 |
| Buddha (dreapta) propovăduind Dharma lui Baka Brahma (stânga) care căzuse în iluzia de a se crede zeu suprem şi creator al lumii. |
Sunt foarte îngrijorat de faptul că,
în zilele noastre, mulţi oameni dinauntru sau dinafara comunităţii buddhiste încearcă
să răspândească ideea că Buddha Shakyamuni nu a negat şi nici nu a afirmat
existenţa lui Dumnezeu. În acest fel ei presupun că Cel mai Onorat din lume a lăsat
cumva o portiţă deschisă pentru astfel de interpretări şi că este ok pentru un
discipol buddhist să creadă într-un zeu suprem şi creator al lumii, numit „Dumnezeu”
de adepţii celor trei religii monoteiste de azi.
Însă, o astfel de opinie reprezintă o gravă eroare
şi o falsificare a învăţăturii lui Buddha Shakyamuni. De fapt, Buddha a negat
foarte clar şi vehement existenţa unei fiinţe supreme care a creat lumea, o
conduce/susţine şi o va judeca la un moment dat. În acest scurt articol dar şi
în altele care vor urma, nu intenţionez să intru în vreo dezbatere cu adepţi ai
altor religii pe tema existenţei sau non-existenţei unui astfel de zeu suprem, ci doar să arăt că Buddha Shakyamuni a
negat această viziune, considerând-o iluzorie şi periculoasă. Pe mine nu mă interesează ce susţin religiile
monoteiste sau dacă unii aleg să creadă într-un zeu creator (este alegerea
lor), ci ceea ce Buddha a propovăduit cu adevărat. Aşadar, dacă ne considerăm
discipolii Lui, trebuie să-i cunoaştem poziţia asupra acestui subiect şi să o
urmăm cu credinţă.
Este binecunoscut
faptul că printre multele tradiţii religioase şi filosofice din vremea lui
Buddha, ideea unei fiinţe supreme care a creat şi susţine universul era acceptată
şi susţinută de mulţi. Exact din acest motiv, El nu a păstrat tăcerea, ci a
propovăduit împotriva ei.
În Discurs la invitaţia lui Brahma (Brahmanimantanika Sutra)[1], Buddha spune povestea vizitei Sale în
tărâmul celest al unui zeu puternic, numit Baka Brahma, pentru a-l convinge să
renunţe la viziunile greşite despre el şi tărâmul său:
„Dragi călugări[2], stăteam odată la
umbra unui copac sala regal, în păduricea Subhaga
din Ukattha. În acel moment, o viziune
greşită a apărut în mintea lui Baka Brahma:
‚Acest tărâm Brahma este permanent; durează la
nesfârşit, este etern, complet în el însuşi; acest tărâm nu va dispărea
niciodată, nici nu se naşte, nici nu decade, nici nu moare şi nici nu dispare;
de asemenea, nu renaşte şi nici nu ai unde să evadezi de aici, pentru că nu
există nimic dincolo de el.’
Aflând gândurile lui Baka Brahma, aşa cum un om
puternic îşi întinde braţul, am dispărut de sub acel copac şi am reapărut în
lumea Brahma”.
După ce îl
întâlneşte, Baka Brahma îi confirmă Celui Binecuvântat faptul că, într-adevăr, nutrea
acele idei în mintea lui:
“Bunule domn, ‚Acest tărâm Brahma este permanent;
durează la nesfârşit, este etern, complet în el însuşi; acest tărâm nu va
dispărea niciodată, nici nu se naşte, nici nu decade, nici nu moare şi nici nu
dispare; de asemenea, nu renaşte şi nici nu ai unde să evadezi de aici pentru
că nu există nimic dincolo de el.’
Auzindu-l,
Shakyamuni încearcă imediat să-l corecteze, susţinând că nimic nu este cu
adevărat permanent sau etern, nici chiar tărâmurile şi puterile zeilor:
“Vai, respectabilul Baka Brahma a căzut în
ignoranţă, spunând că ceea ce este impermanent este permanent; că ceea ce nu
durează, este durabil, ceea ce este pieritor, este etern, despre lucrurile
incomplete ca fiind complete, despre ceea ce este supus decăderii, morţii şi
renaşterii, că nu decade, nu moare şi nu renaşte; iar acolo unde există evadare
din acest loc, el susţine că nu se poate scăpa, deoarece nu există nimic
dincolo de el.”
Însă chiar
atunci, pentru a-l întrerupe şi împiedica pe Buddha de la rostirea adevărului,
demonul Mara[3] a posedat un membru al
adunării lui Baka Brahma şi a intervenit în discuţie, adresându-i-se lui Buddha
cu termenul “călugăre” (bhiksu), ca şi cum acesta ar fi un practicant obişnuit,
inferior lui Brahma:
„Atunci Mara cel rău, l-a posedat pe un membru din
adunarea lui Brahma[4]
şi mi-a spus:
‚Călugăre, călugăre, nu îl discredita, nu îl
defăima. Pentru că acest Brahma este Marele Brahma, Cuceritorul de Necucerit, Atotştiutorul, Atotputernicul,
Domnul Zeu, Făcătorul, Creatorul, Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a
tot ceea ce este şi va fi’”.
Acest pasaj este
extrem de important pentru că ne arată în modul cel mai evident, iluzia pe care
Mara încearcă s-o ofere lui Brahma şi tuturor fiinţelor – aşa zisa existenţă a
unui creator suprem care conduce totul. Astfel, menţionează unele din titlurile
pe care toate religiile monoteiste le aplică zeului lor suprem: “Atotştiutorul, Atotputernicul, Domnul Zeu, Făcătorul, Creatorul,
Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a tot ceea ce este şi va fi”.
În eforturile de
a impune această viziune greşită, încearcă să-şi înspăimânte audienţa spunând
că înainte de Shakyamuni au mai fost şi alţi „brahmani[5]
şi pustnici” care s-au împotrivit
acestui zeu creator şi care, din cauza lipsei lor de credinţă, au renăscut după
moarte în zonele de jos ale existenţei[6],
în timp ce alţii care au crezut şi l-au slăvit pe Brahma au obţinut o renaştere
superioară[7].
Apoi îl îndeamnă pe Buddha să se supună acestui Brahma suprem şi să nu
acţioneze împotriva lui:
„Aşadar, călugăre, eu îţi spun:
‚Vino şi fă ce îţi cere Brahma! Nu ieşi din
cuvântul lui! Dacă mergi împotriva
spuselor lui Brahma, vei fi asemenea celui care încearcă să devieze apropierea
gloriei cu un băţ sau omului care-i
alunecă mâna de pe pereţii prăpastiei şi
cade în hăul adânc – aşa va fi şi cu tine, călugăre. Vino, bunule domn şi fă
numai ceea ce Zeul Brahma spune să faci! Nu ieşi din cuvântul lui Brahma. Oare
nu vezi, călugăre, toată această congregaţie
a lui Brahma adunată astăzi aici?’ Apoi
Mara cel rău m-a condus mai aproape de adunarea lui Brahma.”
Însă Buddha l-a
recunoscut imediat pe Mara sub deghizarea unui membru al suitei lui Brahma şi a
expus tuturor înşelătoria lui. Din păcate însă, El era singurul de acolo care
nu se afla sub influenţa lui Mara:
„După ce a spus cele de mai sus, i-am răspuns lui Mara:
‚Te cunosc şi te ştiu, demonule! Să nu cumva să
gândeşti: ‚El nu ştie’. Tu eşti Mara cel rău iar Brahma şi adunarea lui Brahma
au căzut în mâinile tale, au căzut în puterea ta. Tu, cel rău, crezi: „această
lume a căzut în mâinile mele! El, Buddha, a căzut de asemenea, în puterea mea!’
Dar eu nu am căzut în mâinile tale, demonule; eu nu am căzut în puterea ta!’”.
Astfel, când Baka
Brahma intră din nou în discuţie o face doar pentru a-şi reafirma viziunile
greşite menţionate anterior, la începutul acestui articol. Apoi, orbit de
mândria lui zeiească, îl ameninţă pe Buddha, încercând să-l facă să i se
supună:
„Călugăre, ţi-o
spun foarte clar: ‚nu vei putea scăpa de aici. Din contră, îţi vei
culege răsplata de greutăţi şi
necazuri’”. Dar […] „dacă te vei baza pe Brahma[8], vei fi aproape de
mine şi vei sălăşlui în tărâmul meu iar eu îmi voi împlini voia asupra ta, te voi face umil şi te
voi pune acolo unde îţi este locul’”.
Neînfricat,
Buddha îi vorbeşte lui Brahma despre limitările lui, dovedindu-i că, în ciuda
puterii pe care o are acum, datorită karmei din trecut, asupra unei mari părţi
a universului, există alte sfere de existenţă care sunt dincolo de domeniul lui
şi zei (ei înşişi neiluminaţi) cu mult superiori:
„O Brahma, îţi cunosc destinul (karma),
splendoarea şi decăderea.
Pe cât de departe luminează soarele şi luna în drumul lor pe cer,
Pe atât de mult străluceşte măreţia ta iar tu
stăpâneşti peste acest univers de o mie de lumi.
Aici cunoşti toate lucrurile de sus şi de jos, îi
ştii pe cei dominaţi de pofte şi pe cei liberi de ele,
cutare şi cutare existenţă, apariţia şi trecerea
fiinţelor.
Astfel îţi cunosc eu, Brahma, întinderea
stăpânirii tale şi strălucirea ta: Baka Brahma are atâta măreţie, Baka Brahma
are atâta putere, Baka Brahma domneşte până aici şi aici.
Însă,
Brahma, există alte trei corpuri şi lumi[9] pe care tu nu le
cunoşti şi nu le vezi, dar pe care eu le cunosc şi le văd.”
 |
| Buddha propovăduind lui Baka Brahma şi adunării lui |
Astfel, Buddha îi
spune că situaţia lui prezentă este de fapt, o decădere şi o involuţie din
stări de existenţă superioare unde a sălăşluit cândva. Precum tot ceea ce se ridică trebuie la un moment dat să coboare, Baka
Brahma a căzut el însuşi din alte tărâmuri superioare atunci când karma ce-l
adusese acolo s-a epuizat. Însă, din cauza ignoranţei şi puterii sale
limitate, nu îşi mai putea aduce aminte de vieţile petrecute acolo, dar prin
viziunea Sa nelimitată de Buddha, Shakyamuni le putea vedea:
„(1) Există, o Brahma, lumea numită Abhasvara (Cerul Luminii Supreme)[10]; naşterea ta aici a
apărut după ce ai căzut de acolo[11]. Din cauză că te afli
în acest loc de atât de mult timp,
memoria ta s-a pierdut, aşa că nu ai cum să ştii sau să vezi asta, dar eu ştiu
şi văd. Aşa că, Brahma, în ceea ce priveşte cunoaşterea directă, tu şi cu mine
nu ne aflăm deloc pe acelaşi nivel,
pentru că în ce fel aş putea eu să ştiu
mai puţin decât tine? De fapt, eu sunt cel ce ştie mai mult decât tine.
(2) Există, o Brahma, lumea numită Subhakrtsna
(Cerul Purităţii Universale)[12]; naşterea ta aici a
apărut după ce ai căzut de acolo[13]. Din cauză că te afli
în acest loc de atât de mult timp,
memoria ta s-a pierdut, aşa că nu ai cum să ştii sau să vezi asta, dar eu ştiu
şi văd. Aşa că, Brahma, în ceea ce priveşte cunoaşterea directă, tu şi cu mine
nu ne aflăm deloc pe acelaşi nivel,
pentru că în ce fel aş putea eu să ştiu
mai puţin decât tine? De fapt, eu sunt cel ce ştie mai mult decât tine.
(3) Există, o Brahma, lumea numită Brhatphala
(Cerul Marilor Realizări)[14] pe care tu nu o vezi şi nu o cunoşti dar
pe care eu o văd şi o cunosc. Aşa că, Brahma, în ceea ce priveşte cunoaşterea
directă, tu şi cu mine nu ne aflăm deloc
pe acelaşi nivel, pentru că în ce
fel aş putea eu să ştiu mai puţin decât tine? De fapt, eu sunt cel ce ştie mai
mult decât tine.
Apoi, pentru a-i dovedi lui Brahma
limitările sale, Buddha îl provoacă să-şi dovedească puterea, fiecare dintre ei
încercând să dispară dinaintea celuilalt:
„Acum, bunule domn, voi dispărea dinaintea ta!
Brahma, dispari şi tu dinaintea mea dacă poţi!”
Bineînţeles că
Brahma nu a putut să se facă nevăzut din faţa viziunii fără de obstacole a lui Buddha:
“Atunci, dragi călugări, Baka Brahma a gândit în
mintea lui: ‘Voi dispărea dinaintea pustnicului Gotama! Voi dispărea dinaintea pustnicului
Gotama!’, dar a fost incapabil să dispară dinaintea mea”.
Însă, în ceea
ce-l priveşte pe Buddha, acest lucru nu a fost deloc dificil iar el a dispărut
dinaintea lui Brahma şi a întregii lui adunări, îngăduindu-le doar să-i audă
vocea[15]:
„Atunci, călugări, mi-am manifestat puterea şi am
făcut în aşa fel încât Brahma şi adunarea lui nu puteau să mă vadă, însă îmi
auzeau vocea. După ce am dispărut dinaintea vederii lor, am rostit următoarele
cuvinte:
‘După ce am văzut
pericolul chiar în devenire şi în devenirea [sub forma] căutării
non-devenirii[16],
nu am susţinut niciun fel de devenire şi nici nu m-am agăţat de vreun fel de
plăcere’”.
Această întâmplare îi uimeşte pe
Brahma şi pe cei din adunarea lui care încep să îşi dea seama de superioritatea
lui Buddha, însă Mara intervine din nou, încercând de data aceasta să-l
convingă pe Buddha să renunţe la propovăduirea unor astfel de idei şi să nu
accepte discipoli:
„Atunci Mara cel rău a posedat un membru din
adunarea lui Brahma şi mi-a spus:
‚Bunule domn, dacă asta ai înţeles tu şi asta
cunoşti, nu te apuca să-i instruieşti pe discipolii tăi!
Nu propovădui Dharma discipolilor tăi!’”
Apoi, încearcă
din nou să-l înfricoşeze pe Buddha, spunând că acei căutători spirituali care
au făcut la fel ca El în trecut şi au propovăduit astfel de idei, au renăscut în
zonele de jos ale existenţei[17]
iar cei care s-au abţinut şi au păstrat tăcerea, au avut o renaştere bună[18]
după moarte.
Dar Buddha a scos
din nou, la iveală, intenţiile viclene ale lui Mara:
“ ‚Te cunosc şi te ştiu,
demonule! Să nu cumva să crezi: ‚El nu ştie’. Tu eşti Mara cel rău! Nu din
compasiune şi nu pentru binele lor vorbeşti tu astfel. Din contră, pentru că nu
ai compasiune pentru ei, vorbeşti în acest mod. Iată ce gândeşti tu: ‚Cei cărora pustnicul Gotama le
propovăduieşte Dharma vor scăpa din sfera mea de influenţă!”.
Aşadar, acesta
este motivul pentru care Mara a încercat să-l oprească pe Buddha să
propovăduiască absenţa unui zeu creator, atot-puternic şi etern, deoarece o
astfel de învăţătură ar elibera fiinţele de sub influenţa lui. În această
sutra, Mara este privit nu doar ca un demon celest din Tărâmul zeilor care
savurează manifestările celorlalţi” (Paranirmitavaśavartin), ci şi personificarea
iluziei, ignoranţei şi a tuturor obstacolelor interne şi externe care împiedică
atingerea Iluminării. Astfel, în conformitate cu Buddha, credinţa într-un zeu suprem, creator şi susţinător al universului este
o gravă eroare şi o piedică în eliberarea din ciclul naşterilor şi morţilor
repetate.
În contrast cu diverşi
căutători spirituali care credeau că Brahma este un zeu creator sau al celor
daţi ca exemplu de Mara, Buddha este cu adevărat Cel Trezit:
„Demonule, acei sihaştri şi brahmani ai tăi care
au pretins că au atins trezirea completă prin ei înşişi nu erau cu adevărat
treziţi. Dar eu, care spun că sunt Trezit prin mine însumi, sunt cu adevărat
Trezit prin mine însumi. […]
Demonule, Tathagata[19] a abandonat toate
gândurile necurate din mintea Lui, le-a tăiat rădăcinile, le-a făcut asemenea
cioturilor de palmier şi le-a sfârşit
pentru a nu mai creşte la loc’”.
Există şi alte discursuri
unde Buddha Shakyamuni a negat în mod foarte clar existenţa unui zeu suprem şi
de aceea, intenţionez să continui seria articolelor pe această temă. Acum însă,
vreau să mai insist puţin asupra situaţiei descrisă mai sus. Ceea ce vedem în
această sutră este un zeu care, datorită karmei bune din trecut, ajunsese
foarte puternic şi longeviv, dar fiind totuşi neiluminat, cade pradă iluziei de
a se considera suprem în univers şi chiar creatorul şi stăpânul tuturor
fiinţelor. Iar cel care îl susţine în această iluzie este chiar Mara, cel mai
puternic demon din Samsara. Dacă, printr-un mic efort de imaginaţie, transpunem
această întâmplare din Brahmanimantanika
Sutra în contextul religiilor
monoteiste de azi, putem spune că zeul lor suprem, numit Dumnezeu, se află sub
influenţa lui Satan, care îl păcăleşte şi îl face să se creadă: “Atotştiutorul, Atotputernicul, Domnul Zeu,
Făcătorul, Creatorul, Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a tot ceea ce
este şi va fi”. Asta ar trebui să le dea de gândit tuturor celor
care au tendinţa să amestece buddhismul cu creştinismul sau cu orice altă
religie monoteistă şi să promoveze astfel de aberaţii în conformitate cu care
Buddha nu ar fi negat existenţa unui zeu suprem şi creator al lumii. Dacă citim
cu atenţie pasajele din Brahmanimantanika
Sutra şi alte discursuri (sutre) asemănătoare, vedem foarte clar că nu
există nici un loc în gândirea buddhistă pentru existenţa unei asfel de fiinţe
supreme.
Bineînţeles, buddhismul
nu neagă existenţa unor zei puternici care pot influenţa diferite zone ale
samsarei şi care din acest motiv şi altele ce ţin de diferite tipuri de patimi
personale, ajung să se creadă supremi şi eterni, la fel cum mulţi oameni se
declară, din egoism şi mândrie, unici şi de neîntrecut printre semenii lor,
însă asta nu este decât una din multele iluzii ale fiinţelor neiluminate. De
fapt, adevărul este că prosperitatea, durata vieţii, puterea şi diversele
capacităţi, precum şi tărâmurile în care ne naştem şi formele pe care le luăm
se datorează karmei noastre şi se vor schimba în funcţie de aceasta. Nimic nu
durează veşnic iar cei care sunt acum într-o poziţie de putere şi autoritate în
lumile oamenilor sau ale zeilor, vor cădea la un moment dat, atunci când karma
care i-a adus acolo se va epuiza. Aşadar, chiar şi cei mai puternici zei mor. A
avea credinţă în ei şi mai ales în cei care se cred atot-puternici şi eterni,
creatori şi susţinători ai lumii, poate fi avantajos pe termen scurt şi chiar
poate duce la renaşterea în tărâmurile lor dacă combinăm această credinţă falsă
cu fapte bune (cu o karma bună) dar pe termen lung, atunci când acei zei şi
tărâmurile lor vor dispărea la rândul lor, sau când karma ce ne-a adus acolo se
epuizează, vom cădea din nou în zonele de jos ale existenţei. De aceea, nu
merită să avem în minte decât scopul atingerii Nirvanei sau al Buddheităţii,
deoarece odată atins, nu există nici o cădere din ea:
„Iluminarea căilor nebuddhiste este impermanentă;
Iluminarea Căii lui Buddha este eternă. Eliberarea căilor nebuddhiste este
impermanentă; Eliberarea Căii lui Buddha este eternă.”[20]
Namo Amida Butsu
vă rog, cititi si articolele:
Categorie specială de spirite flămânde - preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie
[1] Brahmanimantanika
Sutra, ce aparţine de Majjhima Nikaya 49, are o paralelă în Madhyama
Agama (MĀ 78), aceasta fiind în concordanţă cu versiunea în limba pali a
titlului ei – “Brahma invitându-l pe
Buddha” (梵天請佛) şi cu faptul că Buddha se afla în păduricea Jeta de lângă Sravasti
când a început relatarea evenimentelor. Prima parte din Brahmanimantanika Sutra apare de asemenea, ca
discurs în Samyutta Nikaya sub numele Brahma Baka Sutra (S 6.4).3
Toate cele trei versiuni
încep cu Baka Brahma care crede că tărâmul său este permanent şi suprem iar
Buddha află de această viziune greşită şi decide să-l viziteze. Aparent, Brahmanimantanika
Sutra este o prelungire a Brahma Baka Sutra (S 6.4) sau ultima este un rezumat al celei
dintâi. Totuşi, mai degrabă putem spune
că ambele texte au fost construite pe baza unui text original comun.
Introducerile ambelor sutre sunt identice, însă în timp ce Brahmanimantanika Sutra este povestită la Ukkattha , Brahma Baka Sutra are
loc la Sravasti. De
Atât Brahma Baka Sutra (S 6.4),
cât şi versiunea MĀ 78 cad de acord asupra faptului că Buddha se afla în
păduricea Jeta de lângă Sravasti. Mai mult decât atât, această relatare apare
de asemenea, în Baka Brahma Jataka.
(Introduction to the English
version of the Brahmanimantanika Sutta,
de Piya Tan).
[2] Termenul
era “Bhiksu”, care înseamnă călugări. Shakyamuni începe această sutră (discurs)
adresându-se direct călugărilor din jurul Său, fără ca aceştia să-i fi adresat
vreo întrebare.
[3] Nirvana Sutra prezintă patru tipuri de demoni:
1) lăcomia, furia şi iluzia, 2) cele cinci skandha sau piedicile cauzate de
funcţiunile fizice sau mentale, 3) moartea şi 4) demonul (sau demonii) ce
sălăşluieşte în „Cerul zeilor care savurează manifestările celorlalţi” (Paranirmitavaśavartin).
Aşadar, în textele buddhiste, cuvântul „demon” este uneori folosit în sensul de
„demoni interni” sau iluziile şi patimile noastre, dar şi în sensul uneia sau
mai multe fiinţe care îi disturbă pe ceilalţi şi îi împiedică de la atingerea
eliberării din naşterile şi morţile repetate. Din păcate, în zilele noastre,
unii aşa-zişi „buddhişti moderni” propagă ideea că maraşii sunt doar demoni
interni iar nu externi, ceea ce contravine evident, învăţăturii lui Buddha. În
ceea ce mă priveşte, eu îi încurajez pe prietenii mei Dharma să nu ia în seamă
astfel de viziuni greşite, ci să se încreadă din toată inima lor în Buddha
Amida, aceasta fiind cea mai bună cale de a fi protejaţi de influenţa unor
astfel de fiinţe puternice, ele însele aflate în iluzie şi neiluminate.
[4] Trebuie menţionat faptul că, aici, Mara
îl foloseşte pe „un membru din adunarea
lui Brahma” ca pe un simplu comentator. De fapt, Mara l-a învins pe Brahma,
acesta şi adunarea lui aflându-se definitiv sub influenţa sa.
[5] Aici
sensul cuvântului “brahman” este de practicant/trăitor religios.
[6] „Înaintea ta, călugăre, au mai existat în această lume,
brahmani şi pustnici, […] care i-au
desconsiderat şi detestat pe zei; care l-au desconsiderat şi detestat pe
Prajapati; care l-au detestat şi desconsiderat pe Brahma şi care, după
moarte au renăscut în trupuri inferioare”.
[7] „Înaintea ta, călugăre, au existat în această lume, brahmani şi
pustnici, care i-au slăvit pe zei şi au găsit bucurie în ei, care l-au slăvit
pe Prajapati şi au găsit bucurie în Parajapati, care l-au slăvit pe Brahma şi
au găsit bucurie în Brahma şi care, după moarte
au renăscut în trupuri superioare.”
[8] Baka Brahma vorbeşte despre el însuşi la
persoana a treia, pentru a-şi arăta superioritatea.
[9] Acestea sunt al doilea Cer Dhyana, al
treilea Cer Dhyana şi al patrulea Cer Dhyana din Lumea Formelor, împreună cu
respectivele lor tărâmuri şi zei. Acestea sunt situate deasupra primului Cer
Dhyana cu cele trei tărâmuri ale sale, singurul care se află sub influenţa lui
Baka Brahma.
[10] Tărâmul
cel mai înalt din al doilea Cer Dhyana.
[11] În
sensul – “după ce karma bună care te-a făcut să te naşti acolo s-a epuizat, ai
renăscut aici”.
[12] Tărâmul
cel mai înalt din al treilea Cer Dhyana.
[13] În
sensul – “după ce karma bună care te-a făcut să te naşti acolo s-a epuizat, ai
renăscut aici”.
[14] Al
treilea tărâm din al patrulea Cer Dhyana.
[15] Pasajul
următor a fost tradus după ediţia în engleză a lui Thanissaro Bhikkhu - "Brahma-nimantanika
Sutta: The Brahma Invitation" (MN 49), translated from the Pali by
Thanissaro Bhikkhu. Access to Insight (Legacy Edition), 17 December 2013,
http://www.accesstoinsight.org/tipitaka/mn/mn.049.than.html
[16] Căutarea
non-devenirii este de fapt tot un proces de devenire, care trebuie evitat şi
el, căutarea non-devenirii fiind de fapt o capcană mentală.
[17] “Înaintea ta, călugăre, au existat mulţi
pustnici şi brahmani în această lume care au pretins că ar fi plini de merite
şi pe deplini Treziţi prin ei înşişi iar aceştia i-au instruit pe discipolii
lor. Le-au propovăduit Dharma acestor discipoli şi erau lacomi după discipoli.
Iar după ce au murit au renăscut în trupuri inferioare.”
[18] “Înaintea ta, călugăre, au existat mulţi
pustnici şi brahmani în această lume care au pretins că ar fi plini de merite
şi pe deplini Treziţi prin ei înşişi iar aceştia nu şi- au instruit discipolii.
Nu au propovăduit Dharma discipolilor lor şi nu au fost lacomi după discipoli. Iar
când au murit au renăscut în trupuri superioare. Aşadar, călugăre, îţi spun
următoarele: fii fără grijă şi dedică-te unei vieţuiri plăcute aici şi acum. Este
normal şi mult mai bine să laşi această
înţelegere deoparte şi nerăspândită. De aceea, bunule domn, nu mai sfătui pe
nimeni!”
[19] Tathagata este un alt termen pentru
Buddha.
[20]
Fragment din Sutra Nirvanei, aşa cum
a fost el citat de Shinran Shonin în lucrarea: O colecţie de pasaje despre adevăratul Buddha şi adevăratul Tărâm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu