Toate ființele au natura de Buddha care este în același timp Baza/Fundamentul
și Fructul (Rezultatul) Căii buddhiste. Totuși, chiar și printre discipolii lui
Buddha, nu toți au aceeași aspirație. De aceea, nu toți dobândesc fructul
descoperirii propriei naturi de Buddha.
În Sutra Reginei Srimala se spune:
”O Bhagavan, înțelepciunea naturii
de Buddha este înțelepciunea Celui mai Onorat din lume în ceea ce privește Sunyata
(Vacuitatea). Natura
de Buddha nu este ceva ce a fost văzut sau realizat de vreun Arhat sau
Pratyekabuddha. Există două aspecte ale înțelepciunii Vacuității în legătură cu
Natura de Buddha:
1) Natura de Buddha este vidă/goală
de, separată de, independentă de și diferită de toate acumulările de
impurități.
2) Natura de Buddha nu este vidă/goală
de, nu este separată de, nu este independentă de și nu este diferită de
atributele de neconceput ale lui Buddha mai numeroase decât nisipurile
fluviului Gange. […]
Toți discipolii Sravaka și
Pratyekabuddha sunt blocați în sfera celor patru viziuni eronate din cauza că au
o înțelegere greșită a vacuității. De aceea, niciunul dintre Sravaka și
Pratyekabuddha nu a văzut sau nu a atins vreodată natura de Buddha. Doar
Buddhașii au cunoscut încetarea oricărei suferințe și au distrus toate
acumulările de impurități. Numai ei au parcurs toate căile care duc la
încetarea suferinței.”
În Mahaparinirvana Sutra se spune:
”Înțelepții percep vacuitatea și
non-vacuitatea, permanența și impermanența, suferința și fericirea, Sinele și
non-Sinele. Vacuitatea este totalitatea samsarei, iar non-vacuitatea este
Marea Nirvana; non-Sinele este samsara, iar Sinele este Marea Nirvana. A
percepe vacuitatea tuturor lucrurilor fără a percepe non-vacuitatea nu este
Calea de Mijloc; a percepe non-Sinele tuturor lucrurilor fără a percepe Sinele nu este Calea de Mijloc. Calea de Mijloc este numită Buddha-dhatu
(natura de Buddha / esența de Buddha). Din acest motiv, Buddha-dhatu este
eternă și neschimbătoare. Deoarece ființele sunt învăluite în ignoranță, ele nu
o pot percepe. Śrāvaka și Pratyekabuddha percep vacuitatea tuturor
lucrurilor, dar nu percep non-vacuitatea; ei percep absența sinelui [adică
non-Sinele] din toate lucrurile, dar nu percep Sinele. Din acest motiv, ei
nu ating vacuitatea ultimă. Deoarece nu ating vacuitatea supremă, ei nu urmează
Calea de Mijloc. Deoarece le lipsește
Calea de Mijloc, ei nu percep Buddha-dhatu.”
Un
Arhat este sfântul și culmea învățăturii buddhiste Hinayana (micul vehicol). El
a depășit manifestarea exterioară a emoțiilor perturbatoare, dar nu le-a
eradicat complet amprenta psihică. Este eliberat de samsara, însă nu a atins
Iluminarea perfectă. Din acest motiv, spunem că nu a descoperit natura de
Buddha.
Un Sravaka, adică
cel ce ascultă învățătura Hinayana, este discipolul buddhist căruia îi este
frică de samsara și vrea să atingă Nirvana însă compasiunea lui este limitată:
”Se teme văzând suferința din
samsara
și tânjește să atingă Nirvana,
dar manifestă puțin interes în a ajuta
ființele simțitoare -
iată cele trei caracteristici ale
familiei ascultătorilor (sravaka).”
Aceștia NU trebuie confundați
cu sravaka menționați în Marea Sutră și
care se referă la cei care au fost sravaka Hinayana în altă viață dinainte de a
se naște în Tărâmul Pur și care sunt acum discipoli iluminați ai lui Buddha
Amida și ascultă/aud învățătura direct de la El.
