 |
| Pictura reprezentând Tărâmul Pur al lui Buddha Amida unde adepții Nembutsu doresc să renască după moarte |
”În alte tradiții ‚mintea ce are ca scop
câștigul’ este de asemenea, dezaprobată. În Soto Zen starea ideală este Mushotoku
(fără spirit de profit/fără scop) obținută de Bodaishin/Boddhicitta[1]
în creștere. Practica Shikantaza[2]
din Soto Zen nu e reușită dacă nu ‚doar stăm’. În Shikantaza nu este niciun fel
de intenție bazată pe ego în atingerea a ceva anume”.
După ce a afirmat cele de mai sus, el a
comparat koanul[3] din Rinzai
Zen cu ceea ce Shinran numea ”a renunța la orice calcule personale”. Apoi a
menționat următoarele: ”Aș spune că orice practicant al oricărei școli Mahayana
care practică cu o minte obsesivă pentru rezultate se află în eroare.”
Acesta
a fost răspunsul meu:
Atât timp cât sunt neiluminate, ființele
sensibile vor avea mereu o minte obsedată de rezultat. Numai un Buddha poate
doar să stea în Shikantaza; oricine altcineva e un simplu imitator. De
asemenea, numai un Buddha este fără de ego, stă fără ego și face orice vrea El
fără vreun scop personal. Așadar, numai un Buddha este cu adevărat Mushotoku.
Sfatul meu pentru ființele neiluminate este să
nu-și piardă timpul degeaba cu discuții inutile despre Shikantaza, Mushotoku,
etc, ci să se încreadă pur și simplu în Buddha Amida și să-și dorească să se
nască după moarte în Tărâmul lui Pur. DA, să-și dorească să se nască acolo – să
aibă acest scop în minte! În Jodo Shinshu nu începem cu sfârșitul călătoriei,
ci cu ceea ce suntem aici și acum. Iar aici și acum, în această formă umană atât
de greu de obținut, nu putem scăpa de dorințe așa că e mai bine să ne dorim să
renaștem în acel tărâm al lui Amida. Aici și acum să îmbrățișăm dualitatea Salvator (Buddha Amida) care a
manifestat un Tărâm Pur din Compasiune pentru noi (în timp ce El însuși se află
în Mushotoku perfect deoarece nu are nevoie de nimic pentru sine) și cei care trebuie salvați – adică noi,
ființele neiluminate. Doar după ce vom ajunge în acest Tărâm Iluminat vom
înțelege Shikantaza și Mushotoku. În această viață putem sta oricât de mult
dorim și să avem o postură minunată dar niciodată nu vom practica cu adevărat
”doar a sta”.
Ajutorul oferit de Amida (Legământul său Principal)
se află aici, disponibil, de când a atins Buddheitatea, cu multe kalpa în urmă,
dar unii preferă să vorbească de lucruri care depășesc înțelegerea lor limitată
precum Mushotoku, Shikantaza, etc, când ar putea pur și simplu să accepte
ajutorul lui Amida și să se încreadă în El.
Nembutsul credinței NU trebuie comparat cu”doar a sta” (Shikantaza), Mushotoku sau orice alți termeni de pe calea Zen. Nembutsul
credinței este singura metodă prin care oamenii obișnuiți ca noi înșine putem
atinge starea de non-dorință, non-ego, etc, precum și capacitatea de a ajuta
toate ființele. Un adept Nembutsu (Jodo Shinshu) poate avea credință dar să
rămână în același timp o persoană centrată pe ego (cu toții avem ego) până când
renaște efectiv în Tărâmul Pur și atinge Buddheitatea, ceea ce e perfect normal
și acceptabil pe calea Nembutsu.
Așadar, cei care au credință în Amida NU sunt Mushotoku
aici și acum, deoarece continuă să aibă diverse dorințe, iluzii și patimi
oarbe. Aceștia au de asemenea, diverse scopuri lumești și pot face o mulțime de
greșeli. Prin ”a renunța la orice fel de
calcule personale” Shinran vroia să spună că a renunțat la orice idee de merit personal
în atingerea nașterii în Tărâmul Pur. Aceasta nu însemna însă că nu vroia
să se nască acolo. De fapt, a avut mereu acest scop în minte (nu pretindea că
ar fi Mushotoku în această viață). Shinran și-a dorit mereu să renască în TărâmulPur, doar că știa că nu va ajunge acolo prin propria înțelegere sau prin puterea
lui personală.
Sunttotal împotriva oricărei comparații între Poarta Dharma Zen și Poarta Dharma a Tărâmului Pur (Poarta Dharma Nembutsu). Din acest motiv orice discuție/dezbatere pe tema Zen
vs Jodo Shinshu nu va niciodată încurajată în sangha și templul Amidaji. Templul
Amidaji și sangha lui sunt locuri dedicate exclusiv Porții Dharma a Tărâmului Pur
așa cum a fost ea predată de Shinran și Rennyo.
Dacă vrei cu adevărat să înțelegi Jodo Shinshu
trebuie să îți golești mintea de cuvinte și concepte de genul ”Mushotoku”,
”doar a sta” (Shikantaza), etc. Abandonează-le și încrede-te pur și simplu în Amida,
spune Numele lui cu credință și dorește-ți să te naști în Tărâmul lui Pur. Apoi,
după ce vei renaște acolo poți să ”stai” oricât de mult dorești și să fi în
același timp oriunde în lumile samsarice, în diferite forme, pentru a ajuta
toate ființele. Vei putea să mergi oriunde fără să te miști, așa cum face orice
Buddha. Dar atât timp cât nu ești încă un Buddha, nu te poți juca cu ambele
metode, Zen și Nembutsu. Mintea ta neiluminată nu va obține nimic bun din
compararea lor. Numai un Buddha poate înțelege miriadele de Porți Dharma.
[1] Bodhicitta este aspirația de a atinge Buddheitatea pentru toate
ființele.
[2] Practia de a sta pur și simplu. Un alt nume pentru Zazen. Presupune
bineînțeles, o anumită postură, respirație și atitudine mentală.
[3] Koanul este un cuvânt
sau o frază fără sens din punct de vedere al limbajului şi care nu poate fi
“rezolvat” de intelect. Este folosit ca un exerciţiu pentru a sparge limitările
gândirii convenţionale şi pentru a dezvolta intuiţia, oferind în acest fel practicantului
şansa de a atinge o conştientizare de dincolo de dualitate. Sunt folosite ca
obiecte de meditaţie în Zenul Rinzai. Adeseori aceste koanuri sunt însă tratate
de mulţi oameni doar ca nişte jocuri intelectuale interesante, pierzându-şi
aşadar, funcţia originară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu