Despre cele șase categorii de ființe neiluminate

Fiinţele neiluminate sunt de multe tipuri. Ce au însă ele în comun? Răspunsul este simplu: diferite cantităţi de iluzie şi ignoranţă.
Viziunea noastră asupra realității este coruptă de multe atașamente dintre care unele sunt ascunse adânc în inconștient. Orice acțiune îndeplinită de o ființă aflată în iluzie și motivată de atașament dă naștere la karmă[1],suferință ori la stări efemere de bine.
 
Există aşadar, fiinţe care sunt mereu motivate de ură şi practică în mod constant fapte pline de cruzime. Încă din timpul acestei vieţi ele trăiesc în interiorul lor ca şi cum ar fi arse de un foc mistuitor, urmând ca după moarte să ajungă într-adevăr într-un loc unde sunt mistuite de propria ură şi efectele acţiunilor lor negative. Acestea sunt fiinţele născute în iaduri.
 
Alte fiinţe sunt chinuite de o permanentă foame şi sete după diferite posesiuni, trăind aşadar ca şi cum ar fi mereu nesătule. După moarte, mintea lor impregnată de această obsesie va lua o formă (sau corp) asemănătoare cu ea şi va rătăci în zone fără mâncare şi apă sau indiferent unde s-ar afla, nu îşi va putea satisface setea şi foamea, oricât de mult ar mânca sau ar bea. Acestea sunt spiritele flămânde (preta).
 
Apoi mai sunt acele fiinţe care nu se gândesc decât la sex, mâncare şi băutură, fără niciun fel de alte aspiraţii legate de un scop mai înalt. Limitate la chestiuni strict necesare, gen hrană, sex şi supravieţuire, mintea lor devine exclusiv instinctuală, gândind şi acţionând asemenea unui animal. În următoarea viaţă este natural să se nască sub forma diferitelor animale. Tensiunile provocate de instincte sunt atât de mari, încât nu pot trăi decât pentru împlinirea lor.
  
Oamenii sunt fiinţe în care diversele tendinţe se află cumva la mijloc.
Karma care s-a manifestat la moartea lor trecută nu era atât de rea încât să renască în zonele de jos ale existenţei[2] dar nici atât de bună încât să se ducă în sferele superioare oamenilor.
 
Aceste sfere superioare nu sunt nici ele lipsite de suferinţă ori iluzii şi ataşamente doar că acestea sunt întrucâtva mai mici decât ale oamenilor și ființelor născute în zonele de jos. Deasupra sferei de existenţă a oamenilor se situează asuraşii („semizeii” sau spiritele combative) – fiinţe în care gelozia şi spiritul de competiţie rămân încă foarte puternice. Deasupra lor sunt zeii (deva), ale căror merite și virtuți pe care le-au acumulat în viețile trecute s-au manifestat sub forma nașterii îm tărâmurile cerești.
 
Este foarte important de reţinut faptul că zonele de existență descrise aici la modul general, precum şi fiinţele născute în ele nu sunt deloc iluminate sau libere, ci doar posesoare ale unei karme mai bune sau mai rele.
 
Închipuiţi-vă un fel de rezervor de karmă bună sau rea – rezultatul diferitelor fapte bune sau rele şi care trebuie consumat. Cu cât rezervorul este mai plin de karmă bună, cu atât naşterea în diverse zone de existenţă este mai fericită, însă atenţie, acest rezervor la un moment dat se goleşte iar fiinţa va cădea din starea bună în care se află, murind în zona respectivă şi născându-se în altă parte, în funcţie de alte tipuri de karmă adunate în ultimele existenţe. Nicio stare nu este permanentă; nicio viaţă într-una din aceste sfere de existenţă, joase ori înalte, nu este veşnică ori aducătoare numai de bucurie.
 
Indiferent că te afli în partea de sus a roţii vieţii şi a morţii sau în partea de jos, nu eşti niciodată în siguranță ori liber. Durerea şi suferinţa te însoţesc permanent, sub diferite forme, până când devii un Buddha şi te eliberezi complet.

Citiți articolul detaliat:

Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență samsarică

 

---

[1] Karma înseamnă acțiune cu gândul, fapta și cuvântul care la un moment dat (în viața asta sau în alte vieți) va produce un efect.
[2] Iaduri, spirite flămânde și animale.