Nu eşti corpul tău

Sunt numeroase momentele când ai ceva important de făcut însă corpul tău nu este pe aceeaşi lungime de undă. Spre exemplu, îţi doreşti să citeşti ori să înveţi toată noaptea însă apare oboseala şi nevoia de somn. Alteori ai ceva urgent de terminat însă deodată stomacul îţi cere de mâncare. De asemenea, trebuie să te duci la toaletă în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi. Oboseala, foamea, setea şi nevoia de a te duce la wc vine automat, indiferent că vrei sau nu. Aşadar, se pare că trupul tău are propriile nevoi şi propriul mecanism. 

 

Chiar şi acum, în momentul în care citeşti aceste rânduri, stomacul digeră mâncarea, inima bate, sângele curge prin vene…. pe scurt, toate organele interne îşi urmează rutina zilnică fără ca tu să fi conştient de asta şi fără să fie nevoie de tine. Iar în exact momentul când lectura ţi se pare mai interesantă, se poate întâmpla să ai nevoie la wc. De câte ori ţi-a fost greu să te duci la toaletă pentru că te uitai la un film bun, erai cu prietenii sau ascultai o predică Dharma plină de inspiraţie! Însă indiferent că îţi place sau nu, va trebui să îţi întrerupi orice activitate pentru a merge la wc ...

Ce ne arată aceste situaţii atât de obişnuite şi cum ar trebui să le interpretăm? Pentru mine, ele dovedesc pur şi simplu că eu nu sunt corpul meu. 

Cum aş putea fi corpul meu dacă atunci când vreau să fac ceva, el nu se supune dorinţei mele? Dacă aş fi fost corpul meu aş fi putut să acţionez liber de orice obstacol, oprind când vreau eu, spre exemplu, înaintarea lui inexorabilă spre moarte. Însă devine limpede că trupul îşi are propriul lui mecanism. El se dezvoltă mecanic, prin sine însuşi, din copilărie spre maturitate şi apoi bătrâneţe, iar eu (fluxul mental/conştiinţa) nu pot face nimic să opresc asta. Chiar dacă am propriile planuri şi dorinţe, toate acestea nu înseamnă nimic pentru corp, el urmându-şi implacabil drumul său de la naştere spre moarte.

 

Conştiinţa sau fluxul mental „impregnează” corpul, se ataşează şi se identifică cu el, de aceea experimentăm senzaţii fizice de durere sau plăcere. Această conştiinţă este limitată de corp, astfel că viziunea noastră ajunge să fie filtrată de ochi, urechi, nas, etc. După moarte însă, fluxul mental (numit flux pentru că se schimbă neîncetat datorită diverselor dorinţe şi impulsuri karmice) este purtat de alt vehicul sau corp şi îşi continuă călătoria în diferite sfere de existenţă[1]. Numai dacă ai credinţă în Buddha Amida acest flux mental neiluminat se poate transforma natural şi spontan într-un Buddha eliberat de naştere şi moarte.

 

Frica de moarte apare datorită ataşamentului faţă de corp şi identificării cu el. Viaţa, în accepţiunea generală a lumii, este durata de funcţionare a corpului de la naştere până la moarte. Însă această perioadă când ai forma de acum şi eşti purtat de acest vehicul este numai o parte dintr-o nesfârşită schimbare. Aşa că relaxează-te şi nu te lăsa cuprins de frica de moarte din cauza viziunilor materialiste atât de răspândite în ziua de azi. Doar observă-ţi corpul cu atenţie şi vei vedea că eşti diferit de el. Bineînţeles, este posibil să nu scapi niciodată de această teamă chiar şi după ce accepţi mental că nu eşti corpul tău, însă cel puţin ai făcut un pas înainte la nivel intelectual faţă de cum erai până acum iar acest mic pas este foarte important pe orice Cale religioasă. 

Când viziunea ta nu mai este prizoniera ideilor materialiste devi pregătit să accepți și alte învăţături buddhiste precum cele despre karmă şi renaştere. Mai mult decât atât, vei putea să trezeşti în tine aspiraţia de a atinge Buddheitatea sau eliberarea din naşterile şi morțile repetate.

---

[1] Vezi capitolul următor despre cele şase categoriide fiinţe neiluminate.