Întrebare: ”Ce să facă un adept Nembutsu care a primit
shinjin (credința) cu demonul îndoielii care apare din când în când chiar și după
ce a fost binecuvântat de Buddha Amida cu adevărata credință?
Ca ființe
ignorante, mințile noastre din această lume Saha sunt inclinate către iluzie și
îndoială. Asta face parte din condiția noastră de bombu (ființe ignorante și
pline de patimi oarbe). Probabil cei care au îndoieli după ce au primit
credința sunt iubiți chiar mai mult de Amida Nyorai, deoarece El e conștient de
nevoia de a-i primi pe acești oameni
fără de speranță și aflați în iluzia îndoielii. Un Maestru chinez al Tărâmului
Pur spunea: ”Probabil nu te vei îndoi niciodată de Buddha Amitabha (Amida),
însă te vei îndoi de tine însuți”. (Îmi dau seama că oamenii credincioși au credința lui Amida
oferită nouă prin transferul său de merit și că Buddha Amida nu se poate îndoi
de El însuși).
La un anumit
nivel, cei mai mulți occidentali care s-au convertit la buddhismul Jodo Shinshu
de la o formă sau alta de creștinism știu că ”își riscă propriile vieți eterne”
(suflete?) pentru a primi și pentru a transmite Dharma școlii noastre de
buddhism.
Ce zici, s-ar
putea spune că toți Buddha și Bodhisattva îl laudă pe cel care rostește
Nembutsu datorită încrederii încăpățânate a acestuia în Marele Legământ și a
credinței în sutrele propovăduite de Shakyamuni? Putem spune că cei care au
shinjin (credință) sunt eroi ai tuturor ființelor și ai tuturor lumilor?
Sunt acești copii
ai lui Buddha Amida recipienți ai avantajelor din prezent deoarece își recunosc
propria ignoranță și știu, dincolo de orice îndoială, că singurul lucru pe care
nu-l pot face este să se salveze prin ei înșiși din naștere și moarte?”
Răspuns: Cel care are shinjin (credință) NU se
poate îndoi de salvarea oferită de Amida. A avea shinjin înseamnă, în cuvintele
lui Shinran, a auzi Legământul Principal al lui Buddha Amida fără nicio îndoială. Așadar, îndoiala și credința (shinjin) NU pot exista împreună.
Bineînțeles, în termenii vieții de fiecare zi,
adeptul poate avea îndoieli despre multe lucruri, precum familie, prieteni și
chiar despre el însuși, dar niciodată el NU se va îndoi de propria naștere
în Tărâmul Pur și de atingerea acolo a Buddheității supreme.
Vorbind la modul general, adeptul care are credință în Amida nu trebuie
să se aștepte să simtă lucruri speciale, să primească niște calități pe care nu
le-a avut până atunci ori să își depășească neapărat propriile frici și probleme
ce țin de personalitatea lui. Nu neg faptul că pot apărea diferite schimbări
într-un om credincios, dar el nu trebuie să considere că shinjin (credința) este o metodă de a-și schimba personalitatea sau de a se purifica pe el însuși de iluzii și patimi oarbe.
Nu e nicio problema dacă rămâne un om obișnuit, plin de iluzii și
atașamente chiar și după ce a primit credința. Însă există totuși o mare
diferență între el, cel credincios și cel necredincios din trecut – știe că de
acum înainte (din momentul în care s-a trezit pentru prima oară credința în
el), o mare greutate a fost luată de pe umerii lui, anume sarcina de a deveni
un Buddha. Știe cu siguranță și fără nicio îndoială că a devenit asigurat de nașterea și atingerea Buddheității în Tărâmul Pur la sfârșitul acestei vieți.
Știe toate acestea dar în același timp, frici de tot felul, iluzii, atașamente
și dificultăți inerente unei minți obișnuite pot co-exista cu această credință.
Shinjin (credința) este un element dinafara inimii și minții credinciosului deoarece nu este creația sa ci ceea ce Amida a plantat în el. Shinjin este
asemenea brațelor mari și calde ale mamei care își cară copilul înspăimântat
peste apele agitate ale unui râu turbulent. Copilul continuă să plângă, fiind
speriat de diverse lucruri pe care le vede și le aude în jurul lui dar știe că
este ținut bine în brațele mamei. Indiferent de fricile simțite, credința în
mama lui este și ea acolo. De exemplu, se poate speria când vede un val mare
venind spre el, când aude un tunet sau când ploaia îi cade pe față dar cu toate
acestea, are încredere că maică-sa îl duce în siguranță pe celălalt țărm.
Frica este un
obicei instinctual care nu dispare definitiv din noi până când nu atingem Iluminarea
supremă în Tărâmul Pur. De exemplu, chiar și când suntem într-o casă mare și
solidă ne-am putea teme pentru moment când auzim afară un tunet puternic. La
fel, putem continua să ne fie frică de moarte deși știm că suntem asigurați de
nașterea în Tărâmul Pur unde vom deveni Buddhași. Frica de moarte este
manifestarea atașamentelor noastre puternice și a identificării cu propriile
trupuri. Este la fel cu frica de a fi rănit fizic, însă în niciun caz nu se
poate pune semnul de egalitate între aceste frici instinctuale și îndoiala față
de salvarea oferită de Amida.
Dacă ni s-ar fi
cerut să nu ne mai temem de diversele probleme din viața de fiecare zi pentru a
fi salvați de Amida, această salvare ar fi fost imposibilă. Cine poate spune cu
mâna pe inimă că nu are absolut nicio frică? Ne temem chiar și de scoaterea
unui dinte, deși știm că suntem în siguranță, pentru că nu ne place să simțim
durere. Așadar, din moment ce nu există nicio mențiune de acest gen în
Legământul său Principal, Buddha Amida nu ne cere să fim fără nicio frică (fără
atașament față de trupurile noastre). Dacă citim Legământul Principal vedem că
tot ceea ce ne cere este să avem credință în El (a rosti Numele său și a ne
dori să ne naștem în Tărâmul Pur sunt manifestări ale credinței).
În sens ultim,
credința în Amida nu este produsul minților noastre neiluminate. Se spune că
într-o pădure de copaci otrăvitori nu poate apărea un copac cu fructe bune.
Așadar, credința în Amida nu poate apărea în inimile pline de iluzii și
atașamente, dacă Amida nu o face să apară. Este la fel cu iubirea mamei care
face copilul să aibă încredere în ea.
Fără iubirea mamei, copilul nu poate face nimic. Chemarea mamei are ecou în
inima copilului și îl face să răspundă cu încredere, la fel cum Namo Amida Bu este
expresia credinței în Amida. Iubirea mamei este cea care lucrează în interiorul
copilului și îl determină să se încreadă în ea. Așa explic eu în termenii
limitați ai limbajului omenesc conceptul imposibil de înțeles că shinjin (credința) vine de la Amida și nu este creația noastră.
Deoarece shinjin
(credința) vine de la Amida, este numit shinjinul precum diamantul, ceea ce înseamnă
că nu poate fi distrus de nimeni, indiferent că e demon sau adept al unei alte
religii. Chiar dacă alții ne-ar spune că din cauza faptului că am părăsit
cutare sau cutare religie monoteistă vom merge în iad, vorbele lor nu ar fi cu
nimic diferite de tunetele și ploaia grea auzite dintr-o casă sigură și
puternică.
Repet, nu există
îndoieli în chestiunile legate de salvarea oferită de Buddha Amida pentru cel
care are shinjin (credință). Indiferent ce s-ar întâmpla sau cum s-ar simți,
uneori bine, alteori rău, sau că e speriat de diverse lucruri, adânc înauntrul
său știe, datorită credinței, că este salvat de Amida și destinat să devină un
Buddha în Tărâmul Pur.
E imposibil
pentru noi, oamenii obișnuiți, să scăpăm complet de temeri, atașamente și
probleme, așa că nu avem de ce să ne îngrijorăm că acestea vor rămâne cu noi
toată viața. Cel mai important lucru este că ne bazăm pe Amida și că avem o credință simplă în El, fiind siguri că asta e ultima noastră viață ca ființe neiluminate.
Te rog, nu uita
că frica, suferința și atașamentele sunt ceva diferit și separat de shinjin
(credință). Primele sunt produsul propriilor tale iluzii iar ultima (credința)
provine de la Amida și este asigurarea că te salvează și te acceptă așa cum
ești.
Cei care spun Nembutsu sunt lăudați de toți Buddha și Bodhisattva iluminați nu pentru că ar
fi făcut ceva special prin puterea lor personală, ci pentru că, încrezându-se
în Amida, aderă la cea mai importantă învățătură a tuturor Buddha. Toți Buddha știu că Amida Dharma este Dharma supremă deoarece poate salva toate ființele,
indiferent cât de mari, mici sau chiar inexistente ar fi capacitățile lor
spirituale. Scopul apariției tuturor Buddha în lume este să salveze TOATE
ființele și ce metodă este într-adevăr capabilă să împlinească această
aspirație dacă nu Nembutsul credinței în Amida? Așadar, a fi deschis față de
această Dharma, a o accepta, a o venera și a rosti Nembutsul credinței este
ceea ce toți Buddha laudă, chiar dacă respectivul adept nu are nimic special în
el însuși.
Numai datorită
lui Amida cei care au shinjin (credință) sunt lăudați de toți Buddha. Nu, nu suntem
eroi, deoarece fără Amida nu am putea face nimic decât să sfârșim în iaduri sau
alte zone de jos ale existenței. Mai degrabă putem spune că suntem copiii
cu cel mai important tată sau mamă din univers. Dacă îl ai pe Amida ca
Părintele tău spiritual, poți fi sigur că toți Buddha te vor lăuda, chiar dacă
tu nu ești nimic special prin tine însuți.
De asemenea, una e să te cunoști pe tine însuți folosind
lumina propriei tale ”înțelepciuni” personale și alta
să-ți realizezi limitele cu ajutorul Luminii lui Amida care intră în ființa ta prin credință (shinjin). Este asemenea diferenței dintre a sta în
întuneric cu o mică lumânare sau a lumina întreaga încăpere cu un aparat
electric modern și performant. Shinjin (credința) sau conectarea la Lumina lui
Amida este cea care te face să primești cele zece avantaje în această viață
precum și lauda tuturor Buddha.
Tot ceea ce trebuie
să faci este să asculți profund și în mod constant învățătura despre Legământul Principal. Chiar
dacă te îndoiești de multe ori, continuă să asculți, pune întrebări, meditează
asupra limitelor tale și a ceea ce ai ascultat și într-o bună zi vei putea deveni
deschis față de Amida și să te încrezi în El. După aceea vei fi sigur de
nașterea în Tărâmul Pur indiferent că mintea ta rămâne la fel de obișnuită ca
înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu