Însă, în primul rând, ce este un Buddha sau mai degrabă, ce nu este?
Un Buddha nu este o fiinţă asemănătoare nouă, deşi la un moment dat a fost ca noi. Într-un binecunoscut dialog (Dona Sutra) un brahman pe nume Dona îl întreabă pe Buddha Shakyamuni[1] cine este:
„Eşti un zeu?”
„Nu, brahman. Nu sunt un zeu.
„Eşti un yaksha[2]?”
„Nu, brahman. Nu sunt un yaksha.”
„Eşti om?”
„Nu, brahman. Nu sunt un om.”
„Când te-am întrebat dacă ești un zeu, ai zis ”nu, brahman”. Când te-am întrebat dacă ești un yaksha ai zis ”nu, brahman”. Când te-am întrebat dacă ești om ai zis ”nu, brahman”. Atunci spune-mi, ce fel de ființă ești tu?
Brahmanule, impuritățile prin care aș putea fi zeu au fost abandonate, rădăcinile lor distruse și nu mai pot apărea din nou. De asemenea, impuritățile prin care aș putea fi un yaksha sau un om au fost abandonate, rădăcinile lor distruse și nu mai pot apărea din nou.
Precum un lotus albastru, roșu sau alb se naște în apă, crește în apă și stă în apă neatins de ea, la fel și eu care m-am născut în lume și am crescut în lume, am depășit lumea și trăiesc neatins de lume. De acum înainte brahmane, să-mi spui Buddha.”
Starea de om, zeu, spirit, etc, este limitată de diferite tipuri de iluzii, aşadar greşim dacă afirmăm, spre exemplu, că un Buddha este om, deoarece starea pe care El a atins-o depăşeşte stadiul uman de evoluţie. În special unii creştini „acuză” buddhismul de faptul că întemeietorul său ar fi doar un om și deci inferior lui Isus, fiul lui Dumnezeu sau chiar unii buddhişti spun că Buddha a fost un om pentru a arăta în acest fel că noi nu promovăm închinarea la zei. Ambele variante de prezentare ale lui Buddha sunt false, deoarece, deşi înfăţişarea unui Buddha poate fi omenească, starea pe care El a atins-o şi în care sălăşluieşte este supremă în univers.
Goana permanentă a egoului condus de dorinţe şi karmă, însoţit de suferinţă, naştere şi moarte, nu are sfârşit atât timp cât nu atingem Iluminarea sau Trezirea. Un Buddha este cel care iese, evadează din această goană nebună. Cuvântul Buddha înseamnă „Trezitul”, adică Trezit către adevărata realitate, către Absolut sau cum vreţi să-i ziceţi. El trece dincolo de naştere şi moarte, evadând din robia karmei. Starea Sa în univers este supremă şi dincolo de gândirea noastră aflată încă în sclavia iluziilor. Un Buddha are Înţelepciune Infinită şi Compasiune Infinită prin care ajută fiinţele să se elibereze la rândul lor din naştere şi moarte.
În buddhism, spre deosebire de creştinism, nu se recunoaşte existenţa unui Dumnezeu creator, legiuitor şi judecător. Totul ţine de karmă iar un Buddha nu este un creator, legiuitor sau judecător, însă aşa cum am precizat înainte, starea Sa în univers este supremă. El este doar Trezitul, şi acţionează ca îndrumător şi Salvator (Mântuitor), capabil de adevărata Compasiune care nu mai este înrobită de ataşamentele şi iluziile fiinţelor obişnuite. Prin buddhism, realitatea ultimă, Eliberarea sau Nirvana, este accesibilă tuturor dacă urmează Calea lăsată de Buddha.
