume a căzut în mâinile mele! El, Buddha, a căzut de asemenea, în puterea mea!’ Dar eu nu am căzut în mâinile tale, demonule; eu nu am căzut în puterea ta!’”.

Astfel, când Baka Brahma intră din nou în discuţie o face doar pentru a-şi reafirma viziunile greşite menţionate anterior, la începutul acestui articol. Apoi, orbit de mândria lui zeiească, îl ameninţă pe Buddha, încercând să-l facă să i se supună:

„Călugăre, ţi-o  spun foarte clar: ‚nu vei putea scăpa de aici. Din contră, îţi vei culege răsplata de greutăţi  şi necazuri’”. Dar […] „dacă te vei baza pe Brahma[8], vei fi aproape de mine şi vei sălăşlui în tărâmul meu iar eu îmi voi  împlini voia asupra ta, te voi face umil şi te voi pune acolo unde îţi este locul’”.   

Neînfricat, Buddha îi vorbeşte lui Brahma despre limitările lui, dovedindu-i că, în ciuda puterii pe care o are acum, datorită karmei din trecut, asupra unei mari părţi a universului, există alte sfere de existenţă care sunt dincolo de domeniul lui şi zei (ei înşişi neiluminaţi) cu mult superiori:

„O Brahma, îţi cunosc destinul (karma), splendoarea şi decăderea.
Pe cât de departe luminează  soarele şi luna în drumul lor pe cer,
Pe atât de mult străluceşte măreţia ta iar tu stăpâneşti peste acest univers de o mie de lumi.
Aici cunoşti toate lucrurile de sus şi de jos, îi ştii pe cei dominaţi de pofte şi pe cei liberi de ele,
cutare şi cutare existenţă, apariţia şi trecerea fiinţelor.

Astfel îţi cunosc eu, Brahma, întinderea stăpânirii tale şi strălucirea ta: Baka Brahma are atâta măreţie, Baka Brahma are atâta putere, Baka Brahma domneşte până aici şi aici.
 Însă, Brahma, există alte trei corpuri şi lumi[9] pe care tu nu le cunoşti şi nu le vezi, dar pe care eu le cunosc şi le văd.” 

Buddha propovăduind lui Baka Brahma şi adunării lui

Astfel, Buddha îi spune că situaţia lui prezentă este de fapt, o decădere şi o involuţie din stări de existenţă superioare unde a sălăşluit cândva. Precum tot ceea ce se ridică trebuie la un moment dat să coboare, Baka Brahma a căzut el însuşi din alte tărâmuri superioare atunci când karma ce-l adusese acolo s-a epuizat. Însă, din cauza ignoranţei şi puterii sale limitate, nu îşi mai putea aduce aminte de vieţile petrecute acolo, dar prin viziunea Sa nelimitată de Buddha, Shakyamuni le putea vedea:

„(1) Există, o Brahma, lumea numită Abhasvara (Cerul Luminii Supreme)[10]; naşterea ta aici a apărut după ce ai căzut de  acolo[11]. Din cauză că te afli în acest loc  de atât de mult timp, memoria ta s-a pierdut, aşa că nu ai cum să ştii sau să vezi asta, dar eu ştiu şi văd. Aşa că, Brahma, în ceea ce priveşte cunoaşterea directă, tu şi cu mine nu ne aflăm deloc  pe acelaşi nivel, pentru că  în ce fel aş putea eu să ştiu mai puţin decât tine? De fapt, eu sunt cel ce ştie mai mult decât tine. 

(2) Există, o Brahma, lumea numită Subhakrtsna (Cerul Purităţii Universale)[12]; naşterea ta aici a apărut după ce ai căzut de  acolo[13]. Din cauză că te afli în acest loc  de atât de mult timp, memoria ta s-a pierdut, aşa că nu ai cum să ştii sau să vezi asta, dar eu ştiu şi văd. Aşa că, Brahma, în ceea ce priveşte cunoaşterea directă, tu şi cu mine nu ne aflăm deloc  pe acelaşi nivel, pentru că  în ce fel aş putea eu să ştiu mai puţin decât tine? De fapt, eu sunt cel ce ştie mai mult decât tine. 

(3) Există, o Brahma, lumea numită Brhatphala (Cerul Marilor Realizări)[14] pe care tu nu o vezi şi nu o cunoşti dar pe care eu o văd şi o cunosc. Aşa că, Brahma, în ceea ce priveşte cunoaşterea directă, tu şi cu mine nu ne aflăm deloc  pe acelaşi nivel, pentru că  în ce fel aş putea eu să ştiu mai puţin decât tine? De fapt, eu sunt cel ce ştie mai mult decât tine. 

            Apoi, pentru a-i dovedi lui Brahma limitările sale, Buddha îl provoacă să-şi dovedească puterea, fiecare dintre ei încercând să dispară dinaintea celuilalt:  

„Acum, bunule domn, voi dispărea dinaintea ta! Brahma, dispari şi tu dinaintea mea dacă poţi!”
Bineînţeles că Brahma nu a putut să se facă nevăzut din faţa viziunii fără de obstacole a lui  Buddha:

“Atunci, dragi călugări, Baka Brahma a gândit în mintea lui: ‘Voi dispărea dinaintea pustnicului Gotama! Voi dispărea dinaintea pustnicului Gotama!’, dar a fost incapabil să dispară dinaintea mea”.

Însă, în ceea ce-l priveşte pe Buddha, acest lucru nu a fost deloc dificil iar el a dispărut dinaintea lui Brahma şi a întregii lui adunări, îngăduindu-le doar să-i audă vocea[15]:

„Atunci, călugări, mi-am manifestat puterea şi am făcut în aşa fel încât Brahma şi adunarea lui nu puteau să mă vadă, însă îmi auzeau vocea. După ce am dispărut dinaintea vederii lor, am rostit următoarele cuvinte:

‘După ce am văzut  pericolul  chiar în devenire şi în devenirea [sub forma] căutării non-devenirii[16], nu am susţinut niciun fel de devenire şi nici nu m-am agăţat de vreun fel de plăcere’”.

            Această întâmplare îi uimeşte pe Brahma şi pe cei din adunarea lui care încep să îşi dea seama de superioritatea lui Buddha, însă Mara intervine din nou, încercând de data aceasta să-l convingă pe Buddha să renunţe la propovăduirea unor astfel de idei şi să nu accepte discipoli:

„Atunci Mara cel rău a posedat un membru din adunarea lui Brahma şi mi-a spus:
‚Bunule domn, dacă asta ai înţeles tu şi asta cunoşti, nu te apuca să-i instruieşti pe discipolii tăi!
Nu propovădui Dharma discipolilor tăi!’”

Apoi, încearcă din nou să-l înfricoşeze pe Buddha, spunând că acei căutători spirituali care au făcut la fel ca El în trecut şi au propovăduit astfel de idei, au renăscut în zonele de jos ale existenţei[17] iar cei care s-au abţinut şi au păstrat tăcerea, au avut o renaştere bună[18] după moarte.

Dar Buddha a scos din nou, la iveală, intenţiile viclene ale lui Mara:

‚Te cunosc şi te ştiu, demonule! Să nu cumva să crezi: ‚El nu ştie’. Tu eşti Mara cel rău! Nu din compasiune şi nu pentru binele lor vorbeşti tu astfel. Din contră, pentru că nu ai compasiune pentru ei, vorbeşti în acest mod. Iată ce gândeşti tu: ‚Cei cărora pustnicul Gotama le propovăduieşte Dharma vor scăpa din sfera mea de influenţă!”.
Aşadar, acesta este motivul pentru care Mara a încercat să-l oprească pe Buddha să propovăduiască absenţa unui zeu creator, atot-puternic şi etern, deoarece o astfel de învăţătură ar elibera fiinţele de sub influenţa lui. În această sutra, Mara este privit nu doar ca un demon celest din Tărâmul zeilor care savurează manifestările celorlalţi” (Paranirmitavaśavartin), ci şi  personificarea iluziei, ignoranţei şi a tuturor obstacolelor interne şi externe care împiedică atingerea Iluminării. Astfel, în conformitate cu Buddha, credinţa într-un zeu suprem, creator şi susţinător al universului este o gravă eroare şi o piedică în eliberarea din ciclul naşterilor şi morţilor repetate. 

