”Dar Buddha a spus asta”, ar putea argumenta cineva....
O fi spus-o, dar înțelesul este că El, în calitatea lui de Buddha, nu se va opri până când toate ființele nu vor deveni la rândul lor Buddhași. Așadar, nu înseamnă că ființele obișnuite vor atinge Buddheitatea prin puterea lor personală cândva în viitor, ci că Buddhașii fac tot ceea ce pot pentru a împlini această aspirație. Propoziția de mai sus arată dorința și aspirația tuturor Buddha iar nu ceea ce oamenii obișnuiți pot face fără ajutorul lor.
Numai dacă renunțăm la încrederea
în puterea personală (așa-zisa ”putere” a sinelui/egoului nostru neiluminat) și
avem credință în Puterea lui Buddha Amida vom deveni la rândul nostru Buddhași.
Altfel, niciunul nu poate scăpa de nașterile și morțile repetate.
Timpul este infinit, dar Buddhașii au răbdare infinită și vor lucra mereu să ajute ființele să se încreadă în Amida în așa fel încât toate să atingă Eliberarea. Asta deoarece toți Buddha îl susțin pe Amida – singurul Buddha care a oferit cea mai bună metodă de a aduce toate ființele la atingerea Buddheității. Unele metode buddhiste necesită capacități speciale din partea noastră, dar Legământul Principal nu cere nimic – nicio virtute, nicio calitate sau abilitate specială. Iată motivul pentru care această metodă este universală: atât înțelepții sau sfinții cât și idoții și păcătoșii sunt salvați prin ea.
Dacă Legământul Principal al lui Amida nu ar fi fost făcut, nici ființele nu ar fi avut vreo șansă la Eliberare iar propoziția ”toate ființele vor deveni Buddhași” ar fi fost rostită în zadar.
Buddha, supremul Doctor, știe foarte bine că unii sunt prea bolnavi ca să se vindece singuri. Având Compasiune Infinită nu așteaptă până când aceștia ar deveni la un moment dat capabili să evadeze singuri din iadurile cele adânci ori alte zone joase ale existenței. Ce mamă ar face așa ceva – să își lase copilul să se scufunde în iad și să aștepte pe marginea abisului până când își revine singur? Și dacă nu își mai revine? De fapt, ce șanse ar avea cineva să își revină singur dacă ar cădea în oceanul durerii nesfârșite din zonele de jos ale existenței? Niciun Buddha a cărui esență este Compasiunea infinită nu ar sta și ar aștepta fără să facă nimic. Iată de ce a făcut Amida Legământul său Principal și a creat Tărâmul Pur, deoarece nu a vrut să stea și să aștepte până când ființele sensibile vor deveni Buddhași prin eforturile lor personale. Ar fi fost stupid și lipsit de compasiune dacă ar fi făcut asta.
Așadar, dragi prieteni, vă rog să nu vă bazați pe cuvinte pe care nu le înțelegeți, ci să țineți bine în minte gândul impermanenței – impermanența propriei voastre vieți care se poate sfârși oricând și impermanența așa-ziselor voastre ”realizări spirituale” bazate pe puterea personală. Nu uitați că în oceanul nașterilor și morților repetate nu există niciun ”tu” singur care va deveni un Buddha. Drumul spre zonele de jos ale existenței este întotdeauna deschis pentru cei care se bazează pe puterea personală. Nu există nicio evoluție spirituală autentică pentru o ființă neiluminată ca tine, niciun ”azi am învățat ceva nou și am făcut un pas important înainte”[1], nicio speranță, nimic în afara ajutorului oferit de Buddha Amida.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu