Despre necesitatea de a fi instruit personal de un învățător autentic

    Click here to read the English version 

Honen Shonin a spus:
 
”Un om care citește despre învățăturile Jodo (Tărâmului Pur) fără a primi instruire verbală va rata ceea ce este cu adevărat necesar pentru atingerea nașterii în Tărâmul Pur. Ființe extraordinare, precum Nagarjuna și Vasubandhu și, pe de altă parte, oamenii cei mai de jos, păcătoșii obișnuiți ai zilelor din urmă vinovați de cele zece păcate grave și cele cinci păcate de moarte, sunt îndemnați deopotrivă  de Buddha Shakyamuni să intre în Tărâmul Beatitudinii Perfecte. Însă noi, oamenii obișnuiți de pe cel mai de jos nivel spiritual, când auzim pe Buddha îndemnându-i pe cei buni, începem imediat să ne desconsiderăm și să credem că nu avem cum să ne naștem în Tărâmul Pur și astfel, prin propriile îndoieli, ne împiedicăm noi înșine să ajungem acolo după moarte. De aceea, este foarte important să facem o distincție foarte clară între învățătura destinată celor buni și virtuoși și cea aplicabilă celor răi și păcătoși precum noi înșine. Dacă procedăm astfel credința în certitudinea propriei nașteri în Tărâmul Pur va deveni neclintită și, prin puterea Legământului Principal al lui Buddha, ne vom duce acolo în momentul morții.”[1]
 
Comentariu:Adeseori mă întâlnesc cu oameni care, după ce aud învățătura Tărâmului Pur se duc direct la texte dificile gen sutre ori la Kyogyoshinsho și se blochează în diverse fraze care par că se contrazic unele cu altele. Există o vorbă veche dar aplicabilă și azi, că nu trebuie să li se dea săbii celor tineri  deoarece se rănesc pe ei și ceilalți cu ele. În același mod, începătorii fără prea multe cunoștințe, care nu sunt stabili în credință și au o minte haotică nu trebuie să studieze sutrele sau alte texte sacre fără o călăuzire potrivită din partea unui învățător adevărat. Nu neg faptul că unii pot avea karma bună de a înțelege rapid esențialul tradiției noastre prin ei înșiși, dar aceia sunt foarte puțini în comparație cu majoritatea care au nevoie de ajutor în a-și rezolva îndoielile și înțelegerile greșite.
 
Calea noastră este ușoară, dar osbtacolele pe care oamenii le au de obicei când intră în contact cu ea vin din propriile minți care sunt obișnuite cu o paradigmă total diferită decât cea a învățăturii Tărâmului Pur. Este foarte greu să fie depășită obișnuința mentală de a gândi că trebuie să faci neapărat ceva pentru a fi demn de un anumit scop. Această atitudine poate fi utilă în viața de fiecare zi dar este complet inutilă pe Calea Nembutsu unde Amida face totul. Din cauza obiceiului nostru de a nu-i ierta pe cei care ne-au greșit și nici chiar pe noi înșine, avem tendința de a crede că nu e corect ca ființele rele asemenea nouă sau altele să fie salvate atât de ușor de Amida. Totuși, Compasiunea Infinită nu are nimic de-a face cu concepțiile noastre limitate despre bine și rău iar Buddha Amida nu e un judecător, ci Părinte iubitor și Salvator.
Ce mamă sau tată ar refuza să-și salveze copii de la înec pentru că sunt răi? Pentru ochii noștri neiluminați oamenii se impart în buni și răi, între cei care merită sau nu merită salvarea, dar în ceea ce-l privește pe Buddha Amida noi suntem cu toții copiii lui care suferă și rătăcesc în samsara. Acolo unde noi vedem buni sau răi, El vede ființe aflate în suferință care trebuie salvate.
Mulți dintre noi ”discutăm doar despre bine şi rău, neluând în seamă bunăvoinţa lui Amida”[2], așa cum se spune în Tannisho, uitând că ”Legământul Principal al lui Amida nu face nicio diferenţă între tineri şi bătrâni ori între buni sau răi” și că ” acesta este Legământul care salvează pe cei a căror karmă negativă este grea şi adâncă şi ale căror patimi oarbe sunt numeroase."[3]
Uităm faptul că ”doar shinjin (credința) este important”, însă un învățător adevărat ne va aminti mereu de acest lucru prin instrucțiunile lui verbale și ne va ajuta să ne depășim orice obstacol mental.
 
Nu e nevoie să ne comparăm cu alții, să cădem în depresie ori să ne descurajăm din cauză că ar putea fi mai buni decât noi. Mai degrabă să ne concentrăm pe relația personală cu Buddha Amida deoarece Legământul său Principal a fost făcut pentru fiecare dintre noi în parte. Acesta este sensul cuvintelor lui Shinran:
 
”Când mă gândesc profund la Legământul lui Amida care a apărut din cinci kalpa de contemplaţie profundă, îmi dau seama că a fost făcut în întregime doar pentru mine, Shinran.”
 
Înlocuieşte cuvântul „Shinran” cu numele tău și spune:  
„când mă gândesc profund la Legământul lui Amida care a apărut din cinci kalpa de contemplaţie profundă, îmi dau seama că a fost făcut în întregime doar pentru mine, Ion, Mărin, Ioana, Maria, Mihai, etc. Este inutil să te îngrijorezi ori să fi gelos că alții ar putea fi mai buni decât tine deoarece numai un Buddha poate fi cu adevărat bun.
 
Honen Shonin a spus:
 
”Nu îți face griji dacă patimile tale rele sunt puternice sau dacă păcatele îți sunt ușoare sau grele. Doar spune Numele lui Amida cu gura ta și lasă-ți credința să însoțească sunetul vocii tale, deoarece cu siguranță te vei naște în Tărâmul Pur”.”[4]
 
Shinran, discipolul său, a spus:
 
”În ceea ce mă priveşte, eu doar accept şi cred ceea ce venerabilul meu învăţător mi-a spus, ‘doar spune Nembutsu şi vei fi salvat de Amida; nimic altceva nu mai este necesar’.”[5]
 
Orice învățător adevărat vă va zice același lucru iar voi chiar aveți nevoie de un învățător care să vă simplifice înțelegerea și să vă ajute să vă focalizați pe Amida.
 
Namo Amida Bu

---

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 394
[2] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.679
[3] Shinran Shonin, Tannisho,  capitolul I, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.661
[4] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 395
[5] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.662