Nembutsu și viața de fiecare zi

Click here for the English version

Honen Shonin spunea:

”Dacă ne încredem exclusiv în Legământul Principal al lui Buddha Amida, destinul nostru este asigurat (ne vom naște în Tărâmul Pur după moarte), dar ce să facem până atunci cu viața de fiecare zi?
 
Trebuie să faci din Nembutsu o prioritate și să lași deoparte tot ceea ar putea interfera cu el.
Dacă nu poți sta într-un singur loc și să spui Nembutsu, atunci spune-l din mers. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu ca preot, urmeaz-o ca laic. Dacă nu poți singur, urmeaz-o în compania altora. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu și, în același timp, să ai ce mânca și îmbrăca, acceptă ajutorul celorlalți și urmeaz-o. Dacă nu are cine să te ajute, ocupă-te singur de tine însuți  și urmează Calea. Soția, copiii și toți ai tăi nu au decât acest scop, de a te ajuta să urmezi Calea dar dacă aceștia se transformă în obstacole, atunci mai bine să nu ai pe nimeni. Prieteniile și averile sunt bune dacă se dovedesc folositoare pe Cale, dar dacă devin obstacole, trebuie abandonate. Pe scurt, orice este binevenit atât timp cât ne ajută să trecem netulburați prin viață către nașterea în Tărâmul Pur.”[1]
 
Comentariu:
Scopul buddhismului nu este atingerea fericirii aici și acum, deoarece nu există fericire în samsara, ea însăși fiind o manifestare karmică a iluziilor și patimilor noastre. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm propriile nevoi fundamentale. Adepții lui Buddha Amida au și ei nevoie să mănânce, să bea, să se adăpostească, să aibă comfort, companie plăcută, să se căsătorească, să aibă copii, bani, etc Nu există nicio problemă în asta. Sfatul lui Honen Shonin este să ne folosim de toate aspectele vieții noastre ca sprijin pentru a urma Calea Nembutsu. Legământul Principal al lui Buddha Amida nu ne cere să fim asceți ci să spunem Nembutsul credinței, de aceea aranjați-vă viețile în așa fel încât să puteți merge liniștiți pe Calea Nembutsu.

Maestrul Honen face referire nu numai la rostirea Numelui lui Buddha Amida, ci și la toate aspectele care țin de viața religioasă a unui adept Nembutsu, precum ascultarea și studiul textelor Dharma care explică Legământul Principal, la predarea învățăturii sau la simpla ajutorare a celorlalți să atingă credința. E bine să ne creăm condițiile potrivite pentru a putea să facem toate acestea fără niciun fel de obstacol intern sau extern.

Obstacolele sunt externe și interne în același timp, deoarece tot ceea ce interferează cu nevoile trupurilor noastre ne va afecta de asemenea, starea mentală. Dacă unuia îi este sete, foame sau nu poate trăi fără sex ori persoana pe care o iubește, va avea mintea tulbure și probabil nu se va putea concentra pe ascultarea Dharmei despre Amida ori pe activitatea de predare a învățăturii. Dacă așa stau lucrurile, atunci să mănânce, să bea, să facă sex și să se însoare. De aceea Shinran însuși, s-a căsătorit deși era călugăr. Din contră, dacă cineva realizează că viața în căsnicie/cuplu și copii sunt un obstacol pentru a urma Calea Nembutsu, atunci să nu se căsătorească, să nu aibă copii și să trăiască în izolare. De curând am sfătuit o doamnă buddhistă să divorțeze de soțul ei catolic din cauză că acesta îi interzicea să spună Nembutsu și o forța să vină la biserică, să se spovedească și să primească împărtășania. Sunt convins că nu trebuie să facem nicio concesie în chestiunile care țin de credința noastră și de nașterea în Tărâmul Pur. Să nu încetăm să spunem Nembutsu deoarece familia, prietenii sau colegii de servici nu sunt de acord cu asta. Nu trebuie să permitem nimănui să ne împiedice în vreun fel în drumul nostru către Tărâmul Pur al lui Buddha Amida. Dacă cineva, oricine ar fi el (sau ea), devine o piedică în viața noastră religioasă, e de preferat să plecăm de acolo, știind că îl vom putea ajuta cu adevărat după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur.
 

În loc să devenim obsedați de puritate și să ne judecăm prea aspru, mai bine acceptăm faptul că suntem oameni obișnuiți cu nevoi și atașamente de care nu avem cum să scăpăm cât încă ne aflăm în aceste trupuri samsarice. De aceea, ar trebui să ne cunoaștem limitele și să avem o strategie pentru viața religioasă, ceva care să nu ne ceară eforturi supraomenești, mai ales pentru că urmăm o Cale făcută în mod special pentru cei cu capacități spirituale reduse ori chiar inexistente. De exemplu, știu pe cineva care face mereu planuri să participe la retrageri Nembutsu lungi dar nu poate trăi fără comfortul modern și fără nevastă, în sensul că îi vine dor de ea după numai două zile. Ce concentrare pe slujbele religioase și pe învățătură ar putea avea acel om într-o retragere la templu dacă se gândește într-una la nevastă-sa! De aceea, l-am sfătuit să nu mai viseze la retrageri și mai degrabă să vină la templu din când în când, pentru câteva ore și să spună Nembutsu acasă în timp ce se bucură de nevastă și comfort. Menționez că soția nu se împotrivește cu nimic alegerii lui de a fi buddhist, așa că poate să spună Nembutsu cât de mult dorește la altarul personal de acasă.
 
Repet, fiți sinceri cu voi și cu limitele voastre. Aranjați-vă viața în așa fel încât să puteți spune Nembutsul credinței, să studiați Amida Dharma și poate chiar să-i ajutați și pe alții să se încreadă în Amida.  Considerați Calea Nembutsu ca fiind cel mai important aspect al vieții voastre și orice altceva ca pe un mijloc de a o putea urma.

---

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume V, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 737