Argumentul lui Honen de a fonda o confesiune separată a Tărâmului Pur și motivația mea de a fonda Amidaji

Click here to read the English version 

”Honen a spus odată: ‚Motivul pentru care am fondat școala Jodo (Tărâmul Pur) a fost acela de a-i arăta omului obișnuit cum să atingă nașterea în adevăratul tărâm al împlinirii (hōdo) al lui Buddha. Potrivit școlii Tendai, omul obișnuit se poate naște în așa-numitul Tărâm Pur, dar acela este privit ca un loc inferior.
 
Deși școala Hossō l-a privit într-adevăr ca pe un loc superior, ei nu cred că îi este permis omului de rând să se nască acolo. Chiar toate școlile, deși diferă în multe puncte, sunt de acord că omul obișnuit nu se poate naște în tărâmul împlinirii (centrul Tărâmului Pur); în timp ce, în comentariul Maestrului Zendo (Shan-tao), care a pus bazele școlii Jodo (Tărâmului Pur), se spune foarte clar că nașterea în acel tărâm este posibilă chiar și pentru omul obișnuit.
Mulți însă mi-au spus: ‚Cu siguranță poți promova metoda Nembutsu de a obține Ojo (nașterea în Tărâmul Pur) fără a înființa o nouă școală (confesiune buddhistă), însă faci asta din ambiție, pentru a te da superior celorlalți. Dacă noi, oamenii obișnuiți, putem atinge doar această naștere, ar trebui să fie suficient că ajungem astfel în tărâmul în care Buddha apare în corpul său temporar (provizoriu). De ce trebuie să vorbești despre nașterea lor în tărâmul împlinirii (centrul Tărâmului Pur) unde se află doar Buddhașii și cei mai înalți Bodhisattva?’
 La prima vedere acest lucru pare destul de plauzibil, dar dacă ne gândim mai bine, pierde din vedere ideea principală. Dacă nu fondez o școală (confesiune) separată, adevărul că omul obișnuit se poate naște în tărâmul împlinirii va rămâne ascuns iar sensul profund al Legământului Principal al lui Amida va fi dificil de înțeles. Prin urmare, în conformitate cu interpretarea dată de Zendo (Shan-tao), proclam fără ezitare doctrina tărâmului împlinirii. Aceasta nu este nicidecum o chestiune de ambiție personală.”[1]
 
Comentariu:
Există multe moduri de a interpreta învățătura Tărâmului Pur și Tărâmul Pur însuși, în funcție de diverse școli.[2] Totuși, atât Maestrul Honen cât și Maestrul Shinran au vrut ca oamenii obișnuiți să-l înțeleagă ca fiind locul Iluminării unde oricine poate renaște indiferent că este bun sau rău, înțelept sau idiot. În conformitate cu acești doi Maeștri, oamenii ca noi se pot naște direct în centrul Tărâmului Pur, numit de asemenea ”adevăratul Tărâm al recompensei” ori ”tărâmul împlinirii din Tărâmul Pur”, unde odată ajunși devenim imediat Buddhași. Alți Maeștri au considerat însă că ființele pline de patimi nu se pot naște decât într-un fel de Nirmanakaya a Tărâmului Pur și nu chiar în centrul acestuia (Sambhogakaya) unde se află Buddhașii și Bodhisattvașii Iluminați și unde numai cei virtuosi pot merge după moarte. Alții au considerat că Tărâmul Pur al lui Amida este doar un fel de tărâm Nirmanakaya (al adaptării/zonă provizorie) pentru oamenii obișnuiți.
 

Înțelegând adevărata intenție a lui Amida Tathagata, Shinran și Honen au considerat că nu există nicio diferență între cei virtuosi și cei păcătoși deoarece cauza nașterii în Tărâmul Pur nu se află în capacitățile noastre spirituale, ci în Puterea lui Buddha Amida. Cel care se bazează pe acea Putere și spune Nembutsul credinței în Amida (Nembutsul Legământului Principal) este asigurat de întâlnirea față în față cu Amida, Avalokitesvara și Mahasthamaprapta după moartea fizică și nașterea acolo.
Dintr-o zonă a elitelor spirituale cum îl înțelegeau mulți în acea vreme, Tărâmul Pur a ajuns să fie cunoscut, datorită acestor doi Maeștri, ca o țară unde oricine poate emigra dacă spun Numele lui Amida cu credință și își doresc să se nască acolo. În acel centru al Tărâmului Pur orice fost țăran sau analfabet poate vedea nu un Nirmanakaya sau corp temporar al lui Amida, ci pe Amida însuși în Trupul lui de Slavă (Sambhogakaya). Chiar și acum, după atâta timp noi, discipolii acestei din urmă ere, ne bucurăm de efectele revoluției spirituale a lui Honen Shonin. 
 

Sute de ani au trecut din vremea lui Honen și alte elite arogante au apărut pentru a bloca nașterea în Tărâmul Pur a oamenilor obișnuiți în căutarea unei credințe și a unei Căi simple.  
În trecut, predecesorii lor erau supărați că Honen a curățat ușa spre Sukhavati pentru toți păcătoșii iar în vremea noastră sunt supărați că luăm existența lui Amida și a Tărâmului său Pur prea în serios și de aceea încearcă să introducă tone de rahaturi spirituale străine de școala noastră, numindu-l simbol, personaj fictiv sau metaforă și susținând că nașterea în Tărâmul Pur nu se atinge după moartea trupului fizic așa cum Shakyamuni, Honen, Shinran și Rennyo au propovăduit, ci ”aici și acum”. Logica simplă a salvării și a legămintelor lui Amida care menționează foarte clar calitățile iluminare ale celor născuți în Tărâmul Pur nu contează pentru acești erudiți aroganți care ignoră orice dovadă doctrinară pentru a-și promova reinterpretările lor ateiste și materialiste ale buddhismului Jodo Shinshu.
 
Așa cum Honen a creat o nouă școală Jodo (a Tărâmului Pur) iar Shinran mai târziu și-a numit învățătura Adevărata (Shin) Învățătură (Shu) a Tărâmului Pur (Jodo) a Maestrului Honen – adică Jodo Shinshu, pentru a o diferenția de interpretările greșite ale altor discipoli ai Maestrului său, la rândul meu am fondat Amidaji ca o ramură nouă a Jodo Shinshu pentru păstra și proteja moștenirea religioasă a Maeștrilor noștri împotriva aroganței și viziunilor greșite ale diverșilor falși învățători din zilele noastre. La fel cum acțiunile lui Honen și clarificările lui Shinran făcute asupra învățăturilor Maestrului său au fost necesare la vremea lor, tot așa fondarea Amidaji a fost necesară și imposibil de evitat în timpurile noastre.
 
 Asemenea unui copac străvechi ce pare uscat și despre care toată lumea crede că e terminat, însă un nou lăstar apare din puternicele rădăcini de sub pământ, noi cei de la Amidaji începem un nou capitol al unei transmisii străvechi a învățăturii Tărâmului Pur.
 
Ca să-l parafrazez pe Honen voi spune că dacă nu aș fi început o ramură separată a Jodo Shinshu, adevărul că Amida este un Buddha viu și real iar Tărâmul său Pur un loc iluminat și real unde se poate ajunge după moartea trupului samsaric, ar fi rămas ascuns. Fără o nouă școală care să insiste pe existența reală a lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur, ar fi greu să înțelegem Legământul Principal în conformitate cu care credința nu poate exista fără un obiect real al credinței și nicio aspirație autentică pentru nașterea în Tărâmul Pur fără o destinație reală și iluminată.
De asemenea, dacă nu aș fi început o ramură separată a Jodo Shinshu, Marea Sutră însăși unde Shakyamuni a spus istoria lui Amida ar fi prezentată ca o invenție ulterioară a unor călugări, doctrina generală despre renaștere și viața de după moarte ar fi fost de asemenea negată și nu în ultimul rând, dacă nu aș fi început o nouă ramură a buddhismului Jodo Shinshu, templele și centrele Dharma ar fi fost subjugate diverselor ideologii lumești și folosite nu pentru salvarea păcătoșilor, ci pentru promovarea răului și pacatului ca bun și frumos.
 
Nu mă înțelegeți greșit, deoarece NU cred că Amidaji deține monopolul adevăratei Dharma sau că este singurul loc unde se pot întâlni învățături buddhiste generale și Jodo Shinshu autentice, însă fondarea ei îmbunătățește considerabil șansele ca această Cale a Tărâmului Pur să continue să ajute ființele sensibile. Noi cei din Sangha Amidaji avem propriul rol important de jucat în această epocă ultimă a Dharmei și vom rămâne loiali misiunii noastre sacre. 
 
 
 

---

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume II, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 188-189
[2] Voi explica la un moment dat, probabil într-o viitoare carte, diferențele dintre diverse interpretări ale Tărâmului Pur în școlile buddhiste din China și Japonia, altele decât Jodo Shinshu.