Apariţia
credinței (shinjin) echivalează cu a scăpa de o mare greutate. Ştim că vom
deveni Buddhaşi în Tărâmul Pur al lui Amida indiferent cum suntem acum. Putem
simţi această uşurare şi bucurie a inimii de multe ori de-a lungul vieţii,
indiferent că uneori este acoperită de grijile, ataşamentele şi supărările
zilnice.
Bucuria de care se
vorbește în acest avantaj este asemănătoare cu relaxarea ce apare când o mare
greutate este luată de pe umerii noștri și, într-adevăr, nu există o mai mare
greutate decât aceea de a fi neiluminat și sclav al existenței samsarice.
Greutatea
eliberării noastre este cărată de Buddha numit Amida care a parcurs deja Calea
pentru noi. Orice om care poartă o povară grea este fericit când aceasta este
luată de pe el, așa că puteți simți ușurare sau bucurie atunci când vă
încredeți pentru prima oară în Buddha Amida, asta presupunând bineînțeles, că
atingerea Buddheității sau a eliberării definitive din nașterile și morțile
repetate este cel mai important lucru pentru voi. Însă asta nu înseamnă că în
fiecare oră, minut ori secundă a vieții voastre vă veți gândi la Amida sau veți
simți o bucurie continuă încât să săriți în sus de bucurie. Viețile noastre
sunt de așa natură încât putem fi oricând copleșiți de probleme zilnice și
diverse griji. Însă totul este ok. Chiar este ok să fim așa. Nu suntem obligați
să sărim în sus de bucurie deoarece suntem salvați de Amida. În ciuda acestui
lucru, salvarea oferită de Amida este mereu prezentă așa cum credința noastră
în El rămâne cu noi de când a apărut pentru prima oară în inimile noastre. Am uneori
obiceiul să explic faptul că credința, odată primită, devine asemenea
respirației, fiind mereu acolo în noi deși nu întotdeauna o exprimăm în mod conștient.
Nu ne simțim mereu respirația dar asta nu înseamnă că ea nu există. Uneori însă
o simțim când, de exemplu, suntem fascinați de atmosfera curată de la munte iar
atunci tragem adânc aer în piept, dar alteori suntem prea grăbiți în viața de
fiecare zi pentru a ne concentra asupra ei. Însă respirația a rămas mereu acolo
cu noi de când ne-am născut, fiind parte din trupurile noastre chiar dacă nu o
exprimăm în mod conștient în fiecare clipă.
La fel stau
lucrurile cu credința și Nembutsu. Credința este acolo în noi din prima clipă
în care ne-am încrezut prima oară în Buddha Amida și am devenit credincioși. Indiferent
ce am face în viața de fiecare zi, indiferent că dormim, mâncăm, mergem la
toaletă, stăm cu iubita sau iubitul, suntem triști sau fericiți, treji sau
beți, credința este mereu acolo și nu poate fi distrusă (din momentul în care a
fost primită cu adevărat) de nimic, nici măcar de cea mai puternică dintre
patimile noastre oarbe. Din când în când ne aducem aminte că suntem acceptați
așa cum suntem și că am fost deja salvați de Buddha Amida și simțim din nou
acea ușurare a celui care nu mai are nevoie să se bazeze pe sine însuși pentru
a atinge eliberarea din naștere și moarte și ne exprimăm acea credință spunându-i
”mulțumesc” lui Amida cu Namo Amida Bu.
Putem să ne
imaginăm, de asemenea, că ne aflăm în închisoare și că cineva în care avem
deplină încredere ne asigură că vom fi eliberați într-un an. Acel ultim an pe
care îl mai petrecem în închisoare este bineînțeles, unul dificil, însă știm cu
siguranță că ziua eliberării va sosi. Așadar, putem simți ușurare și bucurie
aducându-ne aminte de acest lucru, indiferent cât de grele rămân restul zilelor
de închisoare. Așa cum a explicat Shinran:
Repet, deoarece
este foarte important – să nu credem că trebuie să sărim mereu în sus de
bucurie în fiecare moment al vieții noastre ori că trebuie să fim mereu gata să
murim și să mergem în Tărâmul Pur. De aceea, explic această bucurie menționată în al șaptelea avantaj ca un fel de
ușurare ce vine odată cu cunoașterea faptului că vom atinge nașterea în Tărâmul
Pur fără nicio cerință specială din partea noastră, la sfârșitul acestui trup
fizic, iar nu ca pe un soi de fericire sau extaz continuu, ca pe o stare
permanentă de seninătate sau altceva asemănător. Știm că suntem asigurați de
atingerea Nirvanei atunci când murim și renaștem în Tărâmul Pur, însă până atunci
rămânem ființe obișnuite și pline de
atașamente față de existența fizică. Astfel,
chiar dacă suferințele, dificultățile și atașamentele noastre de fiecare zi
acoperă cerul credinței, știm în adâncul nostru că suntem asigurați de salvarea
oferită de Amida și că samsara nu va mai dura mult pentru noi.
Așa cum a spus Shinran:
”Chiar
dacă norii lăcomiei, dorinței, furiei și dușmăniei
continuă
să acopere cerul credinței adevărate,
sub ei nu este decât lumină și niciun fel de
întuneric.”[2]
[1] Shinran Shonin, Notes on Once-calling and Many-calling, The Collected Works of
Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha,
Kyoto, 1997, p.474
[2] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment,
chapter II, translated by Hisao Inagaki,
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 76-77
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu