Secțiunile 4, 5, 6, 8, 9 și 10 din Marea Sutră - Povestea lui Dharmakara Bodhisattva care a devenit Buddha Amida

 
 Click aici pentru a vă întoarce la pagina principală a Comentariului Sutrei despre Buddha al Vieții Infinite

Haideți acum să vedem ce ne-a spus Shakyamuni (Buddha istoric) despre Buddha Amida și Tărâmul său Pur.

În secțiunea a 4-a din Marea Sutră El înșiră numele mai multor Buddha care au apărut cu mulți eoni în urmă pentru a propovădui Dharma: ”În trecutul îndepărtat –  cu nenumărate,  imposibil de calculat şi de neconceput  kalpa în urmă ...”[1].

Procedând astfel, ne arată că istoria omenirii, aşa cum o ştim noi, este doar o parte infimă din timpul nesfârşit şi imposibil de conceput al universului şi că diferite lumi, sisteme de lumi şi universuri, precum şi fiinţele care sălăşluiesc în ele au existat şi înaintea apariţiei acestui pământ, la fel cum alte lumi vor exista după ce lumea noastră nu va mai fi. Aşadar, El menţionează 53 de mari Buddha care au apărut în Samsara, au propovăduit Dharma şi au intrat în Nirvana, înainte ca istoria lui Amida să fi avut loc. După aceşti 53 Buddha, a apărut un alt mare Buddha pe nume Lokesvararaja, la fel într-un timp îndepărtat şi imposibil de explicat după noţiunile noastre:

”Atunci a apărut un Buddha numit Lokesvararaja -  Tathagata, Arhat, Atot-Iluminat, plin de Înţelepciune şi Practică, Ştiutor al lumii, de Neîntrecut, Îmblânzitor al fiinţelor, Învăţător al zeilor şi al oamenilor, Iluminat şi Cel mai Onorat din lume.[2]

În timpul şi lumea acestui Buddha trăia un rege care, după ce i-a ascultat învăţătura, a renunţat la tron şi a devenit călugăr (bhiksu) cu numele Dharmakara:

“În acel timp era un rege care, auzindu-l pe Buddha propovăduind Dharma, s-a bucurat în inima lui şi a trezit aspiraţia pentru cea mai înaltă şi perfectă Iluminare. Atunci a renunţat la  tron şi a devenit călugăr cu numele Dharmakara”.[3]

După cum ne spune sutra, acest călugăr Dharmakara, era deja o fiinţă superioară când a mers să-l vadă pe Buddha Lokesvararaja:

“Având inteligenţă superioară, curaj şi înţelepciune, era deja cunoscut şi remarcat în lume. Ducându-se înaintea lui Tathagata Lokesvararaja, a îngenuncheat, l-a înconjurat de trei ori, păstrându-l mereu pe partea dreaptă[4], s-a prosternat înaintea lui şi, unindu-şi palmele la piept în semn de veneraţie, l-a slăvit pe Buddha din toată inima sa”.[5]

Apoi, după alte câteva versuri de slavă, l-a informat despre decizia spirituală pe care o luase, de a deveni el însuşi un Buddha pentru binele tuturor fiinţelor:

“O, Sfânt Rege al Dharmei,

şi eu voi deveni un Buddha

şi voi avea aceeaşi  realizare spirituală ca a ta

pentru a salva fiinţele de naştere şi moarte

şi a le conduce către eliberare.”[6]

Iar în împlinirea acestei aspiraţii, menţionează crearea unui tărâm special:

„ Când voi deveni un Buddha,

Tărâmul meu va fi excelent.”[7]

 unde să aducă fiinţele sensibile de peste tot şi să le ajute să atingă fericirea perfectă:

“Cei care vor veni din toate cele zece direcţii

îşi vor găsi pacea iar inimile lor vor fi senine;

După ce vor ajunge în tărâmul meu

vor sălăşlui pentru totdeauna în pace şi fericire.”[8]

A le face fericite la modul perfect înseamnă bineînţeles, a le ajuta să atingă Nirvana, tărâmul său fiind de fapt, o manifestare a beautitudinii şi libertăţii nirvanice:

“Locul Iluminării va fi suprem.

Tărâmul meu, fiind însăşi Nirvana,

va fi fără de  asemănare.”[9]

După ce a rostit cuvintele de mai sus, l-a invitat pe Buddha Lokesvararaja şi pe toţi Buddha să privească în mintea lui şi să devină martori ai sincerităţii aspiraţiei sale:

“Buddha, te rog  să devii martorul meu

şi să garantezi pentru sinceritatea aspiraţiei mele.

Cei mai Onoraţi din lume – Buddhaşii celor zece direcţii,

a căror  înţelepciune este fără de oprelişti,

îi chem şi pe ei

să fie martorii intenţiei mele.

Chiar dacă voi trece prin multe suferinţe şi dureri, nu mă voi opri niciodată din eforturile mele

și nu voi avea niciodată regrete, indiferent ce ar trebui să îndur.”[10]

Cu toate acestea, Dharmakara avea nevoie de o practică potrivită pentru a-şi împlini aspiraţia de a crea un tărâm special unde să aducă toate fiinţele la Nirvana, aşa că i-a cerut lui Buddha Lokesvararaja să-l călăuzească:

“După ce a rostit aceste cuvinte, Bhiksu Dharmakara i-a spus lui Buddha Lokesvararaja: ‚Te rog, explică-mi Dharma în amănunt pentru a putea să urmez practicile potrivite şi să creez un tărâm pur cu  calităţi nenumărate şi nemaiîntâlnite. Te rog, învaţă-mă cum să ating rapid Iluminarea şi să tai din rădăcini suferinţele naşterilor şi morţilor repetate ale tuturor fiinţelor.’”[11]

Mai exact, l-a rugat pe Lokesvararaja să-i arate toate tărâmurile Buddhaşilor din cele zece direcţii, în aşa fel încât să ştie mai bine ce are de făcut şi cum să practice pentru a-şi crea propriul tărâm:

“Cel mai Onorat din lume, te rog din toată inima mea, explică-mi în amănunt  practicile urmate de toţi Buddha prin care şi-au creat tărâmurile lor  pure. Apoi,  vreau să practic în conformitate cu îndrumările tale şi să-mi împlinesc propriile aspiraţii.”[12]

După cum ne povesteşte Shakyamuni în Marea Sutră, Buddha Lokesvararaja “a recunoscut aspiraţiile înalte şi curate ale lui bhiksu Dharmakara”, şi “i-a explicat în amănunt diferitele aspecte mai mari sau mai mici ale două sute zece kotis de tărâmuri ale Buddhaşilor, împreună cu natura bună sau rea a zeilor şi  oamenilor care sălăşluiesc în ele. Pe toate acestea i le-a revelat lui bhiksu, exact aşa cum fusese rugat”.[13]

Apoi, “auzind expunerea lui Buddha despre tărâmurile pure glorioase şi văzându-le pe toate”, Dharmakara “a hotărât ce legăminte supreme şi de neîntrecut să facă el însuşi”. [14]

În acest moment, sutra ne spune din nou (pentru a doua oară)[15], că Dharmakara nu era un practicant obişnuit când s-a decis să facă legămintele: “datorită minţii lui senine şi aspiraţiilor eliberate de orice formă de ataşament, nu avea egal nicăieri în lume.”[16]

După cum relatează Shakyamuni, Dharmakara a contemplat timp de cinci kalpa legămintele pe care urma să le facă iar apoi a ales practicile necesare împlinirii lor:

“Timp de cinci kalpa a contemplat legămintele iar apoi a ales practicile pure pentru crearea tărâmului său.”[17]

A practica orice formă de meditaţie buddhistă timp de cinci ore în fiecare zi, lună, an sau toată viaţa,  este o sarcină extrem de grea pentru mulţi practicanţi din vremea noastră, dar a contempla  încontinuu cinci kalpa este dincolo de capacitatea umană de înţelegere. Astfel, nu-i de mirare că Ananda i-a cerut imediat lui Buddha să-i explice cât de lungă era viaţa fiinţelor care aparţineau timpului şi lumii lui Lokesvararaja:

“Ananda l-a întrebat pe Buddha: ‘cât de lungă era viaţa fiinţelor din tărâmul lui Buddha Lokesvararaja?’

Buddha i-a răspuns: ‘Durata de viaţă a acelui Buddha era de 42 kalpa.’”[18]

Aşadar, după cinci kalpa de contemplaţie, Bodhisattva Dharmakara “a ales  practicile pure folosite pentru  crearea tărâmurilor excelente ale două sute zece kotis de Buddha”.[19]

Ştiind cu siguranţă ce legăminte să adopte şi ce practici să urmeze, s-a dus să-l informeze pe Buddha Lokesvararaja:

“ Când a terminat sarcina asta, s-a dus înaintea lui Buddha, a îngenuncheat la picioarele lui, l-a înconjurat de trei ori cu palmele unite la piept în semn de venerare şi s-a aşezat. Apoi i-a spus: ‘Am ales practicile pure pentru crearea unui tărâm pur şi glorios.’”[20]

Auzind legămintele minunate ale lui Dharmakara, Buddha Lokesvararaja s-a bucurat şi i-a cerut să le proclame înaintea întregii adunări:

“Buddha i-a spus: ‘trebuie să le proclami. Acum este timpul potrivit. Încurajează şi adu bucurie întregii adunări. Auzindu-ţi cuvintele, alţi bodhisattva vor practica ei înşişi această Dharma şi îşi vor împlini marile lor  legăminte’.

Bhiksu a răspuns: ‘Vă rog să-mi acordaţi toată atenţia voastră. Acum voi proclama legămintele mele.’”[21]

Aşadar, întreaga secţiune a 7-a din Marea Sutră conţine lista celor 48 legăminte. O explicație detaliată a acestor legăminte va fi prezentată în următorul capitol însă pe moment voi continua cu povestea spusă în sutră.

După ce și-a proclamat legămintele, Dharmakara, viitorul Buddha Amida, și-a rezumat aspirația în versuri[22] și și-a afirmat din nou hotărârea de a atinge Buddheitatea pentru binele tuturor ființelor. El a accentuat în mod special faptul că:

-        va fi un Salvator universal

-        își va transforma Numele de Buddha într-un vehicul de salvare universal care va fi auzit și rostit de toate ființele

-        își va trimite Lumina supremă peste tot în univers, atrăgând toate ființele către El asemenea unui magnet imens, încercând să-i ajute pe toți să se încreadă în El și să accepte salvarea lui necondiționată

-        va atinge Înțelepciunea supremă și metode supreme (”divine”) de salvare, acționând ca un adevărat ”suveran al celor trei lumi”

-        va deveni Învățătorul suprem al tuturor ființelor, inclusiv al zeilor (deva) și oamenilor

-        își va transfera meritele și virtuțile perfecte tuturor celor care se încred în El, făcându-i astfel capabili să atingă nașterea în Tărâmul lui Pur

-        va practica neîntrerupt, fără niciun atașament față de ego și va îndura orice greutate de dragul împlinirii legămintelor sale:

”Am făcut Legăminte de neîntrecut

și voi atinge cu siguranță Iluminarea supremă.

Dacă însă nu îmi voi ține Legămintele,

fie să nu ating niciodată această Iluminare.

Voi fi marele vindecător.

Dacă de-a lungul nenumăratelor kalpa

nu voi reuşi să-i salvez pe cei care au nevoie de mine,

fie să nu ating niciodată Iluminarea perfectă.        

Dacă Numele meu nu va fi auzit peste tot

în cele zece direcţii ale universului,

fie să nu ating niciodată Iluminarea supremă.

Practicând fără egoism Calea cea Sfântă,

adâncit voi fi în gândirea corectă şi în pura înţelepciune

pentru a atinge cea mai înaltă Iluminare

și a deveni învăţătorul oamenilor şi devaşilor.

Lumina puterii mele extraordinare

va ilumina nenumăratele tărâmuri de peste tot.

Îndepărtând întunericul celor trei impurităţi,

îi voi elibera pe toţi de suferinţă şi durere.

După ce voi obține ochiul Înţelepciunii,

voi pune capăt întunericului ignoranţei.

Voi închide poarta către tărâmurile de jos ale existenței

și o voi deschide pe cea către tărâmurile bune.

Când meritele și virtuțile mele vor atinge perfecțiunea,

lumina mea extraordinară va ajunge peste tot în cele zece direcţii.

Soarele şi luna vor fi întrecute de această strălucire

iar luminile celeste se vor ascunde de ruşine.

Voi deschide larg tezaurul Dharmei

și voi oferi tuturor comorile virtuţilor mele.

Mergând întotdeauna printre cei mulţi

voi predica Dharma cu o voce de leu.

Aducând omagiu tuturor Buddhaşilor,

voi fi înzestrat cu toate virtuţile.

După ce îmi voi împlini Înţelepciunea şi Legămintele

voi fi eroul și suveranul celor trei lumi.

La fel cum Înţelepciunea ta, o Buddha Lokesvararaja, este fără de oprelişti

și a mea va ajunge peste tot și va ilumina toate ființele.

Fie ca puterea virtuților și a înțelepciunii mele

să fie egală cu a ta, Cel mai Onorat din lume.

Dacă legămintele mele vor fi îndeplinite,

fie ca acest univers de o mie de milioane de lumi să se cutremure

și fie ca mulţimea devaşilor

să arunce din cer cu flori minunate.””[23]

Ultimele versuri ale acestui imn rostit de Dharmakara după ce și-a proclamat legămintele este extrem de important:

Dacă legămintele mele vor fi îndeplinite,

fie ca acest univers de o mie de milioane de lumi să se cutremure

și fie ca mulţimea devaşilor

să arunce din cer cu flori minunate.””[24]

Ceea ce Dharmakara a făcut de fapt aici a fost să ceară întregii existențe să fie martoră a sincerității sale și dedicației totale în a-și duce legămintele la îndeplinire și a le transforma în metode active de salvare a tuturor ființelor. Shakyamuni i-a spus lui Ananda:

”De îndată ce Bhiksu Dharmakara a rostit aceste versuri pământul s-a zguduit de șase ori și o ploaie de flori minunate a căzut peste tot din ceruri. Muzică celestă s-a auzit peste tot și o voce din cer a declarat în semn de slavă: 'vei atinge fără greș Iluminarea supremă și de neîntrecut'”[25]

Imaginați-vă că sunteți atât de sinceri încât cutremurați lumea! Că totul în jur vibrează datorită puterii dedicației voastre! Bineînțeles, nimeni un poate face asta dar unii oameni sinceri și devotați chiar generează ceva de genul unei micii vibrații și probabil că ați simțit ceva similar în prezența unei astfel de persoane. Fiecare dintre noi are propria carismă iar unii pot genera spontan un anumit nivel de încredere în ceilalți, dar cine are o așa de mare putere de convingere încât să cutremure întregul univers, să facă flori să cadă spontan din tărâmurile zeilor, universul să cânte ori voci să fie auzite din cer! Așadar, citim despre o reacție spontană și extrem de puternică din partea întregului univers față de sinceritatea și dedicația lui Dharmakara, toți crezând automat că va avea succes în atingerea Buddheității (va deveni Buddha Amida) și își va duce la îndeplinire legămintele.

Totuși, în conformitate cu Shinran, aici avem de-a face cu ceva mai mult de atât! Acea voce din cer nu era una obișnuită, asemenea vocii unui zeu neiluminat, ci vocea/manifestarea/reacția realității ultime – Dharmakaya imposibil de conceput. 

În conformitate cu Shinran, există trei tipuri de martori ai lui Dharmakara, ai legămintelor sale (în mod special ai Legământului său Principal) și ai lui Buddha Amida, fiecare mărturie fiind oferită în conformitate cu Cele trei copuri sau Aspecte ale tuturor Buddha: 1) mărturia Dharmakaya sau Corpului Realității ultime a tuturor Buddha, 2) mărturia Sambhogakaya sau a Corpului Împlinirii, care se referă la toți Buddhașii (Tathagatașii) din cele zece direcții și 3) mărturia Nirmanakaya sau a Corpului Transformării (Adaptării), care se referă specific la Buddha Lokesvararaja în a cărui prezență Dhamakara a făcut aspirația de a deveni Amida și și-a proclamat cele 48 legăminte:

„În depunerea mărturiei despre Legământul Principal, există trei corpuri de Buddha.

Mărturia trupului Dharma (Dharmakaya ultimă);

Marea Sutră afirmă: ‚Din cer, o voce a declarat în semn de slavă: „Vei atinge fără greș Iluminarea supremă!”.

Mărturia trupurilor împlinirii (Buddhașii Sambhogakaya); aceasta se referă la Tathagatașii din cele zece direcții.

Mărturia trupurilor transformării/adaptării (Buddhașii Nirmanakaya); aceasta se referă la Buddha Lokesvararaja."[26]

Așadar, aici aflăm o altă indicație (a treia de până acum) a faptului că Dharmakara nu era o persoană obișnuită când și-a făcut legămintele și aspirațiile. Ce fel de călugăr obișnuit sau bodhisattva în aspirație poate genera o astfel de reacție din partea întregului univers și a Realității ultime?

Shakyamuni însuși  a spus, după ce a prezentat versurile de mai sus ale lui Dharmakara că astfel de legăminte nu au mai fost niciodată proclamate de nimeni până atunci pentru că sunt ”legăminte mari, adevărate și de neîntrecut în întreaga lume”

După acest episod Shakyamuni descrie diferitele practici pe care le-a urmat Dharmakara timp de „kalpa nenumărate şi de neconceput” pentru a deveni un Buddha şi a crea Tărâmul Pur:  

“Apoi, după ce şi-a proclamat legămintele universale în prezenţa lui Buddha Lokesvararaja şi înaintea mulţimii de fiinţe, inclusiv a celor opt tipuri de fiinţe supraumane, precum zei şi spirite ale dragonilor, dar şi Mara şi Brahma, bhiksu Dharmakara s-a concentrat exclusiv pe crearea unui tărâm glorios şi minunat. Tărâmul de Buddha pe care urmărea să-l producă este vast în intinderea lui, de neîntrecut şi suprem în frumuseţe, întotdeauna prezent şi nesupus decăderii şi schimbării. În timpul unor kalpa nenumărate şi de neconceput, Dharmakara a urmat practicile meritorii şi nemărginite ale căii Bodhisattva.”[27]

Acest lucru este foarte important deoarece arată că Tărâmul Pur care a apărut din practicile lui Dharmakara atunci când a devenit Buddha Amida, este ”întotdeauna prezent”, așa cum afirmă pasajul de mai sus, ceea ce înseamnă că este întotdeauna disponibil și accesibil, inclusiv ACUM când citim aceste rânduri și va fi disponibil și accesibil în viitorul fără de sfârșit deoarece ”nu este supus decăderii și schimbării”. Iată un alt argument că Tărâmul Pur NU este un element mitologic, ci o realitate omniprezentă, un loc real și iluminat.

Sutra continuă cu lista practicilor urmate de Dharmakara pe calea de a deveni Buddha Amida:

”Nu a întreținut nici măcar un gând de lăcomie, ură sau vătămare a cuiva  și nici nu le-a permis acestora să apară în mintea lui. A fost mereu detașat de orice fel de formă, sunet, miros, gust, atingere sau idee. Găsind mereu în el însuși puterea de a persevera, nu a dat niciodată înapoi indiferent ce suferințe a întâlnit. Având puține dorințe era mereu mulțumit cu ce avea. Fără nici un fel de gânduri impure, dușmănie sau ignoranță, mintea lui sălășluia mereu într-un samadhi linștit. Înțelepciunea îi era nelimitată iar mintea liberă de orice falsitate și înșelăciune. Cu o figură blândă și glas plin de iubire le vorbea celorlalți în funcție de specificul fiecăruia. Curajos și stăruitor, neobosit și având o voință puternică, s-a devotat pe de-antregul practicii Dharmei, ajutând în acest fel, o mulțime de ființe. A venerat cele Trei Comori și și-a respectat învățătorii și bătrânii[28]. A îndeplinit toate tipurile de practici, a acumulat merite deosebite și le-a împărțit cu ființele sensibile. 

A stăruit în realizarea faptului că toate dharmele (fenomenele) sunt goale, asemenea unor creații magice și lipsite de caracteristici distincte, că nici nu acționează și nici nu apar și că nu trebuie dorite.”[29]

Când cuvântul ”dharma” se scrie cu ”d” mic se referă la toată existența și la fenomenele samsarice în general. Când se scrie cu ”D” mare ca în ”Dharma” înseamnă învățătura lui Buddha. Așadar, în acest caz pasajul se referă la faptul că Bodhisattva Dharmakara a atins Realitatea ultimă și a sălășluit mereu în ea, ceea ce l-a făcut să înțeleagă că dharmele sau fenomenele existenței samsarice sunt ” goale, asemenea unor creații magice și lipsite de caracteristici distincte, că nici nu acționează și nici nu apar și că nu trebuie dorite”.

Acesta este un concept foarte important în buddhismul Mahayana care, pe scurt, se referă la faptul că toate fenomenele existenței samsarice  sunt în cele din urmă vide și lipsite de o existență autentică deoarece apar în funcție de diverse cauze și condiții. În contrast cu asta,  natura de Buddha sau Dharmakaya ultimă este singura realitate adevărată care nu este vidă de sine însăși, ci numai vidă/goală de fenomene samsarice, goală de iluzie, de suferință și ignoranță. Natura de Buddha nu depinde de cauze și condiții, așa că în acest sens nu este goală sau vidă, ci cu adevărat existentă –  singura realitate autentică. O astfel de învățătură este prezentă în multe sutre Mahayana precum Mahayana Mahaparinirvana Sutra, Tathagatagarbha Sutra, Sutra marelui tambur al Dharmei, Sutra răgetului de leu al lui Srimala, Angulimalya Sutra, etc  și este din nou propovăduită aici în Marea Sutră.[30]

Din punctul de vedere al realității ultime sau Dharmakaya (naturii de Buddha), diversele fenomene samsarice sunt ”asemenea unor creații magice” și sunt văzute ca și cum ”nici nu acționează și nici nu apar” deoarece nu au o existență reală și permanentă. Pentru Bodhisattva Dharmakara o astfel de înțelegere a vacuității tuturor fenomenelor existenței samsarice versus adevărata realitate a naturii de Buddha (Dharmakaya) nu era una intelectuală, nici produsul unor categorii mentale și a raționalizării, ci o înțelegere autentică în care sălășluia constant. Având acces la această realitate adevărată, putea să-și manifeste tărâmul iluminat în conformitate cu legămintele sale.

Printre alte practici în care s-a angajat Dharmakara, Shakyamuni a menționat:

”A evitat orice vorbire greșită care i-ar fi putut face rău lui și celorlalți și a întrebuințat numai vorbirea corectă care face bine tuturor. Și-a abandonat tronul și regatul, lăsând în urmă bogățiile și plăcerile simțurilor. Practicând el însuși cele șase paramita[31] i-a învățat și pe ceilalți să facă același lucru. Timp de nenumărate kalpa a acumulat merite și virtuți.

Indiferent unde renăștea, comori nemăsurate apăreau spontan, după dorință. Pe nenumărate ființe le-a călăuzit pe calea celei mai înalte Iluminări. A renăscut în diverse locuri ca om bogat, laic devotat, membru al castei superioare, al unei familii nobile,  sau regale. Uneori a fost un rege ksatriya[32] sau Cakravartin[33], rege al unuia dintre cele șase tărâmuri cerești din lumea dorinței sau chiar mai mult, un rege Brahma. I-a venerat și respectat pe toți Buddha, aducându-le cele patru tipuri de ofrande. Meritele pe care le-a obținut în acest mod erau imposibil de descris. Arome deosebite ieșeau din gura lui precum dintr-o floare albastră de lotus și toți porii pielii sale emiteau un miros de lemn de santal ce ajungea în nenumărate lumi. Înfățișarea lui era măreață iar caracteristicile și semnele lui fizice cu adevărat minunate. Din mâinile lui apăreau comori nesecate, haine, mâncare și băuturi deosebite, flori și parfumuri sacre nemaiîntâlnite și rare, baldachine de mătase, stindarde și alte ornamente. În astfel de manifestări nu avea nici un rival în lumile oamenilor și ale zeilor. Așa a ajuns el să aibă putere asupra tuturor fenomenelor (dharmelor).”[34]

            Atunci Ananda l-a întrebat pe Shakyamuni cel mai important lucru pentru noi:

“Ananda l-a întrebat pe Buddha: ‘A atins Bodhisattva Dharmakara Buddheitatea şi a trecut în Nirvana? Sau nu a atins-o încă? Se află El acum, undeva anume?’

Buddha i-a răspuns: ‘Bodhisattva Dharmakara a atins Buddheitatea şi se află acum  în Tărâmul buddhic de vest numit ‘Pace şi Beatitudine’, la o sută de mii de kotis de tărâmuri distanţă de unde ne aflăm în acest moment’.

Ananda l-a întrebat în continuare: ‘Cât timp a trecut de când a atins Buddheitatea?’

Buddha i-a răspuns: ‘ Zece kalpa[35] au trecut de când a atins Buddheitatea.’”[36]

Este foarte important de menționat faptul că acesta nu este singurul moment în care Shakyamuni confirmă faptul că Dharmakara a atins Buddheitatea și a devenit Amida (Amitayus/Amitabha). În Mica Sutră[37], Shakyamuni îi spune de asemenea, lui Sariputra:

“Buddha i-a spus bătrânului Sariputra: ‘ Dacă mergi de aici  către vest şi treci de o sută de mii de kotis de tărâmuri ale Buddhaşilor, ajungi la tărâmul numit Beatitudine Supremă, unde se află Buddha numit Amitayus. El locuieşte acum acolo şi propovăduieşte Dharma”.[38]

După cum am văzut, Shakyamuni confirmă faptul că Dharmakara a atins Buddheitatea şi de atunci înainte în Marea Sutră, în  Mica Sutră şi în Sutra Contemplaţiei, nu îl mai numeşte astfel, ci “Amitayus”[39], care înseamnă “Viaţă Infinită” sau “Amitabha” - “Lumină Infinită”. Aceste două aspecte, “Viaţă Infinită” (Amitayus) şi “Lumină Infinită” (Amitabha) sunt unite în cuvântul “Amida”[40], care înseamnă Buddha al Vieţii Infinite şi al Luminii Infinite. Viaţa sa Infinită este efectul celui de-al 13-lea Legământ pe care l-a făcut în perioada când era Bodhisattva Dharmakara, iar Lumina Infinită este efectul celui de-al 12-lea Legământ. Aşadar, nu putem separa pe Amitayus (Viaţă Infinită) de Amitabha (Lumină Infinită), deoarece sunt două aspecte ale aceluiaşi Buddha. În secţiunea a 4-a din Mica Sutră, Shakyamuni îi explică acest lucru lui Sariputra:

“De ce crezi tu Sariputra, că acel Buddha este numit Amitabha? Sariputra, lumina acelui Buddha străluceşte peste tot şi fără de obstacole în toate lumile celor  zece direcţii. Din acest motiv este numit Amitabha. Din nou, Sariputra, viaţa acelui Buddha şi a fiinţelor din tărâmul lui ţine timp de nenumărate şi nesfârşite kalpa. Din acest motiv este numit Amitayus.”[41]

Aşadar, Shakyamuni ne spune un alt lucru important despre Dharmakara ce a devenit Buddha Amida – “se află acum  în Tărâmul buddhic de vest, numit ‘Pace şi Beatitudine’” – care nu este aici, însă “la o sută de mii de kotis[42] de tărâmuri distanţă de unde ne aflăm în acest moment”.

Acest aspect este foarte important, deoarece dovedeşte faptul că există o distincţie clară între această lume cu fiinţele ei neiluminate şi Tărâmul Pur. Shakyamuni nu i-a prezentat pe Amida şi Tărâmul său Pur în termeni ultimi (ai realităţii ultime de dincolo de formă) şi nu a spus că se află în mintea/inima noastră sau “aici şi acum”, după cum încearcă să ne convingă unii falşi învăţători ai timpurilor noastre. Din contră, cel care a devenit Buddha Amida se află în Tărâmul său Pur, adică în afara acestui tărâm samsaric.

Apoi, faptul că Amida “se află acum” în Tărâmul Pur, ne arată că El lucrează în acest moment pentru a duce toate fiinţele acolo. Acest acum este nesfârşit şi se referă atât la timpul când Shakyamuni a ţinut acel discurs (Marea Sutră), cât şi la timpul lui Shan-tao, Honen, Shinran, Rennyo, noi cei din sec XXI şi generaţiile viitoare.

Amida este un Buddha al prezentului în sensul că a atins deja Buddheitatea şi va acţiona la nesfârşit pentru salvarea tuturor fiinţelor. Nu trebuie să uităm faptul că Amida este, de asemenea, Buddha al “Vieţii Infinite”, aşa că, pentru El, ”acum” este fără de sfârşit.

            După confirmarea atingerii buddheității de către Dharmakara, Shakyamuni face o prezentare generală a Tărâmului Pur ca să asigure audiența  că acesta a apărut ca și consecință a faptului că Dharmakara a devenit Buddha Amida:

”Apoi Buddha a continuat: ”În acel tărâm pământul este alcătuit din șapte tipuri de nestemate: aur, argint, lapis lazuli, coral, chihlimbar, agate și rubine, toate apărute în mod spontan. Tărâmul însuși este atât de vast încât este imposibil să-i cunoaștem limitele. Toate razele apărute din acele nestemate se amestecă între ele și creează diverse reflexii surprinzătoare de lumină. Acele ornamente pure și extraordinare sunt neîntrecute în toate lumile din cele zece direcții. Ele sunt cele mai frumoase dintre toate nestematele, asemuindu-se cu cele din al Șaselea Cer. În respectivul tărâm nu există munți, precum muntele Sumeru și nici munții înconjurători de diamant[43]. De asemenea, nu există oceane și mări, nici văi sau strâmtori. Cu toate acestea, prin puterea măreață a lui Buddha ele pot apărea înaintea lor dacă cei născuți acolo și le doresc. În acel tărâm nu există iaduri, nici zone ale spiritelor flămânde sau animalelor, precum și nicio altă stare de suferință. De asemenea, nu există cele patru anotimpuri, vremea fiind mereu moderată și plăcută, niciodată prea cald sau prea rece.’”[44]

Deși podoabele Tărâmului Pur sunt descrise în termenii limbajului omenesc pentru a ne ajuta să ne facem o idee despre ele, în realitate acestea sunt mai presus de orice echivalențe samsarice și sunt ”pure și extraordinare”  precum și ”neîntrecute în toate lumile din cele zece direcții”. Pentru ca ornamentele să fie pure înseamnă că ele nu sunt efectul sau manifestarea karmei neiluminate și nici parte a samsarei, ceea ce presupune că Tărâmul Pur NU este doar un alt tărâm celest al zeilor (un alt rai) ci un loc iluminat.

Faptul că Marea Sutră este plină de descrieri detaliate ale Tărâmului Pur și că acestuia i se dă o direcție (”Tărâmul buddhic de vest, numit ‘Pace şi Beatitudine’”) arată că acesta NU este o metaforă ci un loc real în care oamenii pot să aspire să se nască după moarte.

Unii spun că direcţia „vest” şi descrierile deosebite sunt o dovadă a inexistenței sale ori că Tărâmul Pur este doar un simbol sau metaforă. Adevărul este însă că făcând efortul de a-l descrie în atâtea cuvinte minunate şi indicând o direcţie în care se află acesta, Buddha Shakyamuni a vrut să scoată în evidență existenţa lui reală ca loc unde fiinţele sensibile pot aspira să renască fără nicio grijă sau îndoială. Este ca şi când ţi-aş vorbi de un parc minunat pe care îmi doresc foarte mult să-l vizitezi. Dacă îţi spun că „este acolo, spre vest” şi încep să ţi-l descriu, nu vei mai pune la îndoială existenţa acestuia şi vei dori să îl vezi. La fel stau lucrurile şi cu expresia „Tărâmul Pur din vest” sau Tărâmul buddhic de vest”.

Faptul că în Tărâmul Pur ”nu există oceane și mări, nici văi sau strâmtori”  indică faptul că locuitorii lui nu au niciun fel de obstacole karmice deoarece astfel de forme de relief sunt privite ca făcând parte din stările de existență samsarice. Bineînțeles, dacă locuitorii Tărâmului Pur vor ca astfel de forme să apară, ele se vor manifesta instantaneu prin puterea lui Buddha Amida care susține acel tărâm și tot ce se află în el (”cu toate acestea, prin puterea măreață a lui Buddha ele pot apărea înaintea lor dacă cei născuți acolo și le doresc”) dar acestea vor fi de asemenea, forme iluminate iar nu manifestări samsarice care ar duce la atașamente și diverse obstacole. De asemenea, inexistența celor patru anotimpuri (”nu există cele patru anotimpuri”) poate fi interpretată în același mod. Faptul că în Tărâmul Pur vremea este ”mereu moderată și plăcută, niciodată prea cald sau prea rece” ne indică faptul că Sukhavati[45] este un tărâm nirvanic. Acest aspect este și mai mult accentuat în pasajul în care se spune că ”în acel tărâm nu există iaduri, nici zone ale spiritelor flămânde sau animalelor, precum și nicio altă stare de suferință”. Prin expresia ”nicio altă stare de suferință”  ni se arată că nu există nici tărâmuri ale zeilor, semizeilor sau oamenilor deoarece și acestea sunt incluse în ciclul existenței samsarice la fel ca iadurile, animalele și spiritele flămânde (preta). 

Întrebarea pe care Ananda i-a pus-o lui Shakyamuni când acesta a făcut precedenta descriere generală este de asemenea legată de faptul că Tărâmul Pur nu este un tărâm obișnuit (plăcut sau neplăcut) susținut de karma ființelor neiluminate:

”Atunci Ananda l-a întrebat pe Buddha: ”Cel mai Onorat din lume, dacă nu există nici un fel de munte Sumeru în acel tărâm, ce susține Cerul Celor Patru Regi și Cerul Celor Treizeci și trei de Zei?”

Buddha i-a spus lui Ananda: ”Ce susține pe Yama - al treilea Cer din lumea dorinței[46] sau pe celelalte Ceruri până la cel mai înalt Cer din lumea formei[47]?”

Ananda i-a răspuns: ”Recompensele karmei sunt de neconceput”.

Buddha i-a zis lui Ananda: ”Cu adevărat de neconceput sunt recompensele karmei și tot la fel sunt și lumile Buddhașilor. Ființele sensibile ajung să trăiască în tărâmurile recompensei karmice datorită faptelor merituoase[48]. De aceea nu există nici un Munte Sumeru în tărâmul lui Amida[49]”.

Ananda i-a spus lui Buddha: ”Eu însumi nu mă îndoiam de acest lucru, dar am întrebat pentru a îndepărta îndoielile ființelor din viitor.”[50]

Muntele Sumeru este un munte cosmologic sau axul central din mijlocul unei lumi. Fiecare lume samsarică (uneori numită ”o lume Sumeru”) ce conține diversele tărâmuri (dimensiuni) ale iadurilor, spiritelor flămânde, animalelor, oamenilor, semizeilor și zeilor are un munte Sumeru[51] sau o axă în raport cu care sunt descrise diversele planuri de existență samsarice până la Cerul celor treizeci și trei de zei. Planul de existență de la Cerul celor treizeci și trei de zei în sus, inclusiv cerul zeilor Yama, se află deasupra acestui munte (acestei axe) Sumeru. În pasajul citat anterior, Shakyamuni îi explică lui Ananda că asemenea tărâmurilor zeiești care există fără un munte Sumeru ci doar pe baza karmei ființelor născute acolo, locuitorii Tărâmului Pur (care sunt mai presus de orice zei sau ființe samsarice) există pe baza transferului de merite de la Buddha Amida. De fapt, întregul Tărâm Pur este manifestat și susținut de Puterea karmică iluminată a lui Buddha Amida. Acest aspect este, bineînțeles, de neconceput și imposibil de înțeles de mințile noastre limitate, după cum ne explică și Marea Sutră.

 - va urma -

---

[1]“ În trecutul îndepărtat –  cu nenumărate,  imposibil de calculat şi de neconceput  kalpa în urmă – un Tathagata pe nume Dipankara a apărut în lume. După ce a propovăduit şi eliberat nenumărate fiinţe, călăuzindu-le  pe Calea Iluminării, a intrat în Nirvana. Apoi a apărut un Tathagata pe nume Pratapavat. După el a venit Prabhakara, apoi Kandanagandha, Sumerukalpa, Kandana, Vimalanana, Anupalipta, Vimalaprabha, Nagabhibhu, Suryodana, Giririjaghosha, Merukuta, Suvarnaprabha, Gyotishprabha, Vaiduryanirbhasa, Brahmaghosha, Kandabhibho, Turyaghosha, Muktakusumapratimanditaprabha, Srikuta, Sagaravarabuddhivikriditabhijna, Varaprabha, Mahagandhajanirbhasa, Vyapagatakhilamalapratighosha, Surakuta, Rananjaha, Mahagunadharabuddhipraptibhijna, Chandrasuryajihmikarana, Uttaptavaiduryanirbhasa, Chittadharabuddhisankusumitabhyudgata, Pushpavativanarajasankusumitabhijna, Pushpakara, Udakakandra, Avidyandhakaravidhvamsanakara, Lokendra, Muktakkhatrapravatasadrisa, Tishya, Dharmamativinanditaraja, Simhasigarakutavinanditaraja, Sagaramerukandra, Brahmasvaranadabhinandita, Kusumasambhava, Praptasena, Kandrabhanu, Merukuta, Chandraprabha, Vimalanetra, Girirajaghoshesvara, Kusumaprabha, Kusumavrishtyabhiprakirna, Ratnakandra, Padmabimbyupasobhita, Chandanagandha, Ratnabhibhasa, Nimi, Mahivyuha, Vyapagatakhiladosha, Brahmaghosha, Saptaratnabhivrishta, Mahijunadhara, Mahatamalapatrakandanakardama, Kusumabhijna, Ajnavidhvamsana, Kesarin, Muktakkhatra, Suvarnagarbha, Vaiduryagarbha, Mahaketu, Dharmaketu, Ratnaketu, Ratnasri, Lokendra, Narendra, Karunika, Lokasundara, Brahmaketu, Dharmamati, Simha şi Simhamati. Toţi aceşti Buddha au trecut deja în Nirvana”.

[2]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.9-10

[3]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p., p.10

[4] Înconjurarea în sensul acelor de ceasornic, a obiectelor, templelor, statuilor sau persoanelor sacre, mai ales a unui Buddha, este o practică buddhistă tradiţională de exprimare a respectului şi devoţiunii.

[5]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p., p.10

[6]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.11

[7]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.12

[8]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.12

[9]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.12

[10] The Three Pure Land Sutras vol II – The Sutra on The Buddha of Immeasurable Life, The Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, Japan, p 17.

[11]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.12-13.

[12]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.13

[13]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.13

[14]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.13

[15] Prima oară, la începutul povestirii despre Dharmakara, Shakyamuni menţionează: “având inteligenţă superioară, curaj şi înţelepciune, era deja cunoscut şi remarcat în lume”.

[16] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.13.

[17]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.13

[18]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.13

[19] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.13-14

[20]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.14

[21]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.14

[22] În tradiția noastră recităm aceste versuri cu titlul Juseige.

[23]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.20-21

[24]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.20-21

[25]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.21-22

[26] Shinran Shonin, Gutoku's Notes, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.591

[27]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.22

[28] Aici bătrân are sensul de înțelept ori de superior - mai vechi în practică.

[29]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.22

[30] Am explicat această învățătură în detaliu în cartea Simple Teachings on Emptiness and Buddha nature, în curs de traducere în limba română.

[31] Cele șase paramita (perfecțiuni) sunt “Cele şase tipuri de practici prin care un Bodhisattva atinge Buddheitatea”: 1. dăruirea, generozitatea (dana), 2. etica şi comportamentul perfect (sila), 3. perseverenţa (ksanti), 4. silinţa (virya), 5. mediţatia (dhyana) şi 6. înalta înţelepciune (prajna).

[32] Ksatriya este casta razboinicilor.

[33] Un Cakravartin este un monarh universal, stăpân peste mai multe lumi.

[34]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.22-23.

[35] În secţiunea a -4-a din Mica Sutră, Shakyamuni îi spune de asemenea, lui Shariputra:  “zece kalpa au trecut de când Amitayus a atins Iluminarea”.

[36]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.23-24.

[37] Mica Sutră despre Buddha Amida  a fost propovăduită la un timp şi un loc diferit – dumbrava Jeta din grădina lui Anathapindada, oraşul Sravasti.

[38]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.103.

[39] În Marea Sutră îl numește Amitayus.

[40] Chineză / O-Mi-T’o-Fo; Japoneză / Amida; Vietnameză / A-Di-Đà. Cuvântul “Amitabha” este de asemenea folosit în English pentru a reprezenta atât “Amitabha” (“Lumină Infinită”) cât și pe “Amitayus” (“Viață Infinită”). (T. Cleary).

[41]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.104-105.

[42] Koti era un termen folosit în India antică pentru a exprima o valoare numerică mare echivalentă cu o sută de mii, zece milioane sau o sută de miloane.

[43] ”Munții înconjurători de diamant” sunt cele mai îndepărtate lanțuri muntoase care înconjoară o lume Sumeru, fiecare din aceste lumi având propriile șase tărâmuri samsarice.

[44]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.24 and The Three Pure Land Sutras, volume II, The Sutra on the Buddha of Immeasurable Life, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, Japan, 2009, p.35

[45] Sukhavati este numele Tărâmului Pur al lui Buddha Amida.

[46] În Lumea Dorinţei (Kamadhatu), sunt şase clase de zei cu zonele lor specifice.

Primul tărâm este Cerul celor patru regi (Caturmaharaja). Aşa cum explică Maestrul Genshin, “o singură zi şi noapte în tărâmul celor patru regi este precum cinzeci de ani omeneşti iar viaţa în tărâmul acela durează cinci sute de ani”.

Al doilea tărâm este Cerul celor treizeci şi trei de zei (Trayastrimsa). Cel mai important zeu de acolo este Sakra (sau Indra în unele texte). Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “o sută de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul celor treizeci şi trei iar în acel tărâm viaţa durează o mie de ani.”

Al treilea tărâm este Cerul Yama (ori Suyama). Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “două sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul Yama iar în acel tărâm viaţa durează două mii de ani.”

Al patrulea tărâm este numit Tusita. Regina Maya, mama lui Buddha Shakyamuni a renăscut acolo la şapte zile după naşterea Lui. În timpul vieţii fizice, Shakyamuni a vizitat adeseori acest tărâm dar şi alte tărâmuri pentru a propovădui învăţătura mamei sale şi zeilor de acolo.

Aşa cum explica Maestrul Genshin, “patru sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Tusita iar viaţa în acel tărâm durează patru mii de ani.”

Al cincilea este Nirmanarati sau tărâmul unde fiinţele se bucură de lucrurile manifestate de ele însele. Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “opt sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Nirmanarati iar viaţa în acel tărâm durează opt mii de ani.”

Aş şaselea este Paranirmitavasavartin sau tărâmul unde fiinţele se bucură de manifestările celorlalţi.

Acesta este locuit de Maraşi, demoni celeşti care merg de obicei în alte lumi şi îi împiedică pe practicanţii serioşi să avanseze pe calea buddhistă. Karma acumulată de ei în alte vieţi a fost suficient de bună încât să le asigure renaşterea în această zonă superioară a existenţei dar, din cauza poftei lor de putere şi a egoismului încă nedepășit i-au transformat în obstacole vii pentru alte fiinţe. De aceea, ei fac tot ce le stă în putinţă ca nimeni să nu treacă mai sus de planul lor de existenţă. 

[47] În Lumea Formei (Rupadhatu) sunt patru tărâmuri sau sfere de existenţă:

Primul Cer Dhyana conţine: 1) Tărâmul sfătuitorilor lui Brahma (Brahmaparisadya), 2) Tărâmul marilor preoţi ai lui Brahma (Brahmapurohita) şi 3) Tărâmul marelui Brahma (Mahabrahman). În acesta din urmă se află Baka Brahma, zeul care avea iluzia că este suprem în univers şi despre care am vorbit în capitolul Buddhismul nu recunoaşte existenţa unui zeu supreme şi creator al lumii din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul său Pur.

Al doilea Cer Dhyana conţine: 1) Tărâmul luminii limitate (Parītta-ābha), 3) Tărâmul luminii infinite (Apramāna-ābha) şi 3) Tărâmul luminii supreme (Ābhāsvara).

Al treilea Cer Dhyana conţine: 1) Tărâmul purităţii limitate (Parīttaśubha), 2) Tărâmul purităţii infinite (Apramānaśubha) şi 3) Tărâmul purităţii universale (Śubhakrtsna)

Al patrulea Cer Dhyana conţine: 1) Tărâmul fără nori (Anabhraka), 2) Tărâmul producător de merite (Punyaprasava), 3) Tărâmul marilor fructe/realizări (Brhatphala), 4) Tărâmul fără griji (Abrha), 5) Tărâmul fără de nici o întristare (Atapa), 6) Tărâmul viziunii excelente (Sudrśa), 7) Tărâmul observării excelente (Sudarśana) şi 8) Tărâmul cel mai înalt (Akanistha).

Deasupra zeilor din Lumea Formei sunt zeii din Lumea Non-formei (Arupyadhatu) sunt patru tărâmuri sau sfere de existenţă:

1) Tărâmul spaţiului nemărginit (ākāśa-ānantya-āyatana)

2) Tărâmul Conştiinţei nemărginite (vijnāna-ānantya-āyatana)

3) Tărâmul Non-acţiunii (ākincanya-āyatana)

4) Tărâmul Non-gândirii şi al non-non-gândirii (naiva-samjnā-na-asamjnā-āyatana)

[48] Tărâmurile recompensei karmice sunt locuri predominant fericite, însă neiluminate. Ele sunt susținute de karma bună a diverselor tipuri de ființe.

[49] Nu există nici un munte Sumeru în Tărâmul Pur pentru că acesta nu este efectul karmei bune a ființelor sensibile, ci manifestarea de neconceput a lui Buddha Amida. Spre deosebire de tărâmurile zeilor care sunt susținute de karma bună a locuitorilor lor, Tărâmul Pur este susținut de Puterea lui Buddha Amida.  Deoarece Amida este Iluminat, tărâmul lui este de asemenea, Iluminat și dincolo de karma bună sau rea a ființelor.

[50]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.24

[51] În conformitate cu învăţătura buddhistă, există o infinitate de lumi şi universuri unde poate avea loc renaşterea[51]. Acestea au fost clasificate în trei categorii:

1.             un univers mic – numit şi „o mică lume de o mie de lumi”. Este alcătuit din o mie de lumi. Fiecare lume (numită „o lume Sumeru”) conţine diverse tărâmuri/dimensiuni ale existenţei: iaduri, zone ale spiritelor flămânde, animalelor, oamenilor, asuraşilor (semizeilor) şi zeilor.

2.             un univers mijlociu, numit şi „o lume mijlocie de o mie de lumi”. Este alcătuit din o mie de universuri mici.

3.            un univers mare, numit şi „o lume mare de o mie de lumi”. Este alcătuit din o mie de universuri mijlocii.