Nu spune ”mama natură” ci ”mama karma”

În Buddhism noi nu considerăm că natura e mama noastră. Nu aderăm la idei de genul că mama natură ar fi o zeiță binevoitoare și iubitoare. Nu venerăm” mama Pământ”. De fapt, atât timp cât  suntem neiluminați, karma este singura noastră mamă deoarece ne naștem din karma noastră, adică din propriile gânduri, cuvinte și fapte. Karma individuală este responsabilă de ceea ce suntem acum, de cum arătăm, cât suntem de frumoși sau urâți, deștepți sau proști, sănătoși sau bolnavi precum și dacă murim tineri sau bătrâni. Suntem efectele propriei karme iar ceea ce facem, spunem și gândim ne creează pe noi cei din viitor. De asemenea, karma individuală și karma colectivă este responsabilă de apariția universului și a diverselor sisteme de lumi, fiecare cu legile lui fizice diferite. De fapt, TU ești mama sau părintele acestei lumi în care trăiești acum, cu toate caracteristicile exterioare ale acesteia, la fel cum tot TU ești creatorul propriilor vise din timpul nopții care apar datorită gândurilor și faptelor tale din timpul zilei. Visătorul este creatorul propriului său vis iar pentru că samsara este visul nostru comun, noi înșine suntem originea și cauza a tot ce apare în universul samsaric. Pământul însuși apare datorită karmei comune (colective) și este parte integrantă a visului nostru comun.

Noi suntem părinții a tot ce vedem, auzim sau experimentăm aici în această lume. Natura exterioară poate fi bună și benefică pentru noi datorită karmei noastre și poate fi crudă tot din causa karmei noastre la fel cum un vis poate fi o experiență plăcută sau un coșmar în funcție de faptele, gândurile și obsesiile noastre din timpul zilei.

În vis credem de asemenea, că lucrurile pe care le vedem și trăim sunt reale. Cu toate acestea, ele au doar o existență relativă în sensul că sunt reale pentru noi atât timp cât suntem în acel vis dar nu sunt cu adevărat reale deoarece nu mai sunt prezente când ne trezim.  În același fel, ceea ce vedem și trăim în așa-zisa noastră stare de veghe, ea însăși parte din visul samsaric, este o realitate relativă deoarece nu va fi prezentă când ne trezim cu adevărat ca Buddhași în Tărâmul Pur al lui Amida[1]. De fapt, doar Buddheitatea este adevărata Realitate iar Sukhavati sau Tărâmul Pur al lui Amida este capitala Tărâmului Celor Treziți – Tărâmul Realității Adevărate. După cum bine știți, cuvântul ”Buddha” înseamnă ”Cel Trezit”.

Așadar, până când ne naștem în adevărata Realitate a Tărâmului Pur al lui Buddha Amida și devenim noi înșine Buddhași, nu putem spune că natura, așa cum apare ea simțurilor noastre aflate în iluzie, este mama noastră. Până în momentul în care atingem Iluminarea perfectă, karma este singura noastră mama, singurul nostru tată și singurul creator a ceea ce vedem în jurul nostru. Se spune în scrierile sacre că același râu este văzut de locuitorii iadurilor ca un râu de foc, de spiritele flămânde (preta) ca un râu de puroi și sânge, de oameni ca apă și de zei ca un râu de nectar. Iată un indiciu clar că toată așa-zisa lume exterioară este proiecția noastră, o realitate relativă care depinde de karma noastră (propriile fapte, gânduri și vorbe)[2] iar nu o mamă iubitoare căreia îi pasă de noi sau ne urăște și ne distruge.

Noi discipolii buddhiști nu trebuie să cădem pradă viziunilor greșite și să nu venerăm forțe zeificate ale naturii deoarece asta înseamnă că ne venerăm propriile proiecții karmice. Da, acceptăm că există ființe non-umane sub forma unor spirite puternice sau zei bhuma[3] care locuiesc în diverse locuri ale naturii dar și acestea sunt ființe samsarice neiluminate, prinse în iluzie și suferință. Le respectăm și avem compasiune față de ele dar nu le venerăm.  Ele însele au contribuit, alături de noi, la karma comună ce a dus la apariția acestui univers și a acestei lumi. Ele însele au propria karmă care le-a făcut ceea ce sunt acum și care este singura responsabilă de tipul lor specific de iluzii, obstacole sau puteri, dar în niciun caz nu ar trebui privite ca forțe ale naturii care există pentru totdeauna. Aceasta ar fi contra modului în care Dharma explică apariția diverselor tipuri de zei și spirite.  

În loc să venerăm așa-zisa ”mamă natura”, ”mama pământ” sau diverse ființe samsarice și non-umane, ele însele prizoniere ca și noi ale aceluiași vis comun, ar trebui să ne refugiem în Buddha Amida și să rostim Numele lui cu credință (Nembutsu), deoarece numai prin El vom atinge Eliberarea și vom fi capabili să-i ajutăm și să-i călăuzim pe ceilalți să scape de nașterile și morțile repetate.

Shinran a zis: ”doar Nembutsu este adevărat și real”. Numele lui Amida este singurul contact pe care îl avem cu lumea Realității și Iluminării, cu Buddha Amida și Tărâmul său Pur. Deși îl spunem în vis, Nembutsu este singurul element care nu aparține visului, ci lumii adevăratei Realități a Iluminării. Când rostim Nembutsul credinței intrăm în stadiul de non-retrogresiune pentru descoperirea acestei Realități ultime pe care o vom atinge după ce ne părăsim aceste trupuri samsarice și ajungem în tărâmul iluminat al lui Amida.

Namo Amida Bu

 

Articole utile pe aceeași temă:

Buddha nu a recunoscut existența unui zeu suprem și creator al lumii

Câteva explicații buddhiste despre originea și existența universului

Două întrebări despre natura de Buddha și Samsara
Preta (spirite flamande) puternici care vor să domine alte ființe prin religie
Credința într-un zeu creator este o piedică în primirea shinjinului
Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
Întrebare despre tărâmurile samsarice și Tărâmul Pur
Câteva elemente de cosmologie buddhistă

---

[1] Samsara nu dispare pentru ceilalți când atingem Buddheitatea însă nu ne mai afectează pe noi. După ce devenim Buddhași în Tărâmul Pur al lui Amida vom putea merge peste tot în toate visele samsarice ale diverselor ființe și să le călăuzim către aceeași Trezie.

[2] Karma este de trei tipuri: a gândirii, vorbirii și acțiunii.

[3] Zeii bhuma (bhuma deva) locuiesc în afara tărâmurilor specifice zeilor și sunt legați de același spațiu cu oamenii și animalele. Ei reprezintă cea mai de jos categorie de zei. Puterea și fericirea lor diferă mult de la unii la alții, printre bhuma deva aflându-se ființe cu o stare foarte puțin îmbunătățită față de cea a spiritelor flămânde sau din contră, zei foarte puternici și glorioși. Aceștia sunt invizibili ochiului uman și preferă în general locurile sălbatice, în mod special pădurile, deși unii dintre ei trăiesc și în orașe. Uneori interacționează cu oamenii, sunt venerați de aceștia și li se dau ofrande în schimbul protecției sau diverselor avantaje.