Unicitatea și universalitatea Căii Nembutsu

 

Click here to read the English version 

of this article

”Când spunem că Jodo (Tărâmul Pur) este superior tuturor celorlalte școli și că Nembutsu este superior tuturor disciplinelor religioase ne referim la faptul că este capabil să salveze toate ființele simțitoare.
 
Desigur, meditația asupra Absolutului, inima care aspiră cu înflăcărare la cunoașterea perfectă (Bodhi)[1], citirea și recitarea sutrelor Mahayana, practicile mistice Shingon, meditația Tendai și așa mai departe, toate aparțin Dharmei Buddhașilor, dezvăluie superioritatea lor și ne spun cum să traversăm oceanul nașterilor și morților repetate. Totuși, pe de altă parte, ele sunt cu mult peste capacitățile ființelor care trăiesc în aceste vremuri degenerate. După ce vor trece și cei zece mii de ani ai epocii întunecate în care ne aflăm acum, durata medie a vieții omenești va fi scurtată la zece ani și mulți vor degenera în așa hal încât vor face într-una cele zece păcate grave și cele cinci păcate de moarte. Cu toate acestea, absolut toți, fără nicio excepție, tineri și bătrâni, bărbați și femei, sunt incluși în scopul Legământului Principal, se află în grija lui Amida și nu vor fi niciodată abandonați dacă rostesc Nembutsul credinței chiar și numai de zece ori sau măcar o singură dată. Acesta este motivul pentru care insist că Nembutsu depășește toate celelalte discipline și școli (confesiuni) buddhiste.”[2]

Superioritatea căii Nembutsu în conformitate cu Honen Shonin

Click here to read the English version 

of this article

Honen a avut următorul dialog cu Shinjakubo din Harima:
 
„’Să presupunem că au fost trimise două ordine imperiale, unul pentru provinciile vestice și celălalt pentru provinciile din est. Ce ar fi dacă ordinul destinat vestului ar fi dus din greșeală în provinciile estice, sau invers? Le-ar mai putea respecta oamenii?’ După ce s-a gândit puțin, Shinjakubo a răspuns: ‚Chiar dacă sunt ordine imperiale, cum ar putea oamenii să le respecte?’ ‚Ai dreptate’, a spus Honen.
 
În cazul nostru, prin cele două ordine imperiale mă refer la învățăturile pe care le moștenim de la Shakyamuni aparținând așa-numitelor trei perioade, cea a epocii corecte a Dharmei, epocii decăzute și ultimei epoci Dharma.
 
Practica așa-numitei Căi Sfinte (Shōdō) aparține epocilor corecte și decăzute a Dharmei și poate fi urmată doar de oameni cu capacități și înțelepciune superioară. Vom numi această Cale ordinul imperial destinat provinciilor vestice.
 
Practica așa-numitului Tărâm Pur (Jodo) aparține epocii ultime a Dharmei în care până și cei mai lipsiți de valoare pot găsi calea salvării. Vom asemui acest lucru cu ordinul imperial destinat provinciilor din est. Așadar, nu e deloc bine să confundăm cele două căi, dintre care doar una este potrivită pentru toate cele trei perioade.
 
Am discutat odată despre doctrinele Căii Sfinte (calea puterii personale) și ale Tărâmului Pur cu mai mulți învățați de la Ōhara și am fost cu toții de acord că ambele sunt autentic buddhiste, la fel  cum cele două coarne ale unui bou sunt în egală măsură ale lui. Apoi am continuat să arăt că, din punct de vedere al capacităților umane, doctrina mea despre Tărâmul Pur este mult superioară și are de departe cel mai mare succes[1].

Deși Calea Sfântă este într-adevăr profundă, ea aparține unei epoci deja trecute și nu se potrivește oamenilor din ziua de azi. În același timp, calea Tărâmului Pur pare superficială însă este foarte potrivită timpurilor noastre. Când am câștigat dezbaterea în acest fel, audiența a aplaudat, profund convinsă de adevărul zicerii următoare: ‚în perioada ultimei epoci a Dharmei, care va dura zece mii de ani, toate celelalte sutre vor dispărea, însă învățătura lui Amida va rămâne singură să reziste și să binecuvânteze oamenii.’” [2]
 
Comentariu:
Fragmentul de mai sus este foarte clar și nu are nevoie de multe explicații. Vreau doar să insist puțin pe această propoziție: ”doctrina mea despre Tărâmul Pur este mult superioară și are de departe cel mai mare succes” și pe ultima: ”în perioada ultimei epoci a Dharmei, care va dura zece mii de ani, toate celelalte sutre vor dispărea, însă învățătura lui Amida va rămâne singură să reziste și să binecuvânteze oamenii.”

Puterea personală și Puterea lui Buddha Amida

Click here to read the English version

”Este imposibil să știm cât de mult vom trăi și, cu toate că s-ar putea să avem o viață lungă, trecutul este în cele din urmă asemenea unui vis fantomatic. Prin urmare, ține minte că vom ajunge împreună în același tărâm al lui Buddha Amida. Pe floarea de lotus a iluminării vom depăna amintirile tristeții din această lume spurcată a suferinței, ne vom aduce aminte de legăturile karmice din trecut și vom jura să salvăm și să conducem toate ființele către Iluminare. Ți-am vorbit deja despre importanța acestui lucru când ne-am întâlnit prima dată.

 
Să crezi din toată inima ta în Legământul Principal al lui Buddha Amida și să nu te îndoiești nici măcar o clipă că vei atinge nașterea în Tărâmul său Pur. Să crezi că dacă rostești Namo Amida Butsu chiar și numai de zece ori te vei naște acolo prin Puterea Legământului Principal, indiferent cât de multă karmă negativă ai avea. Te rog așadar, să te focalizezi pe Nembutsu.
 
Nașterea în Tărâmul Pur nu va depinde niciodată de virtuțile noastre sau de lipsa acestora, ea fiind posibilă doar prin Puterea Legământului Principal. Indiferent cât de strălucitori și admirabili am fi, este extrem de dificil în această ultimă epocă a Dharmei să ne naștem imediat în Tărâmul Pur prin propriile eforturi. Deoarece Puterea Legământului Principal este factorul crucial, nu există niciun motiv pentru care chiar și cei păcătoși și incompetenți să nu se poată naște în Tărâmul Pur. Singura condiție necesară acestei nașteri este credința în Legământul Principal al lui Buddha Amida”. [1]

Despre necesitatea de a fi instruit personal de un învățător autentic

    Click here to read the English version 

Honen Shonin a spus:
 
”Un om care citește despre învățăturile Jodo (Tărâmului Pur) fără a primi instruire verbală va rata ceea ce este cu adevărat necesar pentru atingerea nașterii în Tărâmul Pur. Ființe extraordinare, precum Nagarjuna și Vasubandhu și, pe de altă parte, oamenii cei mai de jos, păcătoșii obișnuiți ai zilelor din urmă vinovați de cele zece păcate grave și cele cinci păcate de moarte, sunt îndemnați deopotrivă  de Buddha Shakyamuni să intre în Tărâmul Beatitudinii Perfecte. Însă noi, oamenii obișnuiți de pe cel mai de jos nivel spiritual, când auzim pe Buddha îndemnându-i pe cei buni, începem imediat să ne desconsiderăm și să credem că nu avem cum să ne naștem în Tărâmul Pur și astfel, prin propriile îndoieli, ne împiedicăm noi înșine să ajungem acolo după moarte. De aceea, este foarte important să facem o distincție foarte clară între învățătura destinată celor buni și virtuoși și cea aplicabilă celor răi și păcătoși precum noi înșine. Dacă procedăm astfel credința în certitudinea propriei nașteri în Tărâmul Pur va deveni neclintită și, prin puterea Legământului Principal al lui Buddha, ne vom duce acolo în momentul morții.”[1]
 
Comentariu:

Doar spune Nembutsu fără să mai adaugi nimic altceva

Click here to read the English version of this article

”Odată un adept din districtul Chinzei a venit la Kyoto pentru a-l vizita pe Honen la coliba unde locuia.
Înainte să-l întâlnească l-a întrebat pe unul din discipolii lui dacă e bine să mediteze asupra semnelor de desăvârșire ale lui Buddha în timp ce recită Nembutsu. Discipolul i-a răspuns afirmativ și a lăudat această idee.
 
Honen, care stătea în camera alăturată înaintea altarului său, a auzit conversația, a deschis ușa glisantă și a făcut următoarea remarcă: „Nu e adevărat. Așa cum spune Zendo (Maestrul Shan-tao), ‚dacă o singură ființă din cele zece direcții nu se va naște în Tărâmul Pur prin rostirea Numelui meu chiar și numai de zece ori, atunci nu voi atinge Iluminarea supremă (spune Bodhisattva Dharmakara)’ Adevărul este că El a atins Iluminarea și există acum ca Buddha Amida”.

Cauza nașterii în Tărâmul Pur poate apărea oricând

Click here to read the English version of this article

Honen Shonin a spus:
 
”Karma necesară nașterii în Tărâmul Pur poate apărea în orice moment al vieții sau în momentul morții. Nu există nicio distincție între cele două în limbajul Legământului Principal.”[1]
 
Comentariu:
În chiar momentul în care cineva se încrede în Buddha Amida intră în stadiul de non-retrogresiune pentru nașterea în Tărâmul Pur unde va atinge Iluminarea supremă. Karma necesară nașterii acolo apare în chiar secunda în care ne încredem pentru prima oară în Amida și exact atunci primim și meritele karmice curate ale lui Amida[2] care fac posibilă ajungerea în Tărâmul Pur.
 
Acest pasaj îi contrazice pe cei care cred că starea minții în momentul morții este de cea mai mare importanță pentru nașterea în Tărâmul Pur. Întotdeauna insist pe faptul că suntem o școală a Legământului Principal și că tot ceea ce avem nevoie să știm se găsește în acest Legământ. Honen Shonin a gândit la fel când s-a referit la ”limbajul Legământului Principal” în care Amida ne-a cerut să ne încredem în El, să-i rostim Numele și să ne dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur. Unii fac asta când sunt puternici și sănătoși, tineri sau bătrâni iar alții în momentul morții. Amida nu a specificat un moment anume când să ne încredem în El, să-i rostim Numele și să ne dorim să ne naștem în Tărâmul său, așa că nu avem de ce să ne îngrijorăm asupra acestui aspect. Oricând e un moment potrivit pentru a rosti Nembutsul credinței.
 
Următorul citat ne arată și mai mult că Honen Shonin nu a adăugat vreo semnificație specială Nembutsului din momentul morții:
 
”Întrebare: Care din ele este mai profund: Nembutsu din momentul morții sau Nembutsu din viața de fiecare zi?
Răspuns: Nembutsul de fiecare zi și Nembutsul din momentul morții nu sunt deloc diferiți. Când suntem vizitați de moarte, Nembutsul de fiecare zi devinde Nembutsul din momentul morții; dacă viața ne este însă prelungită, Nembutsul din momentul morții devine Nembutsul vieții de fiecare zi".[3]

---

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 398
[2] Transferul de merite de la Amida către noi are loc în momentul în care ne încredem pentru prima oară în Amida.   
[3] Honen Shonin, Discurs esențial despre nașterea în Tărâmul Pur prin Nembutsu, The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.125
 

Adu-ți aminte să spui Nembutsu

Click here to read the English version 

of this article

”Trebuie să credeți că Nembutsu posedă virtuți supreme și că Buddha Amida, în marea lui compasiune manifestată în Legământul Principal, îl ține strâns în brațele sale pe cel care spune Nembutsu chiar și numai de zece ori sau doar o singură dată. Cu o astfel de credință să rostiți Nembutsu toată viața voastră și să nu-l uitați niciodată.”[1].
  
Comentariu:
Așa cum am arătat, citând multe texte sacre, în capitolul ”Doar Nembutsu este adevărat și real” din cartea mea Învățături simple despre Vacuitate și natura de Buddha, Numele conține meritele lui Amida și ale tuturor Buddha, precum și virtuțile tuturor învățăturilor și practicilor buddhiste. În conformitate cu explicațiile lui Shinran, Numele lui Amida ”este oceanul virtuților adevăratei Așaități și a Realității ultime”[2].
 
De asemenea, Buddha Amida îi protejează și îmbrățișează pe cei care se încred în El, atât în viața asta cât și în momentul morții când îi întâmpină în Tărâmul său Pur.
 
După ce arată că numărul recitărilor nu este important pentru nașterea noastră în Tărâmul Pur, Maestrul Honen ne încurajează să rostim Numele toată viața noastră. La fel cum cineva salvat din foc va fi întotdeauna recunoscător salvatorului său, nici noi să nu fim delăsători în a ne exprima recunoștința față de Buddha Amida pentru că ne salvează din nașterile și morțile repetate. Iată motivul pentru care uneori Honen dar și Maeștrii Shinran și Rennyo au insistat să ne aducem aminte să spunem Nembutsu. Nu pentru că numărul recitărilor ar fi important (nu este!), ci pentru că e frumos să ne aducem aminte să spunem ”mulțumesc” celui care ne asigură eliberarea din samsara. Nembutsu este de asemenea, expresia credinței, așa că dacă ne încredem cu adevărat în Amida, ne va plăcea să exprimăm această credință spunându-i Numele.

 

---

[1] Teachings of Honen, translated by Yoko Hayashi and Joji Atone, Bukkyo University, Los Angeles, p 243-245
[2] Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, chapter II, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 9
 

Spuneți Nembutsu din tot sufletul vostru

Click here to read the English version

 of this article

”Vă rog să aveți o credință din ce în ce mai puternică și să vă dedicați Nembutsului din tot sufletul vostru.”[1]
 
Comentariu:
Aici vedem din nou cum Honen leagă rostirea Numelui cu credința (shinjin), așa că Nembutsul pe care el ne încurajează să-l spunem este Nembutsul credinței – Nembutsul bazat pe Puterea lui Amida. Acest Nembutsu este rostit din tot sufletul în sensul că nu este amestecat cu alte credințe și practici.
 
Salvarea oferită de Buddha Amida are loc în cadrul legii necreate și naturale a karmei, așa că, pentru a fi salvați trebuie să intrăm în legătură karmică cu El. Acest lucru poate fi făcut doar dacă avem credință exclusivă în Amida și rostim doar Numele lui. Iată ce înseamnă expresia ”din tot sufletul” pe care o folosește Honen. Focalizați-vă doar pe Amida în viața voastră religioasă și abandonați orice încredere și legătură cu alte personaje religioase dinauntrul și dinafara buddhismului. Toți Buddha sunt demni de respect la fel ca și Amida, însă ei sunt slăviți automat când rostim Numele lui Amida și ne îndeamnă cu toții să ne focalizăm exclusiv pe Amida pentru că El este creatorul Tărâmului său Pur și Calea către nașterea acolo depinde de El. De asemenea, toți Buddha îl slăvesc pe Amida.

---

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 468

Honen spunea Nembutsu ca și cum ar fi deja salvat de Amida

                 Click here to read the English version

Honen Shonin a spus:

”Când cineva trebuie să primească ceva de la altcineva, cum este mai bine, să fi primit deja ori să nu fi primit încă? Eu, Genku (Honen), spun Nembutsu ca și cum aș fi primit deja.”[1]

Comentariu:

Există două tipuri de Nembutsu: 1) Nembutsul celor care nu au credință și 2) Nembutsul celor care au credință.

 

Nembutsul celor care nu au credință este spus fără a fi siguri de salvarea lor – nu este ”primit încă”, adică nu sunt asigurați de nașterea în Tărâmul Pur. Asta deoarece omul care se bazează pe puterea personală nu poate avea nicio certitudine.

 

Nembutsul credinței sau Nembutsul lui Honen este rostit de cel care știe că este deja asigurat de nașterea în Tărâmul Pur din chiar secunda în care s-a încrezut prima oară în Amida – el a ”primit deja”. Acesta este Nembutsul centrat pe Puterea lui Buddha, singura prin care se poate atinge Ojo (nașterea în Tărâmul Pur). Nembutsul credinței este, de asemenea, Nembutsul lui ”mulțumesc Buddha Amida că mă salvezi așa cum sunt.”

 

 

---

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 400

Nembutsu și viața personală

Click here to read the English version of this article

 Honen Shonin a spus: 

”’Dacă avem credință exclusivă în Legământul Principal al lui Buddha Amida nu există nicio îndoială cu privire la destinul nostru viitor (ne vom naște în Tărâmul Pur), dar ce să facem cu viața care ne-a mai rămas în lumea de aici?’
 
‚Trebuie să faci din Nembutsu cel mai important lucru din viața ta și să lași deoparte tot ceea ce crezi că poate interfera cu el.
Dacă nu poți sta într-un singur loc și să urmezi Calea Nembutsu, atunci spune Nembutsu când mergi și urmează Calea precum un nomad. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu ca preot, atunci urmeaz-o ca laic. Dacă nu poți merge singur pe Calea Nembutsu, atunci fă-o în compania altora. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu și în același timp să ai suficientă mâncare și îmbrăcăminte, acceptă ajutorul celorlalți și continuă să urmezi Calea Nembutsu. Sau dacă nu are cine să te ajute, atunci ai grijă de tine dar nu abandona Calea.
 
Soția, copiii și tot ceea ce ține de gospodăria și casa ta nu ar trebui să aibă decât acest scop, de a te ajuta să urmezi Calea Nembutsu dar dacă realizezi că toate acestea sunt obstacole mai bine te lipsești de ele. Prietenii și proprietățile sunt bune dacă se dovedesc utile pe Calea Nembutsu dar dacă devin obstacole ar trebui abandonate. Pe scurt, orice poate fi folositor atât timp cât nu ne tulbură și nu devine un obstacol pe Calea către nașterea în Tărâmul Pur.’”[1]

Salvarea nediscriminatorie oferită de Buddha Amida nu este o încurajare la rău și nici o justificare a imoralității

Click here to read the English version 

”Sunt unii care spun că efortul de a evita păcatul și de a te îmbunătăți pe tine însuți înseamnă a nu lua în serios Legământul lui Amida [...] Să nu cumva să vă lăsați păcăliți de astfel de viziuni greșite! Poate găsi cineva o sutră sau un pasaj în care Amida îi încurajează pe oameni să păcătuiască? Bineînțeles că nu! Astfel de afirmații vin de la cei care nu depun niciun efort să se abțină de la fapte rele și care continuă să facă rău ca înainte. Prin astfel de cuvinte absolut nerezonabile și false îi rătăcesc pe bărbații și pe femeile ignorante îndemnându-i să păcătuiască în continuare și stârnindu-le și mai mult patimile rele. Genul acesta de oameni nu sunt altceva decât  prieteni ai diavolilor și ar trebui să-i considerați dușmani ai nașterii voastre în Tărâmul Pur”.[1]
 
Comentariu:
Este extrem de important să înțelegem că Amida Dharma NU este un instrument de justificare sau instituționalizare a patimilor noastre oarbe. Într-adevăr, în activitatea de salvare a ființelor, Buddha Amida nu face nicio diferență între virtuoși sau păcătoși. Însă a nu face, din Compasiune, nicio distincție între ei, NU înseamnă că susține sau încurajează răul. Niciun Buddha și deci nici Shakyamuni sau Amida, nu au susținut vreodată fapte rele. Să nu confundăm faptul de a fi salvați așa cum suntem cu ideea că toate faptele noastre sunt acum bune și virtuoase sau că nu ar trebui să mai facem niciun efort de a avea un comportament bun. În loc să ne lăudăm ori să ne justificăm patimile oarbe, ar trebui mai degrabă se ne rușinăm de ele și să fim recunoscători salvării necondiționate oferite de Amida. Așa cum spunea Shinran: ”nu luați otravă pentru că aveți antidotul”, adică faceți tot ce puteți să vă abțineți de la rău chiar dacă sunteți salvați de Amida.