Un Pratyekabuddha este cel care posedă cele trei
trăsături menționate anterior și care, în plus, este arogant, păstrează secretă
identitatea maestrului său și preferă să rămână în locuri izolate:
”Teamă când se gândește la
samsara, dorința arzătoare de Nirvana, compasiune puțină, aroganță,
secretomanie în privința
învățătorilor săi și plăcerea singurătății —
înțeleptul trebuie să înțeleagă
că acestea sunt semnele familiei Pratyekabuddha.”
Sravakayana (vehiculul
Sravaka) și Pratyekabuddhayana (vehiculul Pratyekabuddha) sunt cele
două vehicole ale Hinayana, în timp ce Bodhisattvayana (vehicolul Bodhisattva)
reprezintă Mahayana (Marele Vehicol) care urmărește atingerea Nirvanei pentru
toate ființele.
În conformitate cu sutrele citate mai sus, Arhații,
Sravaka și Pratyekabuddha care aparțin Hinayana nu ating Buddheitatea și deci
nu-și descoperă natura de Buddha deoarece ”au o înțelegere greșită a vacuității”, adică nu pot accepta diferența explicată în această carte dintre
vacuitatea de celelalte/vacuitatea non-vidă (”vacuitatea supremă”) a
naturii de Buddha și vacuitatea de sine/vacuitatea goală a fenomenelor
samsarice care înseamnă pur și simplu că natura de Buddha este vidă/goală
de iluzii, patimi și orice fenomen samsaric (goală de tot ceea ce nu este
natura de Buddha – vacuitatea de celelalte) dar NU vidă/goală de sine însuși și
de calitățile ei înnăscute (”atributele de neconceput ale lui Buddha”).
Așa cum se spune în Sutra Reginei Srimala:
”Natura de Buddha este vidă/goală de, separată de, independentă de și diferită de toate acumulările de impurități.
Natura de Buddha nu este vidă/goală de, nu este separată de, nu este
independentă de și nu este diferită de atributele de neconceput ale lui Buddha
mai numeroase decât nisipurile fluviului Gange”.
Fenomenele samsarice sunt vide/goale de ele însele deoarece depind de cauze și condiții și se schimbă
neîncetat. Mulți buddhiști ai timpurilor noastre, adepți falși ai Mahayana se autonumesc
Madhyamika sau discipoli ai Căii de Mijloc însă au o înțelegere greșită a
vacuității deoarece cred că totul este vid/gol de sine însuși, inclusiv Nirvana
și natura de Buddha. Însă, așa cum se spune în Mahaparinirvana Sutra: ”vacuitatea este totalitatea samsarei iar non-vacuitatea este Marea
Nirvana”.
Sravakașii Hinayana și Pratyekabuddhașii percep doar
vacuitatea a ceea ce există relativ în samsara și cunosc aspectul lipsit de
sine autentic al tuturor fenomenelor samsarice dar nu percep non-vacuitatea
Nirvanei și nici adevăratul Sine al naturii de Buddha. Doar cei care au devenit
Buddha și au început automat să folosească infinitele calități iluminate ale naturii de Buddha pentru a ajuta toate ființele văd și cunosc natura de Buddha.
Noi, credincioșii Legământului Principal vom deveni
Buddhași în momentul nașterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida și vom cunoaște automat acolo natura de Buddha.
Mulți așa-ziși practicanți Mahayana
vorbesc toată ziua despre vacuitate dar nu acceptă faptul că natura de Buddha
și Buddhașii care au descoperit-o și sălășluiesc în ea NU pot fi trecuți în
categoria vid/gol de sine, deoarece ei sunt doar goi de iluzii, goi de patimi
și atașamente.
Acești falși discipoli nu sunt
altceva decât atei și materialiști demni de milă care urmează viziunea greșită a vidului nihilist și care, dacă o țin tot așa, nu vor vedea niciodată natura
de Buddha. V-ar fi foarte bine dacă ați sta departe de astfel de persoane.
Queen Srimala
and her Lion’s Roar Sutra, chapter 9,
verse 97, translated by TsultrimGyurme, https://whatdobuddhistsbelieve.wordpress.com/teachings/queen-srimala-sutraThe Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble
Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen
Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.51
The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble
Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen
Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.51
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu