miercuri, 29 august 2018

Așa zisa ”excludere” din Legământul Principal: ”excluși sunt aceia care fac cele cinci păcate de moarte și cei care ponegresc Dharma cea adevărată."



Aproape toţi cei care vin în contact cu Legământul Principal al lui Buddha Amida încearcă două tipuri de reacţii: sunt bucuroşi la aflarea mesajului plin de speranţă al primei părţi a acestuia,

”dacă după ce voi atinge Buddheitatea, ființele sensibile din cele zece direcții care se încred în mine cu o credință sinceră, doresc să se nască în tărâmul meu și rostesc Numele meu chiar și numai de zece ori, nu se vor naște acolo, fie  să nu ating Iluminarea supremă,”

dar se blochează imediat ce citesc ultima propoziţie:

”excluși sunt aceia care fac cele cinci păcate de moarte[1] și cei care ponegresc Dharma cea adevărată.”

Ceva pare în neregulă, o excludere încă există, deci la urma urmei Al Optsprezecelea Legământ nu e chiar universal pentru că unii oameni nu sunt primiţi de Compasiunea lui Amida. Însă oare aşa stau lucrurille cu adevărat?

În primele mele zile ca adept Jodo Shinshu, când încă nu venisem în contact direct cu cineva din tradiţia noastră, mă străduiam enorm să înţeleg rostul acestei „excluderi”; mai mult decât atât, recunosc că mă speriam foarte tare în timp ce parcurgeam de nenumărate ori această porţiune. Îmi stătea ca un nod în gât, parcă nu reuşeam să mă bucur pe deplin de întâlnirea cu Amida. „Dacă am făcut şi eu unul dintre aceste cinci păcate de moarte?”, mă întrebam cu înfrigurare. Apelasem la salvarea lui Buddha Amida într-un moment foarte greu pentru mine[2], când simţeam că nu mai fac faţă încercărilor din viața mea spirituală iar acum, după bucuria unei speranţe, mă loveam de această frază care nu vroia să plece de acolo. Nu a trecut însă mult până când a doua liniştire a pus definitiv stăpânire pe inima mea, „totul este în regulă, cum ai putut să te îndoieşti de mine”, parcă ar fi spus Amida.

Cu toţii am fost mustraţi măcar odată de mama noastră atunci când eram mici iar comportamentul nostru devenea de nesuportat. Poate că ne-am temut în acel moment că ne va părăsi ori cine ştie ce ne va face dacă nu suntem aşa cum trebuie, însă de fapt ea era mereu acolo, indiferent de acţiunile noastre, mustrându-ne şi încercând prin orice mijloace să ne schimbe, însă primindu-ne întotdeauna cu iubirea ei chiar dacă până la urmă greşeam şi făceam toate prostiile din lume. Compasiunea lui Buddha Amida este asemenea unei mame, iar așa zisa „excludere” din Legământul său Principal este doar o mustrare adresată unor copii tâmpiţi şi gata oricând să facă cele mai mari greşeli. Nu este o „excludere” în adevăratul sens al cuvântului ci un avertisment: „anumite fapte sunt foarte grave, nu le faceţi, altfel….” Însă acest „altfel...” rămâne neîmplinit de prima parte a Legământului care dovedeşte de fapt, salvarea necondiţionată a unei adevărate mame.

Dacă vrem să înțelegem această așa zisă ”excludere”, trebuie să ne întrebăm care este adevăratul scop al Legământului Principal. Shinran spune în Tannisho:

„Dacă încrederea noastră în Legământul Principal ar fi depins numai de respectarea preceptelor şi a regulilor, cum am fi putut noi să ne eliberăm de naştere şi moarte?”[3]

În capitolul XVI din aceeaşi lucrare, combătând afirmaţia unora că adepţii Nembutsu trebuie să treacă printr-o schimbare a inimii ori de câte ori devin furioşi sau fac ceva rău, Shinran spune din nou:

„Să presupunem că naşterea în Tărâmul Pur ar fi posibilă doar trecând prin schimbări ale inimii zi şi noapte, de fiecare dată când se întâmplă ceva. În această situaţie - viaţa omului fiind în aşa fel încât se poate sfârşi chiar înainte ca respiraţia care iese să fie urmată de respiraţia care intră - dacă ar fi să murim fără să trecem printr-o schimbare a inimii şi să ne aflăm într-o stare de bunătate sufletească şi stăpânire de sine, nu ar deveni atunci Legământul lui Amida care ne primeşte şi nu ne abandonează niciodată fără de nici un sens?”[4]

Din moment ce Buddha Amida are Compasiune Infinită şi priveşte toate fiinţele ca fiind copiii săi, ar fi absurd să le abandoneze datorită ignoranţei lor. Această atitudine ar fi contrară Minţii Bodhi şi celor mai elementare legăminte Mahayana. Buddha nu poate face o afirmaţie iar apoi imediat să o nege sau să afirme contrariul, ceva de genul: „vă salvez pe toţi chiar şi numai dacă rostiţi Numele meu de zece ori ….. dar de fapt, staţi puţin că m-am răzgândit şi vă impun totuşi nişte condiţii grele peste care nu puteţi trece.”
Buddha Amida ştie care sunt adevăratele capacităţi ale fiinţelor şi nu a proiectat Legămintele sale pentru cei capabili de a atinge Iluminarea prin ei înşişi:

„A te curăţa de patimile oarbe înseamnă a deveni un Buddha iar pentru cel care este deja un Buddha, Legământul provenit din contemplaţia profundă timp de cinci kalpa nu mai are nici un rost.”[5]

În opinia lui Shinran această „excludere” arată, de fapt, că cele mei rele fiinţe sunt incluse în salvarea oferită de Amida, mai ales aceia care au comis cele cinci păcate de moarte şi au ponegrit Dharma:

”Arătând gravitatea acestor două tipuri de fapte rele, excluderea vrea să ne facă să înțelegem  că toate ființele sensibile din cele zece direcții, fără nicio excepție, se vor naște în Tărâmul Pur.”[6]

Menţionarea acestor păcate grave este un indiciu că ele nu sunt dorite în comportamentul discipolilor dar că în acelaşi timp efectele lor sunt anihilate de Puterea plină de Compasiune a lui Buddha Amida când ne încredem în El (prima parte a Legământului).  

Deşi în Sutra despre Buddha al Vieţii Infinite (Marea Sutră) apare așa zisa „excludere” pomenită mai sus, în Sutra Contemplaţiei situaţia este complet diferită. Aici Budddha Shakyamuni îi spune lui Ananda şi Vaidehi că un om ce se află pe patul de moarte şi care a comis ”cele cinci păcate de moarte, cele zece păcate grave şi toate tipurile de fapte rele”[7] și care, dacă ar fi lăsat în seama karmei lui negative ”ar cădea în tărâmurile de jos ale existenței unde ar îndura nenumărate suferințe timp de multe kalpa”[8] se poate naşte în Tărâmul Pur dacă întâlneşte un bun învăţător spiritual, îi ascultă sfaturile şi recită Namo Amida Butsu chiar şi numai de zece ori:

”Când este pe cale să moară poate întâlni un bun învățător care să îl consoleze în diverse moduri, învățându-l Dharma cea minunată și încurajându-l să se gândească la Buddha în mod constant. Fiind însă  prea răvășit de suferință ca să poată face asta, bunul învățător îl sfătuiește: ‘dacă nu te poți concentra (medita) la Buddha, atunci spune  de zece ori că te refugiezi în Buddha al Vieții Infinite (Namo Amida Butsu)’.  Deoarece rostește Numele acestui Buddha, cu fiecare repetiție karma negativă ce l-ar lega de naștere și moarte timp de optzeci de kotis de kalpa[9] este distrusă. Când va muri va vedea înaintea lui o floare aurie de lotus asemenea discului solar și într-o clipită se va naște într-un mugur de lotus în Tărâmul Beatitudinii Supreme.”[10]

Aceasta este o trimitere clară la Legământul Principal unde a rosti Nembutsu (cu credință) chiar și numai de zece ori este menționat ca asigurare a nașterii în Tărâmul Pur. Așadar, trebuie să privim pasajul de mai sus ca o dovadă că cei care au făcut cele cinci păcate de moarte nu sunt cu adevărat excluși de la salvarea oferită de Buddha Amida.

Maestrul T'an-luan
După ce a prezentat pasajul anterior din Sutra Contemplației, Maestrul T’an-luan l-a explicat în felul următor:

”Pe baza dovezii aduse de această sutră observăm limpede că oamenii obișnuiți ai celui mai de jos grad sunt făcuți să se nască în Tărâmul Pur prin credința în Buddha cu condiția să nu ponegrească Dharma cea adevărată”.[11]

Vă rog să fiți atenți aici pentru că este foarte important!
Cei care au comis cele cinci păcate de moarte se vor naște în Tărâmul Pur dacă au credință în Buddha Amida cu condiția să nu ponegrească Dharma cea adevărată! Așadar, se pare că ponegrirea Dharmei adevărate este mai gravă decât cele cinci păcate de moarte. Haideți să citim în continuare explicațiile Maestrului T’an-luan care au fost citate de Shinran Shonin în capitolul III din Kyogyoshinsho:

Întrebare: Sutra despre Buddha al Vieţii Infinite spune:
‚Cei care aspiră la Naştere[12] ajung să o atingă cu toţii. Excluşi sunt însă aceia care înfăptuiesc cele cinci păcate de moarte şi cei care ponegresc Dharma.’
Sutra Contemplaţiei asupra lui Buddha al Vieţii Infinite spune:
‚Cei care au înfăptuit cele cinci păcate de moarte şi cele zece păcate grave şi care sunt înlănţuiţi de diferite tipuri de tendinţe negative vor atinge de asemenea naşterea în Tărâmul Pur.’
Cum pot fi armonizate aceste două pasaje?

Răspuns: Prima sutră vorbeşte despre înfăptuirea a două tipuri de acţiuni negative: cele cinci păcate de moarte şi ponegrirea Dharmei. Datorită comiterii acestor două tipuri de fapte rele, Naşterea nu poate fi atinsă. Cealaltă sutră vorbeşte doar despre înfăptuirea celor zece păcate grave şi a celor cinci păcate de moarte; nu se menţionează nimic despre ponegrirea Dharmei. Datorită faptului că aceasta din urmă nu a fost îndeplinită, Naşterea poate fi atinsă.[13]

Așadar, Maestrul T’an-luan accentuează din nou faptul că nașterea în Tărâmul Pur poate fi atinsă chiar și de către cei care au făcut cele cinci păcate de moarte cu condiția să nu ponegrească Dharma cea adevărată. O nouă întrebare îi este adresată pentru a obține un răspuns și mai clar în această chestiune:

Întrebare: Să presupunem că cineva a comis cele cinci păcate de moarte dar nu a ponegrit Dharma cea adevărată. În sutră se afirmă că un astfel de om poate atinge Naşterea. Mai departe, să presupunem că cineva doar a ponegrit Dharma însă nu a înfăptuit cele cinci păcate de moarte şi cele zece păcate grave. Este acest om capabil să atingă Naşterea, dacă aspiră la ea?
Răspuns: Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea atinge naşterea în Tărâmul Pur”[14].

Răspunsul e foarte clar – nașterea în Tărâmul Pur al celor care au ponegrit Dharma cea adevărată este imposibilă. Dar de ce? Să citim în continuare explicațiile Maestrului T’an-luan:

Deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat extrem de grav. Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha? Poate ar face acest lucru doar din setea de a obţine o altă viaţă fericită; asta se aseamănă însă cu a căuta gheaţă ce nu conţine apă sau foc fără fum. Cum ar putea el să găsească aşa ceva?

Întrebare: Care sunt caracteristicile ponegririi Dharmei celei adevărate?

Răspuns: A spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma, Bodhisattva  sau Bodhisattva-Dharma. A te decide asupra unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată sau primindu-le de la alţii, se numeşte ponegrirea Dharmei celei adevărate.”[15]

Răspunsul Maestrului este foarte logic. A nega existenţa Buddhaşilor transcendenţi, inclusiv a lui Buddha Amida, cu manifestările lor specifice este, în conformitate cu el dar și cu Shinran Shonin care l-a citat, cea mai rea faptă posibilă, adică ponegrirea Dharmei adevărate. Asta înseamnă că cei care propagă ideea că istoria lui Bodhisattva Dharmakara ce a devenit Buddha Amida, spusă de Shakyamuni în Marea Sutră, este un mit sau o poveste fictivă iar Dharmakara şi Amida sunt personaje fictive, simboluri sau metafore, afirmă de fapt, că “nu a existat Bodhisattva Dharmakara” şi “nu există Buddha Amida”. Actul lor de a nega existenţa lui Buddha Amida în formă transcendentă (aspectul Dharmakaya al metodelor pline de Compasiune ori Sambhogakaya) este chiar ponegrirea Dharmei celei adevărate[16]. Din această cauză, susţinătorii şi promotorii unei astfel de viziuni greşite se autoexclud singuri de la naşterea în Tărâmul Pur. Mai mult decât atât, când viaţa lor de acum se va sfârşi, se vor naşte în marele iad Avici[17], aşa cum a explicat Maestrul T’an-luan:

„Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea atinge naşterea în Tărâmul Pur. De ce? Mahaprajnaparamita[18] sutra spune:

‘Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată va cădea tot în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va cădea într-o altă regiune a acestuia. În acest fel trece prin o sută de mii de mari iaduri Avici unul după altul’.
Buddha nu menţionează vre-un moment când acesta poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat extrem de grav.
Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha? Acest lucru nu ar avea  nicio logică.”[19]

Marea Sutră este Dharma despre Buddha Amida (Amida Dharma), adică Dharma cea adevărată propovăduită de Buddha Shakyamuni cu intenţia de a ajuta fiinţele să se nască în Tărâmul Pur al lui Amida. Cum ar putea cei care privesc această sutră ca pe o poveste mitologică sau ficţiune să se nască în Tărâmul Pur al unui Buddha a cărui existenţă o neagă? Într-adevăr, aşa cum spunea T’an-luan: “acest lucru nu ar avea nicio logică”.

Acum vă rog să fiți foarte atenți deoarece este extrem de important! Atât Buddha Shakyamuni în Marea Sutră, cât și Maestrul T’an-luan se referă la ponegrirea Dharmei celei adevărate la momentul prezent: „Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha?”
„Tocmai a ponegrit-o…” se referă la o ponegrire continuă care există încă în mintea acelui om, însă nu la situaţia în care a ponegrit-o în trecut iar acum, printr-o schimbare a inimii, a înţeles răul făcut şi se căieşte de el. 

Este logic faptul că un om care încă ponegreşte Dharma în mintea lui şi mai ales înaintea celorlalţi, nu are cum să aibă o credință adevărată și o aspiraţie sinceră către naşterea în Tărâmul Pur și de aceea, se autoexclude singur din Legământul Principal. Atenție, vă rog! Nu Amida îl exclude pe acest om, ci el singur se auto-exclude de la salvarea oferită de Amida. Așa cum apus mai înainte, în această carte, Buddha Amida vrea să ne salveze pe toți dar nu ne duce în Tărâmul Pur cu forța, de aceea, dacă nu dorim să mergem acolo ori nu acceptăm existența acestuia sau a lui Buddha Amida atunci nu vom merge acolo. Nimeni nu poate ajunge într-un loc pe care îl consideră imaginație și nici nu poate fi salvat de cineva a cărui existență o neagă. Este logic, nu? Cu toate acestea, ”excluderea„ sau mai bine spus, autoexcluderea din Legământul Principal nu există pentru cel care ponegrirea Dharmei rămâne doar o greşeală gravă din trecut pentru care acum se căieşte. Aşadar, cel care a ponegrit Dharma în trecut dar trece în prezent printr-o schimbare a inimii, recunoaşte şi se căieşte de fapta sa, apoi se bazează cu sinceritate pe Compasiunea lui Buddha Amida, va atinge nașterea în Tărâmul Pur. Este logic să fie astfel.

Așa cum a spus Shinran, excluderea’ ne arată cât de rea este ponegrirea Dharmei”[20], dar asta nu înseamnă că cel care s-a căit de această faptă, acceptă existența lui Buddha Amida și se încrede în El, nu este salvat!

În buddhism NU există „pedepse” veşnice decât pentru o minte care stăruie în greşeală şi în acest fel se autopedepseşte, însă mintea care se schimbă şi devine alta nu mai poate fi identică cu cea din trecut. Îmi aduc aminte în legătură cu acest lucru de o întâmplare de pe vremea lui Shakyamuni:
Un om l-a jignit foarte rău pe Buddha, aruncându-i în faţă toate tipurile de cuvinte grele, însă a doua zi a simţit remuşcări şi s-a căit de fapta comisă. Ducându-se înaintea lui s-a prosternat la picioarele sale şi i-a cerut iertare. Buddha i-a spus: „ridică-te, cel care acum se pleacă la picioarele mele nu mai este identic cu cel care mă jignea ieri.”

Adeptul nembutsu care are credință adevărată în Buddha Amida nu are cum să ponegrească Dharma lui Buddha și deci, chiar dacă a făcut asta în trecut, înainte de a primi credința, efectele karmice ale unei asemenea fapte au fost purificate iar el este acum un om nou şi renăscut în lumina Compasiunii lui Buddha Amida, complet separat de omul vechi din viaţa asta sau din celelalte.







[1] ”În conformitate cu Tzu-chou există două tradiții în ceea ce privește cele cinci păcate de moarte.
Prima tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate de moarte a celor trei vehicole:
1)a-ți ucide tatăl în mod intenționat, 2) a-ți ucide mama în mod intenționat, 3) a ucide intenționat un arhat (eliberat în viață), 4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite, 5) a cauza (intenționat )vărsare de sânge din trupul unui Buddha.
Cei care fac aceste păcate se vor naște după moarte în iadul Avici unde timp de o mare kalpa vor trece prin suferințe neîntrerupte; de aceea, acese păcate sunt numite ‚fapte ce duc la suferință neîntreruptă’.
Abhidharma-kosa ne oferă o listă de cinci tipuri de suferințe neîntrerupte. Se spune:
‚1)a  viola propria mamă sau o călugăriță aflată în stadiul de dincolo de învățare [echivalent cu răul karmic al uciderii propriei mame], 2) a ucide un bodhisattva care sălășluiește în meditație [echivalent cu răul karmic al uciderii propriului tată]ori 3) un înțelept aflat în stadiul învățării sau cel de dincolo de învățare [echivalent cu uciderea unui arhat, 4) a distruge cauza  fericirii unei sangha [echivalent cu răul karmic al distrugerii armoniei în sanghași 5) a distruge stupe [echivalent cu a cauza intenționat vărsare de sânge din trupul unui Buddha].’

A doua tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate din Mahayana. Sutra propovăduită Nigrantașilor spune:‘1) a distruge stupe, a da foc la depozitele cu sutre sau a jefui proprietatea celor Trei Comori, 2) a vorbi de rău învățătura celor trei vehicole, a spune că acestea nu sunt învățăturile sacre, a le împiedica și a le cenzura sau a încerca să le ascunzi, 3) a-i bate pe cei care au părăsit viața de familie, fie că observă preceptele, nu au primit preceptele ori încalcă preceptele; a-i persecuta, a le enumera greșelile, a-i închide, a-i forța să se întoarcă la viața laică, a-i pune la muncă de slugi, a-i taxa sau a le lua viața, 4) a-ți ucide tatăl, a-ți răni mama, a fi cauză de vărsare de sânge din corpul unui Buddha, a distruge armonia în sangha sau a ucide un arhat, 5) a vorbi rău, adică a afirma că nu există cauză și efect, precum și a îndeplini în mod constant cele zece păcate grave de-a lungul nopții pline de ignoranță
Sutra celor zece roți spune:
1) a ucide un Pratyeka Buddha cu intenție rea, 2) a viola o călugăriță care a atins starea de Arhat, 3) a fura sau distruge ceeea ce a fost oferit Celor Trei Comori, 4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite’”
Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, capitolul III, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, p.149-150 
[2] În acea perioadă am fost profund impresionat de moarte și impermanență și am realizat pentru prima oară că nu am niciun fel de certitudine în ceea ce privește viața după moarte și că nu sunt capabil să am o evoluție spirituală autentică.
[3] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.671 
[4] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.676
[5] Shinran Shonin, Tannisho, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.672
[6] Shinran Shonin, Notes on the Inscriptions on Sacred Scrolls, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.494
[7] The Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki, BDK English Tripitaka 12-II, III, IV, Numata Center for Buddhist Translation and Research, 2003, p.98
[8] Ibidem.
[9] ”optzeci de kotis de kalpa” este folosit aici pentru a reprezenta toată karma negativă din trecutul fără de început și până în prezent.
[10] The Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki, BDK English Tripitaka 12-II, III, IV, Numata Center for Buddhist Translation and Research, 2003, p.98 and   The Sutra of Contemplation on the Buddha of Immeasurable Life as Expounded by Sakyamuni Buddha, translated and annotated by by Ryukoku University Translation Center,  Kyoto, 1984, p.109
[11] T’an-luan’s Commentary on Vasubandhu’s Discourse on the Pure  Land (Ojoronchu), a study and translation by Hisao Inagaki, Nagata Bunshodo, Kyoto, 1998, p.195
[12] Când cuvântul ”Naștere” apare cu ”N” se referă la nașterea în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida.
[13] Master T’an-luan Commentary on Vasubandhu’s Discourse on the Pure  Land (Ojoronchu), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.144
[14] Master T’an-luan Commentary on Vasubandhu’s Discourse on the Pure  Land (Ojoronchu), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.144
[15] Master T’an-luan Commentary on Vasubandhu’s Discourse on the Pure  Land (Ojoronchu), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.145
[16] Mulți falși învățători contemporani care ponegresc Dharma cea adevărată (Amida Dharma) se folosesc adeseori de Dharmakaya de dincolo de formă (Dharmakaya naturii de Buddha sau Dharmakaya realităţii ultime) ca argument pentru a reduce toate manifestările transcendente (Dharmakaya metodelor pline de Compasiune ori Aspectul Sambhogakaya)  la simple simboluri sau metafore ori chiar merg atât de departe încât să dea vina pe „buddhismul popular” pentru prezenţa acestora în scrierile canonice.
Însă Maestrul T’an-luan a contrazis astfel de viziuni greşite când a explicat faptul că exact pentru că Dharmakaya „este dincolo de formă, nu există nici o formă pe care să nu o poată manifesta”:

„Dharmakaya necondiţionată este Corpul naturii de Buddha. Pentru că natura de Buddha este nirvanică, Dharmakaya este dincolo de formă. Deoarece este dincolo de formă, nu există nici o formă pe care să nu o poată manifesta. De aceea, corpul împodobit cu semnele desăvârşirii este el însuşi Dharmakaya”.

“Corpul împodobit cu semnele desăvârşirii” reprezintă manifestarea transcendentă specifică fiecărui Buddha (Dharmakaya metodelor pline de Compasiune ori Aspectul Sambhogakaya) pentru a salva fiinţele:

„Dharmakaya nu are nici o formă anume şi totuşi manifestă diferite forme în funcţie de condiţiile şi capacităţile fiinţelor sensibile”.

În cazul lui Buddha Amida, aceasta este forma pe care a luat-o în Tărâmul Pur; este Amida aşa cum a fost descris în Marea Sutră de Buddha Shakyamuni, Amida cel văzut şi auzit de cei adunaţi pe vârful Vulturului pentru a auzi această sutra. Este Amida care ne însoţeşte întotdeauna pe noi, cei care ne încredem în El.

Dharmakaya ultimă sau Dharmakaya naturii de Buddha este dincolo de timp şi formă şi de aceea, nu poate fi tratată ca obiect al credinţei. În această ultimă Dharmakaya vom sălăşlui doar după ce vom atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur, însă aici şi acum oamenii obişnuiţi nu pot relaţiona cu ea şi nici nu o pot înţelege. De aceea, Buddha Amida nu a rămas izolat în Dharmakaya cea de dincolo de formă, ci s-a manifestat în forma descrisă de Shakyamuni în Marea Sutră şi a manifestat Tărâmul Său Pur.

Chiar dacă Buddha Amida în Nume şi Formă este inseparabil de Dharmakaya de dincolo de formă, asta nu înseamnă că El este inexistent ori doar un simbol, mit sau personaj fictiv. Aşa cum spunea Maestrul T’an-luan, chiar dacă cele două Dharmakaya sunt inseparabile, ele sunt totuşi diferite; chiar dacă sunt una, ele nu sunt acelaşi lucru.  Aşadar, în timp ce acceptăm faptul că Amida are într-adevăr, un aspect ultim – Dharmakaya de dincolo de formă (Dharmakaya naturii de Buddha), noi ne raportăm în credinţa şi învăţătura noastră la Amida în Nume şi Formă, la Amida cel descris în Marea Sutră şi la Amida care se află acum în Tărâmul Pur (Dharmakaya metodelor pline de Compasiune ori Aspectul Sambhogakaya). Cei care nu înţeleg această diferenţă şi continuă să nege existenţa lui Buddha Amida în Nume şi Formă nu practică în conformitate cu Dharma, aşa cum explică Maestrul T’an-luan:

“Care este cauza nepracticării în conformitate cu Dharma sau cu semnificaţia Numelui? Este a nu înţelege faptul că Tathagata Amida este un Corp al realităţii ultime şi un Corp manifestat pentru salvarea fiinţelor sensibile”.

Când spunem Nembutsu luăm ca obiect al refugiului şi credinţei noastre Numele lui Buddha Amida în manifestarea Lui plină de slavă pentru salvarea fiinţelor sensibile (Dharmakaya metodelor pline de Compasiune/Sambhogakaya):

“Cele zece repetări ale Numelui apar din credinţa de neîntrecut care  ia ca obiect al său Numele lui Tathagata Amida în corpul de slavă al metodelor potrivite; acest corp al slavei  conţine merite nemăsurate, pure şi curate”.

A nega existenţa Buddhaşilor transcendenţi, inclusiv a lui Buddha Amida, cu manifestările lor specifice este, după Maestrul T’an-luan, cea mai rea faptă posibilă, adică ponegrirea Dharmei celei adevărate. De aceea, el definește ponegrirea Dharmei celei adevărate prin a spune că ”nu există Buddha”.
Puteți citi mai mult despre viziunile greșite (ereziile) ale timpurilor noastre și cum le combat în cartea mea, Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2016.  Vedeți acolo și capitolul ”Buddha Amida și Tărâmul Său Pur explicate prin doctrina Celor Trei Corpuri (Aspecte) și a Celor Două Corpuri, p. 93
[17] Cel mai rău dintre cele opt iaduri. „Avici” înseamnă „neîntrerupt” şi se referă la faptul că nu există nici un fel de pauză în suferinţa îndurată acolo.
[18] Daibonhannyaharamitsukyo.
[19] T’an-luan’s Commentary on Vasubandhu’s Discourse on the Pure  Land (Ojoronchu), a study and translation by Hisao Inagaki, Nagata Bunshodo, Kyoto, 1998, p.196-197 
[20] Shinran Shonin, Notes on the Inscriptions on Sacred Scrolls, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.494

Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- CREDINTA SI NEMBUTSU IN BUDDHISMUL JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Persoane interesate