Am
oferit explicațiile precedente de la secțiunea învățătura generală despre karma (partea I, partea a II-a și partea a -III-a) pentru a-i
ajuta pe colegii mei de practică să înțeleagă importanța gândurilor, faptelor
și vorbelor de fiecare zi. Dacă un discipol contemplă cu sinceritate cele
scrise acolo se va simți copleșit de mulțimea tendințelor sale de a face rău.
Într-adevăr, de câte ori nu am dorit moartea cuiva sau chiar am ucis diferite
ființe (a ucide ființe non-umane precum insecte sau animale este de asemenea o faptă care generează karma negativă) ori am
făcut avort sau am încurajat/am fost pricină de avort? De câte ori nu am privit
cu invidie ceea ce aveau alții ori am fost furioși, am folosit un limbaj
agresiv, am avut un comportament sexual incorect, am mințit sau am fost lacomi
și zgârciți? Probabil unii dintre noi chiar au răspândit viziuni greșite care
sunt împotriva Dharmei!
Trebuie să ne întrebăm pe noi înșine toate
acestea și după ce înțelegem cât de incapabili suntem să ducem o viață virtuoasă
și echilibrată, să ne refugiem imediat
în Buddha Amida, să rostim Numele lui cu credință și să ne dorim să renaștem în
Tărâmul lui Pur după moarte.
Să ne
refugiem în Buddha Amida cu atitudinea unuia care este pe cale să moară acum,
în chiar acest moment, fără să aibă nici măcar un minut în plus și nici puterea
de a-și purifica faptele și karma negativă. Într-adevăr,
NU există timp pentru așa-zisa ”evoluție spirituală” iar consecințele karmei
noastre negative nu pot fi oprite. Dacă am făcut deja unul din cele zece păcate
grave (cine oare nu a făcut măcar câteva, dacă nu chiar pe toate în viețile
trecute și continuă să le facă și acum?)
ne va fi imposibil să le purificăm prin puterea personală și să trăim asemenea
unor sfinți în mediul samsaric și agitat de fiecare zi. Nu avem așadar, niciun
fel de garanție că vom ajunge la un moment dat, în această viață care se poate
sfârși oricând, să fim complet detașați,
puri și fără de iluzii. Ceasul impermanenței ticăie neîncetat iar depozitul
mental de karmă negativă e deja plin până la refuz.
Susținând că fiinţele
sensibile nu se pot elibera prin ele însele de naştere şi moarte, s-ar părea că
Jodo Shinshu înţelege greşit ori nu acceptă pe deplin învăţătura despre karma.
Însă lucrurile nu stau deloc astfel. Jodo Shinshu acceptă în totalitate
învăţătura despre karma şi existenţa liberului arbitru, numai că face lumină
asupra unui aspect foarte important pe care mulţi buddhişti au tendinţa să îl
uite.
Da, teoretic vorbind, există posibilitatea să
ne schimbăm karma şi să decidem cutare sau cutare lucru, influenţându-ne
propriul destin, însă chiar putem spune cu mâna pe inimă că întotdeauna
acţionăm exact aşa cum dorim? Să presupunem că cineva bea în cantităţi uriaşe
începând din copilărie şi are acum 40 ani de alcoolism. Este el capabil să se
lase pur şi simplu de alcool numai printr-un act de voinţă? Ori un fumător
înrăit, poate renunţa la viciul său peste noapte?
Observăm în jurul nostru că mulţi fumători,
alcoolici sau dependenţi de droguri nu se pot lăsa prea uşor de ceea ce
dăunează vieţii şi sănătăţii lor, unii dintre ei chiar murind după eforturi prelungite
de abstinenţă. Imaginaţi-vă însă cu cât mai puternică este influenţa karmei
habituale din trecut! Această karma habituală din trecut nu reprezintă ceea ce am făcut în mod repetat numai într-o
singură viaţă, ci faptele şi obsesiile noastre din multe vieţi. Dacă este atât
de greu să punem capăt karmei habituale şi obiceiurilor distructive din această
viaţă, imaginaţi-vă cât de greu, ori chiar imposibil, este să oprim diferitele
tipuri de karmă habituală din trecutul fără de început! De asemenea, așa cum am explicat la efectul multiplicativ al karmei, avem tendința automată de a repeta
mereu și mereu faptele rele din trecut, adâncindu-ne și mai mult în samsara.
Aşadar, Jodo Shinshu nu neagă liberul arbitru şi posibilitatea generală de a schimba karma, însă insistă pe adevărul că voinţa noastră este atât de slăbită de karma habituală a vieţilor trecute, încât devine incapabilă de a mai schimba ceva.
Când ne-am obişnuit timp de nenumăraţi eoni să
trăim în ignoranţă, ură, furie, gelozie, ataşamente şi multe alte patimi oarbe,
cum am putea să nu fim influenţaţi de această rea şi teribilă karmă habituală
inclusiv în viaţa prezentă, şi cum am putea să punem capăt acestor mizerii
perpetue doar prin forţa voinţei? Ştim cu toţii că un îndelungat abuz de
droguri duce la dependenţă, o stare în care voinţa personală de schimbare este
extrem de limitată, iar cel afectat are nevoie urgentă de ajutorul unui
specialist. Însă noi am luat drogul
diverselor iluzii timp de nenumărate vieţi, din trecutul fără de început!
Învăţătura şi metoda buddhistă Jodo Shinshu nu
începe cu holbatul la ideal: avem cu toţii în noi înşine natura de Buddha şi
putem deveni Buddhaşi, ci de la starea mentală în care sălăşluim aici şi acum. Aşadar, a intra pe Calea buddhistă Jodo
Shinshu este ca şi cum te înscrii la Alcoolicii Anonimi
şi recunoşti: „Salut, sunt Josho Adrian, şi sunt alcoolic”. Jodo Shinshu nu
afirmă nimic de genul: „Sunt Josho Adrian şi pot deveni un Buddha” ci „Mă
numesc Adrian şi sunt plin de iluzii şi patimi oarbe, incapabil de a mă vindeca
pe mine însumi (atinge Buddheitatea/Nirvana)”.
Aşadar, în Jodo Shinshu începem cu a ne recunoaşte incapacităţile, după care acceptăm medicamentul – Legământul Principal al lui Buddha Amida. Recunoaştem că suntem atât de bolnavi încât nu ne mai putem baza pe noi înşine și suntem gata să aplicăm singurul tratament care dă rezultate în cazurile de dependenţă cronică în care ne aflăm.
Cel care afirmă că poate deveni un Buddha în
această viaţă pentru că adevărata sa natură este Buddheitatea însăşi, este cel
care „nu înţelege influenţa karmei bune
sau rele din vieţile anterioare” şi că „orice
faptă rea pe care a făcut-o, fie ea şi una atât de mică precum un fir de praf
îşi are cauza în karma din trecut”, așa cum explica Shinran în al 13-lea
capitol din Tannisho.
La fel cum cineva care a luat droguri timp de
mulţi ani crede că poate renunţa imediat la dependenţă iar după câteva
încercări sfârşeşte prin a lua o supradoză, la fel „un om îşi poate dori să nu facă vreun rău nimănui şi totuşi să
sfărşească prin a omorî o sută sau o mie de oameni”. Aceasta este influenţa
apăsătoare şi profundă a karmei din vieţile trecute şi motivul pentru care avem
atât de mare nevoie de salvarea lui Amida. Această salvare promisă în
Legământul Principal nu depinde de voinţa noastră slăbită şi influenţată de
karma bună sau rea din vieţile trecute, ci numai de Puterea lui Amida de a ne
vindeca de bolile noastre şi a ne transforma în Buddhaşi: „suntem salvaţi numai datorită lucrării de neconceput a Legământului”.[1]
Contemplând învățătura despre karma și
conștientizând incapacitatea noastră de a avea mereu gânduri, fapte și vorbe
curate, ne hotărâm să ne îndreptăm mintea și inima către Amida Dharma și să primim
salvarea necondiționată pe care acest Buddha numit Amida ne-o oferă nouă,
ființelor obișnuite care nu pot scăpa din nașterile și morțile repetate prin
ele însele[2].
Dacă procedăm astfel, rădăcinile karmei noastre sunt tăiate și cu toate că
rămânem plini de patimi oarbe și iluzii până la moarte și continuăm să
experimentăm rezultatele karmei trecute, aceasta nu își mai poate planta
semințele într-o altă viață.
*
Pentru
a explica modul în care funcționează salvarea oferită de Buddha Amida în
termeni de cauză și efect, trebuie să înțelegem învățătura despre transferul de
merit.
De obicei, în practicile bazate pe puterea
personală adeptul ”câștigă” merite sau virtuți pe care le transferă către
propria Iluminare, însă în cazul căii Puterii Celuilalt (Tărâmului Pur), transferul
de merite are loc de la Amida către cei care se încred în El (în Legământul său
Principal). Acest transfer de merite (eko) este asemenea unui combustibil care
duce credinciosul în Tărâmul Pur unde atinge Nirvana sau Iluminarea perfectă.
Shinran Shonin spunea într-unul din imnurile
sale:
„Când fiinţele
sensibile ale acestei lumi a celor cinci pângăriri
se încred în
Legământul Principal,
virtuţi
inexplicabile şi de nedescris
îi umplu pe acei
practicanţi".[3]
Shinran explică transferul de merite de la Amida
către credincios ca având două aspecte:
1)
transferul de merit al mersului
înainte (Oso-Eko) și
2)
transferul de merit al întoarcerii
în această lume (Genso-Eko)
„În ceea ce
priveşte transferul de merit (virtuții) prin Puterea Legământului Principal, acesta are două
aspecte: transferul de merit al mersului înainte către Tărâmul Pur şi
transferul de merit al întoarcerii în această lume.”[4]
”Când
contemplu cu smerenie adevărata esență a căii Tărâmului Pur, înțeleg că
transferul de merit de la Amida are două aspecte: primul este aspectul mersului
înainte iar al doilea, aspectul întoarcerii în această lume".[5]
Primul înseamnă că prin transferul de merit de
la Amida, renaștem în Tărâmul său Pur după
moarte, atingând acolo Buddheitatea supremă, iar al doilea, că după ce am
devenit Buddhași ne întoarcem în această lume și lucrăm la salvarea tuturor
ființelor:
”Prin
avantajul transferului de merit al mersului înainte,
intrăm
în transferul de merit al întoarcerii în această lume.
Datorită
marii Iubiri și Compasiuni, care este transferul de merit de la Amida al
mersului înainte,
Atingem noi
înșine marea Compasiune, care este transferul de merit al întoarcerii în
această lume.
Dacă nu
ar fi existat transferul de merit de la Buddha Amida,
cum am
fi putut atinge Iluminarea în Tărâmul Pur?”[6]
”’Transferul de merit' înseamnă că după ce renaștem în acel tărâm se
trezește în noi marea Compasiune datorită căreia ne întoarcem în lumea nașterii
și morții pentru a învăța și călăuzi ființele sensibile.”[7]
Cum primim meritele infinite și atotputernice
ale lui Buddha Amida? Crezând în El, rostind Numele lui cu credință (Nembutsu)
și dorind să renaștem în Tărâmul său Pur. Aceste trei lucruri: credința,
Nembutsul credinței (adevăratul Nembutsu este expresia credinței) și dorința de
a ne naște în Tărâmul Pur sunt ceea ce Buddha Amida ne-a cerut să facem în
Legământul său Principal dacă vrem să evadăm din samsara:
”Dacă
după ce voi atinge Buddheitatea, ființele sensibile din cele zece direcții care
se încred în mine cu o credință sinceră[8],
doresc să se nască în tărâmul meu și îmi rostesc Numele chiar și numai de zece
ori, nu se vor naște acolo, fie să nu
ating Iluminarea supremă”.[9]
Credința, Nembutsu și dorința (aspirația) de a
ne naște sunt cele trei aspecte ale credinței, deoarece dacă ne încredem cu
adevărat în Amida, atunci vom spune Numele lui și ne vom dori să renaștem în
tărâmul său iluminat.
Pentru a înţelege mai bine transferul de
merit de la Buddha Amida către noi, putem să-l comparăm cu transfuzia de sânge
ori cu un transplant de organe. Când un bolnav primeşte o transfuzie de sânge
ori un organ sănătos viața lui merge mai departe deşi până atunci era condamnat
la moarte. Astfel, sângele bun sau organul sănătos devine parte a propriului
corp şi funcţionează ca şi cum ar fi fost mereu acolo.
În acelaşi mod, noi, cei care meritam să ne
naştem în zonele de jos ale existenţei dacă am fi lăsaţi în voia karmei noastre
negative, deoarece ne încredem în Buddha Amida primim automat meritele lui
karmice, acestea imprimându-se în fluxul nostru mental şi ducându-ne în siguranţă
către Tărâmul său Pur. Chiar dacă vom avea în continuare iluzii şi patimi oarbe
până murim şi renaştem acolo, devenim uniţi cu Buddha Amida din această viaţă
(intrăm în stadiul de non-retrogresiune), deoarece propriul lui ”sânge” sau merite
circulă acum prin venele noastre.
Este imposibil pentru noi, oamenii obișnuiți,
să atingem mari realizări spirituale și chiar dacă am putea face asta, nu avem
cum să fim siguri că le vom păstra pentru totdeauna și că nu vom cădea înapoi
în mizeriile de fiecare zi, dar dacă ne încredem în Amida suntem asigurați de
faptul că vom scăpa de samsara la sfârșitul acestor trupuri iluzorii.
Imaginează-ți că vrei să mergi pe jos până
într-un anume loc situat la mii de kilometri distanță. Poate ai senzația că
dacă ești suficient de serios și insistent vei putea ajunge la destinație, dar
ești sigur că vei fi în stare să înduri toate greutățile unei astfel de
călătorii, precum animalele sălbatice, tâlharii sau furtunile puternice? Dacă
te îmbolnăvești și mori înainte să îți termini călătoria? Bazându-te doar pe
tine însuți nu va exista niciodată un moment în care să poți fi liniștit că vei
ajunge la locul propus.
Acum imaginează-ți că cineva se oferă să te
ducă acolo cu avionul personal. Dacă accepți, doar intri în avion și vei fi dus
la destinație în siguranță și în cel mai scurt timp. În cazul nostru, pilotul
este Buddha Amida iar avionul este Legământul său Principal. A accepta să intri
în avion este credința (shinjin) și Nembutsul credinței. A fi într-un asemenea
avion și cu un astfel de pilot bine pregătit, înseamnă că ești sigur că vei
ajunge la destinație sau altfel spus, că ești asigurat de nașterea în Tărâmul
Pur și de atingerea acolo a Buddheității.
Salvarea oferită de Buddha Amida are loc în
cadrul legii cauzei și efectului. El îți întinde mâna să te ajute iar tu ai
două opțiuni: accepți sau refuzi. Această mână întinsă și faptul că tu o
accepți este cauza iar efectul că ești salvat și adus în siguranță[10].
Buddha Amida vrea să ne salveze pe toți dar nu
ne duce în Tărâmul Pur cu forța, de aceea, dacă nu dorim să mergem acolo ori nu
acceptăm existența acestuia sau a lui Buddha Amida așa cum a fost descrisă în Marea
Sutră atunci nu vom merge acolo. Nimeni nu poate ajunge într-un loc pe care
îl consideră imaginație și nici nu poate fi salvat de cineva a cărui existență
o neagă.
Spre deosebire de lumea în care trăim acum,
Tărâmul Pur nu este rezultatul karmic al propriilor fapte și gânduri, ci
manifestarea Iluminării perfecte a lui Buddha Amida. Nu noi am creat acel loc,
nu noi îl controlăm și nu putem merge acolo prin puterea personală. De aceea
spunem Namo Amida Bu, care înseamnă ”mă încred/mă refugiez în Buddha Amida”.
Rostind Nembutsul credinței suntem asigurați de nașterea în Tărâmul Pur de
aceeași Putere și Buddha care l-a creat.
*
Pe căile
bazate mai mult sau mai puțin pe puterea personală a practicantului, căința
este o metodă foarte importantă de distrugere a karmei negative. Cu toate
acestea, adevărata căință nu este doar o simplă confesiune a greșelilor, ci o
conștientizare profundă ce cuprinde trupul și inima noastră. De aceea, Maestrul
Shan-tao spunea că există trei tipuri de căință:
”Cel mai
înalt grad de căință este a vărsa sânge din ochi și din pielea corpului.
Gradul mijlociu de căință este a elimina transpirație fierbinte din corp și a curge sânge din ochi.
Gradul mijlociu de căință este a elimina transpirație fierbinte din corp și a curge sânge din ochi.
Cel mai
de jos grad de căință este a avea corpul cuprins de febră și lacrimi în ochi".[11]
Răspunzând la întrebarea dacă este căința
necesară în buddhismul Tărâmului Pur, Shan-tao spune în aceeași lucrare (Liturghia Nașterii în Tărâmul Pur) că
deși este dificil să verși sânge și lacrimi, dacă adeptul are credință în
salvarea oferită de Amida, el va atinge același rezultat ca în cazul
căinței:
”Deși nu
poate vărsa lacrimi și sânge, cel care atinge credința adevărată
(shinjin) va avea același rezultat precum cel descris mai sus.”[12]
Shinran spune de asemenea, în Imnurile Maeștrilor Tărâmului Pur:
“Aceia în care adevărata credință este pe deplin stabilită,
fiind ea însăși mintea precum diamantul,
sunt egali cu cei care se căiesc de karma lor negativă
în cele trei moduri; așa spune maestrul nostru, Shan-tao."[13]
și în Explicații
ale inscripțiilor de pe scrolurile sfinte:
”A spune
Namo Amida Butsu este a te căi de toate relele karmice pe care le-ai făcut din
trecutul fără de început."[14]
În capitolul III din Kyogyoshinsho, Shinran prezintă un dialog foarte important[15].
Cineva întreabă cum este posibil ca o karmă atât de negativă precum cea
rezultată din înfăptuirea celor cinci păcate de moarte și cele zece păcate
grave și care ar duce la renașterea în tărâmurile de jos ale existenței timp de
multe kalpa, să fie anihilată prin Nembutsul credinței, iar respectiva
persoană să renască înTărâmul Pur? Cum poate fi explicată această
situație ”din perspectiva legii
karmice în conformitate cu care o karmă grea te trage automat în jos? Mai mult
decât atât, din trecutul fără de început, ființele sensibile s-au dedat la
diverse acțiuni mizerabile, fiind așadar, legate de cele trei lumi ale
transmigrării. Dacă ar fi cum zici tu iar ele s-ar putea elibera de cele trei
lumi doar gândindu-se la Buddha Amida și repetându-i Numele chiar și numai de
zece ori, cum explici atunci puterea înrobitoare a karmei?".[16]
Răspunsul este minunat:
”Să presupunem că într-o cameră a fost întuneric o mie de
ani. Dacă o lumină este aprinsă chiar și pentru puțin timp, camera se va
ilumina imediat. Cum ar putea întunericul să refuze să plece deoarece a fost
acolo o mie de ani?"[17]
Întunericul poate părea adânc și puternic
atunci când trăim înconjurați de el din trecutul fără de început, însă devine
ca și inexistent când întâlnește Lumina lui Buddha Amida. Putem compara
diferitele patimi oarbe între ele și să afirmăm că unele sunt mai grele sau mai
întunecate decât altele, dar cu ce putem compara Iluminarea și Lumina lui
Buddha Amida?
De asemenea, dacă vorbim în termeni de tărie
și slăbiciune, unele ființe sunt mai puternice decât altele, însă cine este cu
adevărat mai puternic decât un Buddha? Chiar și cei mai mari dintre zei care
trăiesc mulți eoni, nu se pot compara cu un Buddha în înțelepciune, putere,
curățenie spirituală și capacitatea de a salva ființele.
Pentru a scăpa din gaura neagră a existenței
samsarice avem nevoie de energia infinit de puternică a lui Buddha Amida. Numai
aceasta ne poate trage afară din ciclul nașterilor și morților repetate. Nu
putem construi nimic la fel de puternic prin noi înșine. Pur și simplu regretele sau căința noastră
nu sunt suficiente pentru a elimina karma negativă a nenumăraților eoni în care
am pus munte peste munte de lăcomie, furie și ignoranță.
Karma care ne leagă de samsara este prea
puternică pentru oameni ca noi, plini de iluzii și patimi oarbe, însă pentru
cineva care a atins deja eliberarea (Buddha Amida), nimic din ceea ce aparține
de samsara nu are vreo putere asupra lui ori a salvării pe care o oferă:
”Cele zece repetări ale Numelui sunt mai puternice decât
cele cinci păcate de moarte sau cele zece păcate grave. Așadar, această karma
mult mai puternică [a rostirii Numelui] răzbește, făcându-l pe adept să scape
de cele trei stări de existență pline de suferință."[18]
Doar câteva rostiri ale Numelui lui Buddha
Amida și chiar o singură rostire făcută pe baza încrederii în Puterea
salvatoare a lui Buddha Amida (Nembutsul credinței) este capabilă să distrugă
rădăcinile karmei noastre rele din trecutul fără de început. Iar asta se
întâmplă nu doar pentru că noi
rostim Numele (ca și cum Numele ar depinde de noi), ci pentru că acest Nume este chiar Numele lui Buddha Amida în care
El și-a manifestat toate virtuțile și energia karmică iluminată:
“Cele
zece repetări ale Numelui apar din credinţa de neîntrecut care ia ca
obiect al său Numele lui Tathagata Amida în corpul de slavă al
metodelor potrivite[19];
acest corp al slavei conţine merite nemăsurate, pure şi curate".[20]
Așadar,
dacă cineva se încrede în Buddha Amida și-i rostește Numele cu credință, este
ca și cum am așeza pe un cântar un luptător de sumo și o pană :) Care dintre ei
este mai greu și îl va trage în jos pe celălalt?