O doctrină foarte importantă în buddhism este aceea că nu am putea deveni un Buddha fără să avem deja în noi această posibilitate sau potenţialitate. Se spune aşadar, că toate fiinţele, indiferent de gradul lor de iluzie sau mizerie spirituală, au în ele însele natura de Buddha[3] şi potenţialitatea de a deveni Buddha. Indiferent că eşti un vierme, gândac de bucătărie, câine aruncat la gunoi, om, spirit flămând sau zeu, etc, porţi cu tine însuţi, ca pe o nestemată neştiută, natura de Buddha şi posibilitatea de a deveni un Buddha. Asta este o veste bună, dar în acelaşi timp nu ne încălzeşte prea tare, pentru că aceia care ajung într-adevăr să se elibereze de iluziile lor şi să atingă natura de Buddha sunt extrem de puţini iar în vremurile de acum, spune Shinran[4], sunt complet inexistenţi. Aşadar, numai Calea credinţei în Amida rămâne cea mai accesibilă metodă.
Orice Buddha este complet liber şi continuă să se manifeste în diferite moduri pentru a conduce şi pe alţii către Eliberare. Toţi Buddha ating aceeaşi realitate ultimă şi absolută, de aceea se zice că toţi au aceeaşi esenţă ori natură, numită adeseori corpul Dharma al realităţii ultime sau Dharmakaya. Această Dharmakaya este natura de Buddha descoperită și nu poate fi explicată în cuvinte sau înţeleasă decât de cei care sunt deja Buddha. Ea este dincolo de orice dualitate şi de aceea mintea omenească limitată nu o poate concepe sau descrie într-un mod potrivit.
De asemenea, fiecare Buddha are multiple manifestări transcendente și creează sfere sau câmpuri de influenţă propri, cunoscute sub numele de „tărâmuri pure” unde fiinţele care se încred în ei şi fac legături cu aceştia se pot naşte după moarte. Pentru a înţelege cât de cât cum stau lucrurile cu aceste tărâmuri sau sfere de influenţă, aduceţi-vă aminte cum în prezenţa anumitor persoane vă simţiţi deodată parcă mai bine sau mai rău iar uneori mai excitaţi sau mai obosiţi. Fiecare om are ceva ca un fel de sferă de influenţă - manifestarea naturală a propriilor stări interioare - şi îi poate influenţa mai mult sau mai puţin pe ceilalţi. Unii oameni schimbă automat atmosfera din cameră cu prezenţa lor, spre exemplu o femeie frumoasă va face destui bărbaţi să se simtă excitaţi ori un hoţ sau criminal creează automat o atmosferă de frică şi răceală. La fel, prezenţa unui Buddha inspiră şi influenţează, însă această influenţă este una aducătoare de Iluminare sau stări benefice.
Când ne aflăm în prezenţa unui criminal şi suntem influenţaţi de el, putem spune că suntem în „tărâmul” lui sau „sfera sa de influenţă.” De asemenea, atunci când ne naştem în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida, ajungem automat în câmpul său, a cărui influenţă ne face să devenim la rândul nostru un Buddha. Acest Tărâm Pur al lui Amida este real şi efectiv, fiind manifestarea Iluminării sale iar noi trebuie să ne dorim să renaștem acolo. Amida ne este prezentat în sutre într-un mod pe care îl putem înţelege şi accepta.
Nu este imposibil pentru Iluminarea supremă a unui Buddha să capete diferite forme de dragul fiinţelor neiluminate. Aceste manifestări deosebite şi transcendente ale unui Buddha sunt numite Sambhogakaya sau Corpul Recompensei.
Corpul fizic în care cineva devine un Buddha se numeşte Nirmanakaya, ori corpul transformării/adaptării.
Astfel, dacă acum Gheorghe devine un Buddha el se va numi Buddha Gheorghe şi va avea un corp de carne (Nirmanakaya), ce are un început şi sfârşit vizibil, un corp transcendent (Sambhogakaya), cu început în momentul atingerii Buddheităţii dar fără sfârşit, datorat legămintelor şi virtuţilor sale diferite de ale altor Buddha şi un „corp” ultim (Dharmakaya), fără început şi fără sfârşit, acelaşi cu al tuturor Buddha.
Bineînțeles, ca Buddha el poate manifesta oricâte Nirmanakaya dorește în diferite universuri samsarice.
La fel, cel pe care îl numim Buddha Amida a fost cu mult timp în urmă, în altă eră decât cea în care ne aflăm noi acum, un călugăr pe nume Dharmakara. El a făcut aspiraţia de a deveni un Buddha şi spre deosebire de alţii, a rostit un Legământ special[5] care promite salvarea (atingerea Buddheității) nu doar a celor capabili de anumite practici şi virtuţi, ci a tuturor, mai ales a celor incapabili de orice fel de practică. A promis aşadar, crearea unui Tărâm Pur special în care oricine să aibă acces şi odată născuţi acolo să devină la rândul lor un Buddha, liberi de naştere şi moarte, precum şi capabili să îi salveze pe ceilalţi. În conformitate cu Legământul Principal, numai credinţa (shinjin) este necesară pentru a deveni un Buddha în Tărâmul lui Pur, această credinţă manifestându-se prin rostirea Numelui său[6]. Credinţa nu este ceva complicat, ci încrederea simplă în Amida, adică a lua de bun şi adevărat Legământul Său Principal.
În momentul în care Dharmakara a devenit Buddha Amida, legămintele şi Tărâmul Său Pur au devenit automat reale şi efective în salvarea fiinţelor. Astfel putem spune că Sambhogakaya lui Buddha Amida sălășluiește mereu în Tărâmul Său Pur.
Aceasta este, pe scurt, povestea lui Amida spusă de Shakyamuni (Buddha istoric) discipolilor săi într-una din predicile rostite pe vârful Vulturului, în nordul Indiei şi înregistrată în Marea Sutră, pe care noi adepţii Jodo Shinshu o acceptăm ca fiind reală şi demnă de încredere. Orice învăţătură buddhistă poate fi considerată autentică dacă a fost aprobată ori prezentată de însuşi Buddha Shakyamuni. Învăţătura despre credinţa în Buddha Amida şi Tărâmul Său Pur, unde toate fiinţele pot atinge Iluminarea supremă, indiferent de capacităţile lor, face parte din aceste învăţături propovăduite de Shakyamuni. În conformitate cu Shinran, este cea mai importantă învățătură a Sa și adevăratul motiv al apariției lui în această lume.
[1] Shakyamuni este Buddha istoric.
[2] Yaksha sunt ființe foarte puternice, uneori benefice, alteori malefice, care trăiesc pe pământ, în aer sau în primele două ceruri ale zeilor de deasupra zonei de existență a oamenilor.
[3] Vă rog studiați cartea mea Simple Teachings on Emptiness and Buddha nature – în curs de traducere în limba română.
[4] Shinran Shonin (1173-1263) este considerat fondatorul şcolii buddhiste Jodo Shinshu.
[5] Legământul Principal al lui Buddha Amida promite nașterea în Tărâmul Său Pur a tuturor celor care se încred în El, rostesc Numele lui și doresc să se nască acolo:
”Dacă după ce voi deveni un Buddha, ființele sensibile din cele zece direcții care se încred în mine cu o credință sinceră, doresc să se nască în tărâmul meu și rostesc Numele meu chiar și numai de zece ori, nu se vor naște acolo, fie să nu ating Iluminarea supremă”.
Nașterea în Tărâmul Pur al celor care se încred fără nicio îndoială în Amida va coincide cu atingerea Iluminării perfecte sau a Buddheității. Cele 48 de legăminte ale lui Buddha Amida, dintre care al Optsprezecelea este numit Legământul Principal, sunt prezentate în Marea Sutră despre Buddha al Vieții Infinite (Marea Sutră). Aceasta a fost propovăduită de Buddha Shakyamuni pe Vârful Vulturului, în partea de nord a Indiei.
[6] Când cineva are credință (shinjin), este convins de faptul că Buddha Amida și Tărâmul său există iar că promisiunea făcută în Legământul Său Principal este adevărată. De aceea, el se încrede pur și simplu în Buddha Amida și dorește să se nască în Tărâmul său după moarte. A rosti "Namo Amida Bu" (Nembutsu) mai rar sau mai des înseamnă exact asta - "mă încred în Buddha Amida/mă refugiez în Buddha Amida; vreau să merg în Tărâmul său Pur". De asemenea, înseamnă: "Mulțumesc Buddha Amida pentru că mă salvezi și mă duci în Tărâmul tău Pur la sfârșitul acestui trup iluzoriu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu