Doar spune Nembutsu fără să mai adaugi nimic altceva

Click here to read the English version of this article

”Odată un adept din districtul Chinzei a venit la Kyoto pentru a-l vizita pe Honen la coliba unde locuia.
Înainte să-l întâlnească l-a întrebat pe unul din discipolii lui dacă e bine să mediteze asupra semnelor de desăvârșire ale lui Buddha în timp ce recită Nembutsu. Discipolul i-a răspuns afirmativ și a lăudat această idee.
 
Honen, care stătea în camera alăturată înaintea altarului său, a auzit conversația, a deschis ușa glisantă și a făcut următoarea remarcă: „Nu e adevărat. Așa cum spune Zendo (Maestrul Shan-tao), ‚dacă o singură ființă din cele zece direcții nu se va naște în Tărâmul Pur prin rostirea Numelui meu chiar și numai de zece ori, atunci nu voi atinge Iluminarea supremă (spune Bodhisattva Dharmakara)’ Adevărul este că El a atins Iluminarea și există acum ca Buddha Amida”. 
Așadar, suntem siguri că marele său Legământ Principal nu a fost în zadar. Prin urmare, dacă vreo ființă simțitoare rostește acum Numele lui, va atinge cu siguranță Ojo (nașterea în Tărâmul Pur). Indiferent cât de mult am putea medita asupra lui Buddha, nu avem cum s-o facem la modul perfect așa cum a explicat Shakyamuni (în Sutra Contemplației). Așadar, nu putem decât să ne încredem din toată ființa noastră în Legământul Principal și să-i rostim Numele sacru cu buzele noastre. Acesta este singurul mod de a ne practica religia.[1]’”[2]
 
Comentariu:
Întotdeauna trebuie să revenim la Legământul Principal ori de câte ori apare ceva ce nu înțelegem. Așadar, unde în Legământul său a spus Amida că trebuie să-i rostim Numele în timp ce medităm la semnele desăvârșirii sale? Nicăieri! Întrebarea din pasajul de mai sus a fost pusă pe baza celor treisprezece contemplații din Sutra Contemplației care este o învățătură provizorie pentru cei care încă se agață de puterea lor personală. Totuși, asta nu are absolut nicio legătură cu Nembutsul Legământului Principal sau cu Nembutsul centrat pe Puterea lui Amida. În Legământul său Principal Amida ne-a cerut să ne încredem în El și să-i rostim Numele ”chiar și numai de zece ori” ceea ce înseamnă că rostirea noastră relaxată a Nembutsului (fără să fim obsedați de numărul recitărilor) trebuie să fie o expresie a credinței în Puterea Sa. Adică o simplă rostire a Numelui fără să adăugăm nimic la ea.
 
Legământul Principal menționează o rostire simplă și cu credință a Numelui deoarece Amida vrea ca aceasta să fie cea mai ușoară dintre toate metodele Dharma. Atât timp cât El nu a considerat că trebuie să adăugăm nimic la rostirea Numelui său cu credință și la dorința de a ne naște în Tărâmul său Pur, de ce credem că suntem mai deștepți decât El încât să adăugăm ceva în plus? Sigur Legământul Principal nu are nevoie de niciun fel de îmbunătățire.
 
Mai mult decât atât, Amida a legat această Cale a nașterii în Tărâmul Pur cu propria atingere a Iluminării supreme:
 
”Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, ființele sensibile din cele zece direcții care se încred în mine cu o credință sinceră, doresc să se nască în tărâmul meu și rostesc Numele meu chiar și numai de zece ori, nu se vor naște acolo, fie  să nu ating Iluminarea supremă.” (Legământul Principal)
 
Din moment ce Bodhisattva Dharmakara a atins de fapt Iluminarea și a devenit Buddha Amida, ar trebui să nu avem nicio îndoială că rostirea cu credință a Numelui său duce la nașterea acolo. Un Buddha nu își încalcă niciodată promisiunea și El este singurul care cunoaște cauzele karmice ale nașterii în propriul Tărâm Pur, așa că trebuie să avem încredere în Amida și să facem exclusiv ceea ce ne-a spus El să facem. Aceia care cred că cerințele lui Amida din Legământul său Principal nu sunt suficiente pentru a cauza nașterea în Tărâmul său Pur, se îndoiesc de Înțelepciunea lui și nu au credință autentică.

---

[1] Cuvintele din paranteză îmi aparțin.
[2] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 442-443