În contrast cu diverşi căutători spirituali care credeau că Brahma este un zeu creator sau al celor daţi ca exemplu de Mara, Buddha este cu adevărat Cel Trezit:

„Demonule, acei sihaştri şi brahmani ai tăi care au pretins că au atins trezirea completă prin ei înşişi nu erau cu adevărat treziţi. Dar eu, care spun că sunt Trezit prin mine însumi, sunt cu adevărat Trezit prin mine însumi. […]
Demonule, Tathagata[19] a abandonat toate gândurile necurate din mintea Lui, le-a tăiat rădăcinile, le-a făcut asemenea cioturilor de palmier şi  le-a sfârşit pentru a  nu mai creşte  la loc’”.

            Există şi alte discursuri unde Buddha Shakyamuni a negat în mod foarte clar existenţa unui zeu suprem şi de aceea, intenţionez să continui seria articolelor pe această temă. Acum însă, vreau să mai insist puţin asupra situaţiei descrisă mai sus. Ceea ce vedem în această sutră este un zeu care, datorită karmei bune din trecut, ajunsese foarte puternic şi longeviv, dar fiind totuşi neiluminat, cade pradă iluziei de a se considera suprem în univers şi chiar creatorul şi stăpânul tuturor fiinţelor. Iar cel care îl susţine în această iluzie este chiar Mara, cel mai puternic demon din Samsara. Dacă, printr-un mic efort de imaginaţie, transpunem această întâmplare din Brahmanimantanika Sutra  în contextul religiilor monoteiste de azi, putem spune că zeul lor suprem, numit Dumnezeu, se află sub influenţa lui Satan, care îl păcăleşte şi îl face să se creadă: Atotştiutorul, Atotputernicul, Domnul Zeu, Făcătorul, Creatorul, Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a tot ceea ce este şi  va fi”. Asta ar trebui să le dea de gândit tuturor celor care au tendinţa să amestece buddhismul cu creştinismul sau cu orice altă religie monoteistă şi să promoveze astfel de aberaţii în conformitate cu care Buddha nu ar fi negat existenţa unui zeu suprem şi creator al lumii. Dacă citim cu atenţie pasajele din Brahmanimantanika Sutra şi alte discursuri (sutre) asemănătoare, vedem foarte clar că nu există nici un loc în gândirea buddhistă pentru existenţa unei asfel de fiinţe supreme.

Bineînţeles, buddhismul nu neagă existenţa unor zei puternici care pot influenţa diferite zone ale samsarei şi care din acest motiv şi altele ce ţin de diferite tipuri de patimi personale, ajung să se creadă supremi şi eterni, la fel cum mulţi oameni se declară, din egoism şi mândrie, unici şi de neîntrecut printre semenii lor, însă asta nu este decât una din multele iluzii ale fiinţelor neiluminate. De fapt, adevărul este că prosperitatea, durata vieţii, puterea şi diversele capacităţi, precum şi tărâmurile în care ne naştem şi formele pe care le luăm se datorează karmei noastre şi se vor schimba în funcţie de aceasta. Nimic nu durează veşnic iar cei care sunt acum într-o poziţie de putere şi autoritate în lumile oamenilor sau ale zeilor, vor cădea la un moment dat, atunci când karma care i-a adus acolo se va epuiza. Aşadar, chiar şi cei mai puternici zei mor. A avea credinţă în ei şi mai ales în cei care se cred atot-puternici şi eterni, creatori şi susţinători ai lumii, poate fi avantajos pe termen scurt şi chiar poate duce la renaşterea în tărâmurile lor dacă combinăm această credinţă falsă cu fapte bune (cu o karma bună) dar pe termen lung, atunci când acei zei şi tărâmurile lor vor dispărea la rândul lor, sau când karma ce ne-a adus acolo se epuizează, vom cădea din nou în zonele de jos ale existenţei. De aceea, nu merită să avem în minte decât scopul atingerii Nirvanei sau al Buddheităţii, deoarece odată atins, nu există nici o cădere din ea:

„Iluminarea căilor nebuddhiste este impermanentă; Iluminarea Căii lui Buddha este eternă. Eliberarea căilor nebuddhiste este impermanentă; Eliberarea Căii lui Buddha este eternă.”[20]

Namo Amida Butsu











[1] Brahmanimantanika Sutra, ce aparţine de Majjhima Nikaya 49, are o paralelă în Madhyama Agama (MĀ 78), aceasta fiind  în concordanţă cu versiunea în limba pali a titlului ei – “Brahma invitându-l pe Buddha” (梵天請佛) şi cu faptul că Buddha se afla în păduricea Jeta de lângă Sravasti când a început relatarea evenimentelor. Prima parte din Brahmanimantanika Sutra apare de asemenea, ca discurs în Samyutta Nikaya sub numele Brahma Baka Sutra (S 6.4).3                                                                                     
Toate cele trei versiuni încep cu Baka Brahma care crede că tărâmul său este permanent şi suprem iar Buddha află de această viziune greşită şi decide să-l viziteze.  Aparent, Brahmanimantanika Sutra este o prelungire a Brahma Baka Sutra (S 6.4) sau ultima este un rezumat al celei dintâi.  Totuşi, mai degrabă putem spune că ambele texte au fost construite pe baza unui text original comun. Introducerile ambelor sutre sunt identice, însă în timp ce Brahmanimantanika Sutra este povestită la Ukkattha, Brahma Baka Sutra are loc la Sravasti. De asemenea, este foarte interesant de observat faptul că relatarea din Majjhima este dată la persoana întâi, cu Buddha însuşi povestind întâmplarea respectivă, în timp ce în  Samyutta, aceasta este făcută la persoana a treia. 
Atât Brahma Baka Sutra (S 6.4), cât şi versiunea MĀ 78 cad de acord asupra faptului că Buddha se afla în păduricea Jeta de lângă Sravasti. Mai mult decât atât, această relatare apare de asemenea, în Baka Brahma Jataka.
(Introduction to the English version of the Brahmanimantanika Sutta, de Piya Tan).
[2] Termenul era “Bhiksu”, care înseamnă călugări. Shakyamuni începe această sutră (discurs) adresându-se direct călugărilor din jurul Său, fără ca aceştia să-i fi adresat vreo întrebare.
[3] Nirvana Sutra prezintă patru tipuri de demoni: 1) lăcomia, furia şi iluzia, 2) cele cinci skandha sau piedicile cauzate de funcţiunile fizice sau mentale, 3) moartea şi 4) demonul (sau demonii) ce sălăşluieşte în „Cerul zeilor care savurează manifestările celorlalţi” (Paranirmitavaśavartin). Aşadar, în textele buddhiste, cuvântul „demon” este uneori folosit în sensul de „demoni interni” sau iluziile şi patimile noastre, dar şi în sensul uneia sau mai multe fiinţe care îi disturbă pe ceilalţi şi îi împiedică de la atingerea eliberării din naşterile şi morţile repetate. Din păcate, în zilele noastre, unii aşa-zişi „buddhişti moderni” propagă ideea că maraşii sunt doar demoni interni iar nu externi, ceea ce contravine evident, învăţăturii lui Buddha. În ceea ce mă priveşte, eu îi încurajez pe prietenii mei Dharma să nu ia în seamă astfel de viziuni greşite, ci să se încreadă din toată inima lor în Buddha Amida, aceasta fiind cea mai bună cale de a fi protejaţi de influenţa unor astfel de fiinţe puternice, ele însele aflate în iluzie şi neiluminate.
[4] Trebuie menţionat faptul că, aici, Mara îl foloseşte pe „un membru din adunarea lui Brahma” ca pe un simplu comentator. De fapt, Mara l-a învins pe Brahma, acesta şi adunarea lui aflându-se definitiv sub influenţa sa.
[5] Aici sensul cuvântului “brahman” este de practicant/trăitor religios.
[6] „Înaintea ta, călugăre, au mai existat în această lume, brahmani şi pustnici, […]  care i-au desconsiderat şi detestat pe zei; care l-au desconsiderat şi detestat pe Prajapati; care l-au detestat şi desconsiderat pe Brahma şi care, după moarte  au renăscut în  trupuri inferioare”.
[7] „Înaintea ta, călugăre, au  existat în această lume, brahmani şi pustnici, care i-au slăvit pe zei şi au găsit bucurie în ei, care l-au slăvit pe Prajapati şi au găsit bucurie în Parajapati, care l-au slăvit pe Brahma şi au găsit bucurie în Brahma şi care, după moarte  au renăscut în trupuri superioare.”
[8] Baka Brahma vorbeşte despre el însuşi la persoana a treia, pentru a-şi arăta superioritatea.  
[9] Acestea sunt al doilea Cer Dhyana, al treilea Cer Dhyana şi al patrulea Cer Dhyana din Lumea Formelor, împreună cu respectivele lor tărâmuri şi zei. Acestea sunt situate deasupra primului Cer Dhyana cu cele trei tărâmuri ale sale, singurul care se află sub influenţa lui Baka Brahma.
[10] Tărâmul cel mai înalt din al doilea Cer Dhyana.
[11] În sensul – “după ce karma bună care te-a făcut să te naşti acolo s-a epuizat, ai renăscut aici”.
[12] Tărâmul cel mai înalt din al treilea Cer Dhyana.
[13] În sensul – “după ce karma bună care te-a făcut să te naşti acolo s-a epuizat, ai renăscut aici”.
[14] Al treilea tărâm din al patrulea Cer Dhyana.
[15] Pasajul următor a fost tradus după ediţia în engleză a lui Thanissaro Bhikkhu -  "Brahma-nimantanika Sutta: The Brahma Invitation" (MN 49), translated from the Pali by Thanissaro Bhikkhu. Access to Insight (Legacy Edition), 17 December 2013, http://www.accesstoinsight.org/tipitaka/mn/mn.049.than.html 
[16] Căutarea non-devenirii este de fapt tot un proces de devenire, care trebuie evitat şi el, căutarea non-devenirii fiind de fapt o capcană mentală.
[17] “Înaintea ta, călugăre, au existat mulţi pustnici şi brahmani în această lume care au pretins că ar fi plini de merite şi pe deplini Treziţi prin ei înşişi iar aceştia i-au instruit pe discipolii lor. Le-au propovăduit Dharma acestor discipoli şi erau lacomi după discipoli. Iar după ce au murit au renăscut în trupuri inferioare.”
[18] “Înaintea ta, călugăre, au existat mulţi pustnici şi brahmani în această lume care au pretins că ar fi plini de merite şi pe deplini Treziţi prin ei înşişi iar aceştia nu şi- au instruit discipolii. Nu au propovăduit Dharma discipolilor lor şi nu au fost lacomi după discipoli. Iar când au murit au renăscut în trupuri superioare. Aşadar, călugăre, îţi spun următoarele: fii fără grijă şi dedică-te unei vieţuiri plăcute aici şi acum. Este normal şi mult mai  bine să laşi această înţelegere deoparte şi nerăspândită. De aceea, bunule domn, nu mai sfătui pe nimeni!”
[19] Tathagata este un alt termen pentru Buddha.
[20] Fragment din Sutra Nirvanei, aşa cum a fost el citat de Shinran Shonin în lucrarea: O colecţie de pasaje despre adevăratul Buddha şi adevăratul Tărâm.


Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- ÎNVĂŢĂTURI BUDDHISTE JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Google+ Followers

Persoane interesate

Copyright © Cirlea Gheorghe Adrian