duminică, 7 noiembrie 2010

“Excluderea” din al Optsprezecelea Legământ


            Până acum nu am prezentat Legământul Principal în întregime, evitând în mod special ultima propoziţie, deoarece am vrut să îi acord un capitol separat:

“Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din cele zece   direcţii care se încred în mine cu o minte sinceră şi  aspiră să se nască în Tărâmul meu, rostind Numele (Namo Amida Butsu) meu chiar şi numai de  zece ori, nu  se vor naşte acolo, fie ca eu să nu ating cea mai înaltă Iluminare. Excluşi sunt aceia care comit cele cinci păcate de moarte şi ponegresc Dharma cea adevărată”

            Aproape toţi cei care vin în contact cu Legământul Principal al lui Buddha Amida încearcă două tipuri de reacţii: sunt bucuroşi la aflarea mesajului plin de speranţă al primei părţi a acestuia, dar se blochează imediat ce citesc ultima propoziţie: “excluşi sunt aceia care comit cele cinci păcate de moarte şi ponegresc Dharma”.
Ceva pare în neregulă, o excludere încă există, deci la urma urmei Al Optsprezecelea Legământ nu e chiar universal, sunt unii oameni care nu sunt primiţi de Compasiunea lui Amida. Însă oare aşa stau lucrurille cu adevărat?

În primele mele zile ca adept Jodo Shinshu, când încă nu venisem în contact direct cu nimeni din tradiţia noastră, mă străduiam enorm să înţeleg rostul acestei “excluderi”; mai mult decât atât, recunosc că mă speriam foarte mult în timp ce parcurgeam de nenumărate ori această porţiune. Îmi stătea ca un nod în gât, parcă nu reuşeam să mă bucur pe deplin de întâlnirea cu Amida.
“Dacă am făcut şi eu unul dintre aceste cinci păcate de moarte?”, mă întrebam cu înfrigurare. Apelasem la salvarea lui Buddha Amida într-un moment foarte greu pentru mine, când simţeam că nu mai fac faţă întâmplărilor şi iluziilor din viaţa mea iar acum, după bucuria unei speranţe, mă loveam de această frază care nu vroia să plece de acolo.

Nu a trecut însă mult până când a doua liniştire a pus definitiv stăpânire pe inima mea, “totul este în regulă, cum ai putut să te îndoieşti de mine” parcă ar fi spus Amida. 
Cu toţii am fost mustraţi măcar odată de mama noastră atunci când eram mici iar comportamentul nostru devenea de nesuportat. Poate că ne-am temut în acel moment că ne va părăsi ori cine ştie ce ne va face dacă nu suntem aşa cum trebuie, însă de fapt ea era mereu acolo, indiferent de acţiunile noastre, mustrându-ne şi încercând prin orice mijloace să ne schimbe, însă primindu-ne întotdeauna cu iubirea ei chiar dacă până la urmă greşeam şi făceam toate prostiile din lume.

Compasiunea lui Buddha Amida este asemenea unei mame, iar “excluderea” din Legământul său Principal este doar o mustrare adresată unor copii tâmpiţi şi gata oricând să facă cele mai mari greşeli. Nu este o “excludere” în adevăratul sens al cuvântului ci un avertisment: “anumite fapte sunt foarte grave, nu le faceţi, altfel…”. Însă acest “altfel...” rămâne neîmplinit de prima parte a Legământului care dovedeşte de fapt salvarea necondiţionată a unei adevărate mame.

Învăţătura buddhistă trebuie înţeleasă întotdeauna în spiritul ei iar cititorul
 scrierilor sacre să nu se oprească doar la cuvinte ci să încerce să vadă dincolo de ele. Care este adevăratul scop al Legământului Principal? Shinran spune în Tannisho:

“Dacă încrederea noastră în Legământul Principal ar fi depins numai de respectarea preceptelor şi a regulilor, cum am mai fi putut noi să ne eliberăm de naştere şi moarte?”

În capitolul XVI din aceeaşi lucrare, combătând afirmaţia unora că adepţii nembutsu trebuie să  treacă printr-o schimbare a inimii ori de câte ori devin furioşi sau fac ceva rău, Shinran spune din nou:

“Să presupunem că naşterea în Tărâmul Pur ar fi posibilă doar trecând prin
 schimbări ale inimii zi şi noapte, de fiecare dată când se întâmplă ceva. În această situaţie - viaţa omului fiind în aşa fel încât se poate sfârşi chiar înainte ca respiraţia care iese să fie urmată de respiraţia care intră - dacă ar fi să murim fără să trecem printr-o schimbare a inimii şi să ne aflăm într-o stare de bunătate sufletească şi stăpânire de sine, nu ar deveni atunci Legământul lui Amida care ne primeşte şi nu ne abandonează niciodată fără de nici un sens?”

Din moment ce Buddha Amida are Compasiune Infinită şi priveşte toate fiinţele
ca fiind copii săi, ar fi absurd să le abandoneze datorită ignoranţei lor. Această atitudine ar fi contrară Minţii Bodhi şi  celor mai elementare legăminte Mahayana. Buddha nu poate face o afirmaţie iar apoi imediat să o nege sau să afirme contrariul, ceva în genul: “vă salvez pe toţi chiar şi numai dacă recitaţi Numele meu de zece ori ….. dar de fapt, staţi puţin că m-am răzgândit şi vă impun totuşi nişte condiţii grele peste care nu puteţi trece”.

Buddha Amida ştie care sunt adevăratele capacităţi ale fiinţelor şi nu a proiectat Legămintele sale pentru cei capabili de a atinge Iluminarea prin ei înşişi:

“A te curăţa de patimile oarbe înseamnă a deveni un Buddha iar pentru cel care este deja un Buddha, Legământul provenit din contemplaţia profundă timp de cinci kalpa nu mai are nici un rost.”

În opinia lui Shinran această “excludere” arată de fapt că cele mei rele fiinţe sunt incluse în salvarea oferită de Amida, mai ales aceia care au comis cele cinci păcate de moarte şi au ponegrit Dharma . Menţionarea acestor păcate grave este un indiciu că ele nu sunt dorite în comportamentul discipolilor dar că în acelaşi timp efectele lor sunt anihilate  de Compasiunea Infinită acceptată în inima adeptului prin Trezirea Credinţei. Probabil că oricine dintre noi, de-a lungul vieţilor din trecut sau în această viaţă a înfăptuit măcar odată unul dintre aceste păcate mânat de iluziile şi patimile sale.      

Ceva apare însă în momentul Trezirii Credinţei, este ceea ce se numeşte “schimbarea inimii”, adică deplina conştientizare a stării fără de speranţă în care ne aflăm din punct de vedere spiritual, mânaţi în permanenţă de tendinţele karmei noastre negative şi gata oricând să comitem orice fel de faptă, precum şi a lucrării salvatoare şi nediscriminatoare a lui Amida manifestată în Legământul şi Numele său. Din momentul în care începem să ne bazăm pe Buddha Amida experimentăm această “schimbare a inimii”, eveniment ce transformă complet direcţia vieţii noastre şi o face să se îndrepte, indiferent de iluziile ei, către Nirvana supremă.

Deşi în Sutra despre Buddha al Vieţii Infinite (Marea Sutră) apare “excluderea” pomenită mai sus, în Sutra Contemplaţiei situaţia este complet diferită. Aici Budddha Shakyamuni îi spune lui Ananda şi Vaidehi că un om ce se află pe patul de moarte şi care a comis cele cinci păcate de moarte, cele zece păcate grave şi toate tipurile de fapte rele, se poate naşte în Tărâmul Pur dacă întâlneşte un bun învăţător spiritual, îi ascultă sfaturile şi recită Namo Amida Butsu chiar şi numai de zece ori. De ce această sutră nu menţionează însă ponegrirea Dharmei printre faptele rele ce nu pot împiedica naşterea în Tărâmul Pur? Acesta este un aspect foarte important care trebuie bine înţeles. Voi prezenta în continuare un schimb de întrebări şi răspunsuri din Kyo Gyo Shin Sho care va face lumină asupra acestui aspect.

Întrebare: Sutra despre Buddha al Vieţii Infinite spune:

‚Cei care aspiră la Naştere ajung să o atingă cu toţii. Excluşi sunt însă aceia care înfăptuiesc cele cinci păcate grave şi cei care ponegresc Dharma.’

Sutra Contemplaţiei asupra lui Buddha al Vieţii Infinite spune:

‚Cei care au înfăptuit cele cinci păcate de moarte şi cele zece păcate grave şi care sunt înlănţuiţi de diferite tipuri de tendinţe negative vor atinge de asemenea naşterea în Tărâmul Pur.’

Cum pot fi armonizate aceste două pasaje?

Răspuns: Prima sutră vorbeşte despre înfăptuirea a două tipuri de acţiuni negative: cele cinci păcate de moarte şi ponegrirea Dharmei. Datorită comiterii acestor două tipuri de fapte rele, Naşterea nu poate fi atinsă. Cealaltă sutră vorbeşte doar despre înfăptuirea celor zece păcate grave şi a celor cinci păcate de moarte; nu se menţionează nimic despre ponegrirea Dharmei Datorită faptului că aceasta din urmă nu a fost îndeplinită, Naşterea poate fi atinsă.

Întrebare: Să presupunem că cineva a comis cele cinci păcate de moarte dar nu a ponegrit Dharma cea adevărată. În sutră se afirmă că un astfel de om poate atinge Naşterea. Mai departe, să presupunem că cineva doar a ponegrit Dharma însă nu a înfăptuit cele cinci păcate de moarte şi cele zece păcate grave. Este acest om capabil să atingă Naşterea dacă aspiră la ea?

Răspuns: Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea atinge naşterea în Tărâmul Pur. De ce? O sutră afirmă că cel care a comis cele cinci păcate de moarte va cădea în imensul iad Avici unde va suporta consecinţele faptelor sale timp de o kalpa. Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată va cădea tot în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va cădea într-o altă regiune a acestuia. În acest fel trece prin o sută de mii de mari iaduri Avici unul după altul. Buddha nu menţionează vre-un moment când acesta poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat extrem de grav.

Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha? Poate ar face acest lucru doar din setea de a obţine o altă viaţă fericită; asta se aseamănă însă cu a căuta gheaţă ce nu conţine apă sau foc fără fum. Cum ar putea el să găsească aşa ceva?

Întrebare: Care sunt caracteristicile ponegririi Dharmei celei adevărate?

Răspuns: A spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma, Bodhisattva
 sau Bodhisattva-Dharma. A te decide asupra unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată sau primindu-le de la alţii, se numeşte ponegrirea Dharmei celei adevărate.

Întrebare: A îmbrăţişa astfel de viziuni este o chestiune care pare că îl priveşte doar pe cel care aderă la ele. Însă ce suferinţă şi durere provoacă această faptă asupra celorlalte fiinţe sensibile, încât ajunge să depăşească în gravitate cele cinci păcate de moarte?

Răspuns: Dacă nu ar exista Buddha şi Bodhisattva care să propovăduiască căile virtuoase lumeşti şi supralumeşti şi care să înveţe şi să călăuzească fiinţele sensibile, cum am putea noi să ştim ce este aceea bunăvoinţă, corectitudine, buna-cuviinţă, înţelepciunea şi sinceritatea? Astfel de virtuţi omeneşti ar dispărea cu desăvârşire iar înţelepţii mai presus de lume ar pieri cu toţii. Voi cunoaşteţi doar gravitatea celor cinci păcate de moarte, nu însă şi faptul că ele apar din absenţa Dharmei adevărate. Din această cauză, cel care ponegreşte Dharma cea adevărată comite cel mai grav păcat.”

Cred că pasajul citat mai sus este cât se poate de concludent în ceea ce priveşte “excluderea” din al Optsprezecelea Legământ aşa cum apare ea în cele două sutre menţionate acolo. 

Aş mai adăuga însă un lucru: ambele sutre se referă la ponegrirea Dharmei celei adevărate la momentul prezent: Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha?”
 “Tocmai a ponegrit-o…” se referă la o ponegrire continuă care există încă în mintea acelui om, însă nu la situaţia în care a ponegrit-o în trecut iar acum printr-o schimbare a inimii a înţeles răul făcut şi se căieşte de el. Este logic faptul că un om care încă ponegreşte Dharma în mintea lui şi mai ales înaintea celorlalţi nu are cum să trezească o aspiraţie sinceră către naşterea în Tărâmul Pur, însă acest lucru nu este valabil pentru cel care ponegrirea Dharmei devine doar o greşeală gravă din trecut pentru care acum se căieşte. Aşadar, cel care a ponegrit Dharma în trecut dar trece în prezent printr-o schimbare a inimii, recunoaşte şi se căieşte pentru fapta sa, apoi se bazează cu sinceritate pe Compasiunea lui Buddha Amida, va atinge Naşterea. Este logic să fie astfel. În buddhism nu există „pedepse” veşnice decât pentru o minte care stăruie în greşeală şi în acest fel se autopedepseşte, însă mintea care se schimbă şi devine alta nu mai poate fi identică cu cea din trecut. Îmi aduc aminte în legătură cu acest lucru de o întâmplare de pe vremea lui Shakyamuni.

Un om l-a jignit foarte rău pe Buddha, aruncându-i în faţă toate tipurile de cuvinte grele, însă a doua zi a simţit remuşcări şi s-a căit de fapta comisă. Ducându-se înaintea lui s-a prosternat la picioarele sale şi i-a cerut iertare. Buddha i-a spus: “Ridică-te, cel care acum se pleacă la picioarele mele nu mai este identic cu cel care mă jignea ieri.”

Adeptul nembutsu care trăieşte adevăratul shinjin nu are cum să ponegrească Dharma lui Buddha pentru că acum este un om nou şi renăscut în lumina Compasiunii lui Buddha, complet separat de omul vechi din viaţa asta sau din celelalte.
 

Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- ÎNVĂŢĂTURI BUDDHISTE JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Google+ Followers

Persoane interesate

Copyright © Cirlea Gheorghe Adrian