Samsara cu
toate lumile și universurile ei, precum și cu tărâmurile diverselor ființe, de
la locuitorii iadurilor până la cei mai mari zei, nu cântărește mai mult decât
o pană în comparație cu Numele lui Buddha Amida.
Înțelegând profund toate aceste lucruri, fie
ca mințile noastre să se îndrepte către Legământul Principal al lui Buddha
Amida și să fim recunoscători pentru Compasiunea lui nediscriminativă:
”Dacă nu
am fi întâlnit
transferul
de merit de la Amida pentru a merge în Tărâmul Pur și a ne întoarce în această
lume,
transmigrația
noastră în nașterile și morțile repetate nu s-ar fi sfârșit niciodată;
ce am fi
putut face atunci, prinși fără de scăpare în acest ocean al durerii?
[...]
Abandonând
suferința nașterii și morții ce ne-a ținut prizonieri din trecutul fără de
început,
suntem
siguri că vom atinge Nirvana supremă.
Aceasta
se face prin transferul de merit de la Amida care ne duce în Tărâmul Pur și ne
ajută să ne întoarcem în această lume.
Recunoștința
noastră față de bunăvoința lui Buddha este greu de răsplătit și exprimat în cuvinte".[21]
[2] Cu toate acestea, Amida Dharma nu este un
instrument pentru a ne justifica patimile oarbe și nici de a le
instituționaliza ca și comportament normal. Într-adevăr, în activitatea sa de a
salva toate ființele, Buddha Amida nu face nicio distincție între cei virtuoși
sau nevirtuoși, dar asta nu înseamnă că El susține sau încurajează răul. Nu
trebuie să confundăm Compasiunea lui Amida și faptul că ne salvează așa cum suntem, cu ideea că tot ceea ce facem
este bun și frumos. În loc să ne justificăm și lăudăm patimile, ar trebui să ne
rușinăm și să fim recunoscători pentru ajutorul lui necondiționat.
[3] Shinran Shonin, Imnurile
epocilor Dharma, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism
Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.406
[5] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and
Enlightenment, translated by
Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto,
2003, p. 5
[6] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan)
in The Collected Works of Shinran,
Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.411
[7] Shinran Shonin, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and
Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist
Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 98
[8] În alte cărți am folosit și varianta:
”care se încred în mine din toată
inima lor”.
[9] The Sutra on the Buddha of
Immeasurable Life, The Three Pure Land Sutras, Hongwanji Jodo Shinshu
Translation Series, volume II, Kyoto, 2009, p.22 și The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by
Hisao Inagaki, Horai Association International, Malaysia, 2012, p.19
[10] Devi asigurat de nașterea în Tărâmul Pur.
[11] Quoted by Shinran in his Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata
Center for Buddhist Translation and Research,
Kyoto
[12] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment,
translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research,
Kyoto, 2003, p. 247
[13] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation
Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.380
[15] Acest dialog a fost luat de Shinran din Comentariu asupra discursului ținut de Vasubandhu despre Tărâmul Pur de
Maestrul T'an-luan.
[16] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment,
translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research,
Kyoto, 2003, p. 162
[18] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment,
translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research,
Kyoto, 2003, p. 164
[19] Sambhogakaya - vezi capitolul ”Cele trei corpuri (aspecte) ale lui
Buddha Amida” din cartea Adevărata
învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul său Pur, Corporate Body of Buddha
Educational Foundation, Taiwan, 2016, p. 73
[20] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment,
translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research,
Kyoto, 2003, p.163
[21] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan) in The Collected
Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu
Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.410
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu