Ma simt nevoit sa scriu despre un subiect care pentru multi este greu de suportat si acceptat datorita obisnuintelor noastre. Sunt impins sa scriu de suferinta care pluteste in aer, zilele acestea, in apropierea uneia din cele mai mari sarbatori a crestinatatii ortodoxe. Nu simbolistica sacrificiului si invierii lui Iisus este motivatia mea si nici dorinta de a aduce un afront acestui important eveniment pentru cei care se considera crestini. Motivul intristarii mele, prezenta dureroasa si malefica pe care o simt plutind in jurul nostru nu are nimic de a face cu crestinismul si tin sa subliniez in mod special acest lucru.
Durerea celor fara de glas omenesc, groaza mortii intiparita in ochii celor mai slabi decat noi, raceala din inimile compatriotilor mei, justificarile demonice pe care le folosesc pentru a ucide cu sange rece atatia miei si alte fiinte cu ocazia sarbatorilor de Pasti, din fata tuturor acestora as vrea sa fug si sa nu le mai vad, sa nu le mai aud, sa nu mai simt aceasta deznadejde in fata neputintei de a face ceva. Nu stiu daca ceea ce voi scrie mai poate schimba ceva sau pe cineva, nu stiu daca va salva macar o viata din cele atat de multe luate pe nedrept, insa probabil ca mai am putina speranta daca reusesc totusi sa leg cateva fraze si sa le impartasesc celorlalti, buddhisti sau nebuddhisti.
Nu stiu ce ar trebui sa fac si cu ce ar fi mai bine sa incep. Cu argumente logice ar zice unii, cu argumente din scripturi vor sugera altii. Sunt atatea dezbateri si oameni gata sa dezbata si sa intoarca pe toate fetele chestiunea drepturilor animalelor si a abtinerii de la carne incat o discutie de acest gen ar dura probabil o viata intreaga. Sunt insa oare argumentele logice suficiente? Oare atat a mai ramas din sufletul nostru – numai logica si mintea rationala? Avem oare nevoie de argumente pentru a recunoaste suferinta? Cand o fiinta striga de disperare in fata mortii sau plange, avem nevoie sa o intelegem rational ori simtim direct in inima ecoul suferintei sale? De ce alte argumente, decat ochii blanzi ai mieilor si strigatele lor de durere si moarte, mai avem nevoie pentru a recunoaste ca uciderea lor este un act demonic si contrar spiritului de compasiune care ar trebui sa vietuiasca in mod natural in inimile noastre. Cum am putea oare impaca acest strigat pe care nu vrem sa il auzim cu orice cale spirituala, indiferent care ar fi ea? Cum vom putea trezi in noi adevarata compasiunea daca ucidem si ne hranim cu carnea fiintelor, mai ales in situatii cand avem atat de multe alte optiuni alimentare? Sutrele arata fara putinta de tagada ca a consuma carne este impotriva spiritului de adevarata compasiune pe care ar trebui sa-l trezim in noi.
Este groaznic modul detasat si relaxat in care oamenii se duc in acele locuri unde se taie si se vinde carnea mieilor, platind macelarii sa faca toata aceasta munca necurata sau indeplinind-o chiar ei langa blocuri sau in curtile lor. Apoi se aseaza linistiti la masa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat – “asa e traditia”, zic ei, un argument mai mult decat suficient de atatea sute de ani. Generatii intregi sunt angrenate, cu ocazia sarbatorilor de Craciun si Pasti, intr-un lant de crime, repetat cu o consecventa diabolica, facand din aceste perioade ale anului un prilej de moarte, suferinta si cea mai neagra karma negativa.
Va rog pe toti cei care va considerati buddhisti insa participati alaturi de familiile voastre la masa de sarbatori, reflectati asupra cuvintelor lui Buddha despre abtinerea de la ucidere si de la consumul de carne - cea care este insasi cauza si motivatia uciderii si incercati sa intelegeti adevarata esenta a compasiunii nediscriminatoare, singura care vede toate fiintele ca pe proprii nostri parinti, frati sau copii. Nu va lasati purtati de argumente false si interpretari eronate motivate de lacomie, nici chiar daca ar proveni de la oameni pe care ii considerati Maestri sau sfinti in viata.
Nu exista o hrana care sa aduca o mai mare suferinta si mizerie fiintelor decat carnea! Feriti-va, in aceste zile si nu numai, sa luati parte direct sau indirect la acest macel, nu dintr-o pornire egoista de purificare personala ci din intelegerea plina de compasiune a suferintei celor mai slabi decat noi.
Fie ca Cele Trei Comori (Buddha, Dharma si Sangha) sa ne binecuvanteze intotdeauna si sa ne ajute sa ducem o viata fara consecinte negative pentru celelalte fiinte.
Namo Amida Buddha
2 comentarii:
spaima si disperarea pe care le incearca fiintele in fata mortii este aceeasi atat pentru om, cat si pentru animale. ignoranta ne impiedica sa vedem asta.
bine spus, josho
Acum cativa ani am vazut un miel inainte sa il taie.Ii curgeau lacrimile.De atunci eu una nu mai maninc carne de miel.
Trimiteți un comentariu