Scopul buddhismului şi
al practicii buddhiste este a deveni un
Buddha. Nu a farda sau petici viaţa de aici, nu a fi un buddhist interesant ori
cultivat, ci a deveni un Buddha. Calea buddhistă nu este o metodă de relaxare
ori pastilă pentru când ne doare capul, ceva de genul „cum să devenim mai
fericiţi şi mai calmi” sau vreo reţetă de fericire momentană, ci un drum către atingerea
Buddheității[1] și a Eliberării, atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi.
Este vital ca cei ce intră pe Calea buddhistă
să facă aspiraţia de a deveni un Buddha. Fără această aspiraţie, nu există
buddhism. Dacă nu dorim, ori nu simţim această dorinţă de eliberare definitivă
din multele suferinţe ale naşterilor repetate, atunci buddhismul va fi pentru
noi doar un obiect de studiu, o interesantă lecţie de mitologie sau delectare
intelectuală.
Există, să zicem aşa, două tipuri de viziuni
pe care cineva le poate avea despre el însuşi sau lume, în general. Una este
viziunea obişnuită, în funcţie de educaţia sa culturală sau preocupările de
fiecare zi iar cealaltă este viziunea Dharmică.
Prima reprezintă ceea ce este considerat în
diferite epoci a fi normal, atât ca viziune cât şi ca mod de viaţă, conţinând
explicaţii limitate ale lumii şi interesându-se destul de puţin sau niciodată
de sensul existenţei omeneşti ori de ceva care se află dincolo de viaţa de aici
şi acum. Utilitarismul imediat este fundamental în viziunea non-Dharmică asupra
lumii.
Pe de altă parte, viziunea Dharmică pecepe lumea şi viaţa personală din perspectiva învăţăturii buddhiste (Dharma), unde lucrurile sunt explicate, de exemplu, în funcţie de prețiozitatea vieții omenești, impermanenţă, legea karmei și suferința inerentă tuturor stărilor de existență samsarice (Cele Patru Contemplații Profunde) iar ceea ce este real şi important este definit altfel decât sub aspect utilitar imediat şi mai ales, unde nevoia eliberării de samsara este insistent accentuată și considerată cel mai important lucru.
A dori să devi un Buddha este fundamental,
însă această aspiraţie rămâne încă o dorinţă neîmplinită printre multe altele
dacă posibilităţile tale spirituale nu te pot conduce într-acolo. Nu este
obligatoriu să devi un sfânt sau cine ştie ce om deosebit pentru a se naşte în
tine dorinţa de a deveni un Buddha, însă pentru a atinge Buddheitatea sunt
necesare eforturi şi calităţi infinit mai mari decât capacităţile tale
obişnuite.
Fiinţele din samsara (fiinţele neiluminate) sunt asemenea unor
seminţe căzute într-un sol neroditor. Chiar dacă potenţialul oricărei seminţe
este să devină un copac, dacă e plantată într-un pământ sărăcăcios, lipsit de
nutrienţii necesari şi în prezenţa multor buruieni, aceasta nu se va dezvolta. Asemenea
seminţelor, potenţialul oricărei fiinţe este să devină un Buddha, însă deoarece
ne aflăm în această lume samsarică, ea însăşi efectul şi ecoul karmei noastre
negative, nu putem creşte şi nu ne putem transforma în Buddhaşi. Exact din
acest motiv avem nevoie să îl lăsăm pe Amida să ne ducă în Tărâmul Său Pur[2].
Acel Tărâm este cel mai bun sol pentru ca nişte seminţe asemenea nouă să îşi
dezvolte rapid potenţialul lor natural şi să devină Buddha. Spre deosebire de
diferitele planuri de existenţă samsarice, Tărâmul Pur este pământul
Iluminării sau grădina perfectă manifestată de Buddha Amida unde totul
conduce la Iluminare. Aşadar, trebuie să ne încredem pur şi simplu în
El şi să ne dorim să fim plantaţi (să renaştem) acolo, unde primind toţi
nutrienţii necesari şi, nefiind împiedicaţi de nici un fel de buruieni, ne vom
transforma în Copaci ai Iluminării:
”Când cineva intră în Tărâmul Pur el atinge
imediat Nirvana supremă sau Iluminarea supremă. Deși termenii sunt diferiți
amândoi se referă la Iluminarea lui Buddha care este Dharmakaya ultimă."[3]
”Se
spune în Marea Sutră despre Amida:
‘Străduiți-vă să scăpați
din samsara. Când vă veți naște în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida cele cinci
tărâmuri rele vor fi distruse automat, ele încetând să mai existe pentru voi[4].
De asemenea, veți înainta fără niciun obstacol pe Cale’ [...]
Marea
Sutră spune:
‚Apoi
veți intra fără greș în Iluminarea lui Buddha și veți elibera peste tot
ființele din oceanul nașterii și morții.’
De
asemenea, spune:
‚Sigur
veți deveni Cei mai Onorați din lume
și veți
elibera toate ființele de naștere, bătrânețe și moarte.’
Maestrul
templului Kuang-ming zicea:
‘Le spun tuturor
practicanților: priviți cu dezgust nașterea și moartea, care este soarta
ființelor obișnuite și nu vă agățați de ea; aspirați la Tărâmul Pur al lui Amida și nu fiți indiferenți față de
el. Dacă priviți cu repulsie și dezgust această lume Saha, vă veți despărți de
ea pentru totdeauna; dacă aspirați la Tărâmul Pur veți sălășlui în el etern.
Dacă vă despărțiți de lumea Saha, cauzele celor șase tărâmuri vor înceta să mai
existe iar stările ce ar putea rezulta din ele și conduce la alte nașteri și
morți vor pieri de asemenea, în mod spontan. Când cauzele și efectele încetează
să mai existe, formele și numele stărilor de exitență samsarice sunt imediat
anihilate."[5]
Așa
cum am văzut în cele de mai sus, trebuie să înțelegem că motivul nașterii în
Tărâmul Pur al lui Buddha Amida este de a deveni noi înșine Buddhași, ceea ce
înseamnă că nu trebuie să-l confundăm cu vreun fel de rai sau tărâm celest plin
de plăceri senzuale și bogății.
Shinran Shonin a spus:
„Shinjin nu este
altceva decât mintea/inima care aspiră la Marea Iluminare".[6]
”Adevărata
inimă încrezătoare este credința precum diamantul. Credința precum diamantul
este aspirația de a atinge Buddheitatea. Aspirația de a atinge Buddheitatea
este dorința de a salva ființele sensibile. Dorința de a salva ființele
sensibile este dorința de a-i duce în Tărâmul Păcii și Beatitudinii. Această
dorință este marea Minte Bodhi. Această minte este marea Compasiune deoarece apare din înțelepciunea Luminii
Infinite[7]".[8]
Trezirea Minții Bodhi – aspirația de a atinge
Iluminarea supremă/Buddheitatea pentru salvarea personală și a celorlalte ființe
este imposibil de dus la îndeplinire prin puterea personală, după cum ne spune
Shinran:
”Aspiraţia
către Iluminare prin puterea personală,
așa cum este ea predată pe Calea Înțelepților[9]
se află dincolo de cuvinte și de capacitatea minții
noastre de a o înțelege. Cum am putea să o trezim în
noi, fiinţele ignorante şi mereu scufundate în transmigraţie?
Sub îndrumarea Buddhaşilor
care au apărut în această lume,
de trei ori mai numeroşi decât
nisipurile Gangelui,
am aspirat să atingem suprema
Iluminare.
Cu toate acestea, puterea
noastră a dat greş iar noi am continuat să transmigrăm.”[10]
Și totuși, trezirea
Minţii Bodhi – aspiraţia de a atinge Buddheitatea pentru salvarea personală şi
a tuturor fiinţelor – este împlinită în Trezirea Credinţei în Legământul
Principal al lui Buddha Amida. Maestrul Shan-tao spunea: „trezeşte-ţi Mintea
Bodhi prin Compasiunea lui Amida”, adică aspiraţi către Eliberarea voastră
şi a celorlalte fiinţe bazându-vă pe Compasiunea lui Amida (Legământul său
Principal).
Aşadar, Trezirea
Minţii Bodhi, cerinţa obligatorie în Mahayana a atingerii Eliberării supreme,
apare în Jodo Shinshu sub forma inimii încrezătoare (shinjin).
Shinran spune în „Imnurile
patriarhilor”:
„Credinţa este Mintea Unică;
Mintea Unică este Mintea precum diamantul;
Mintea precum diamantul este Mintea Bodhi;
Această minte este oferită nouă de Puterea Celuilalt.”
Mintea Unică (credința)
reprezintă cauza Iluminării. Din moment ce aceasta este însăşi Mintea Bodhi,
înseamnă a aspira
la atingerea Buddheităţii pentru sine însuşi şi pentru ceilalţi:
„A te refugia cu o Minte Unică
în Buddha al Luminii fără de oprelişti care se răspândeşte în cele zece direcţii
este mintea care aspiră să devină Buddha;
„Mintea care
aspiră să atingă Buddheitatea
este mintea ce caută să salveze fiinţele
sensibile;
mintea care
caută să salveze fiinţele sensibile
”Adevărata credință (shinjin) este aspirația de a atinge
Buddheitatea. Aspirația de a atinge Buddheitatea este aspirația de a salva toate
ființele. Aspirația
de a salva toate ființele este mintea care îmbrățișează ființele sensibile și le duce în Tărâmul Păcii
și Beatitudinii.”[15]
[1] Iluminarea supremă, Buddheitatea, Nirvana, etc sunt termeni sinonimi.
[2] Vezi capitolul ”Cele două aspecte ale Tărâmului Pur” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și
Tărâmul Pur, de Josho Adrian Cîrlea, CBBEF, Taiwan, 2016, p 85
[3] The Collected
Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series,
Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 555.
[4] Pentru cei care ating Iluminarea supremă este ca și cum samsara nu ar
exista deoarece nu mai au iluzii, atașamente și deci, niciun fel de suferință.
[5] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment,
translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research,
Kyoto, 2003, P 124-125
[6] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation
Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.354
[8] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment,
translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research,
Kyoto, 2003, p. 122
[9] Calea Înţelepţilor reprezintă
metodele buddhiste de atingere a Iluminării supreme prin eforturile personale
(jiriki). Spre deosebire de aceasta, Calea Tărâmului Pur duce la atingerea
Iluminării prin Puterea lui Buddha Amida (Tariki).
[10] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan), The Collected Works of Shinran,
Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.402
[11] „Discurs despre Tărâmul Pur”, lucrare al cărui autor este Vasubandhu.
[12] Shinran Shonin, Imnurile patriarhilor,
17
[13] Vezi şi capitolul „Credinţa în Buddha Amia nu este creația minții noastre”
din această carte.
[14] Shinran Shonin, Imnurile
patriarhilor, 18
[15] Shinran Shonin, Passages on the Pure Land Way, The Collected Works
of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha,
Kyoto, 1997, p.314
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu