Al treilea pelerinaj Nembutsu la stupa buddhistă de la Tranișu cu ocazia lansării proiectului Stupei tuturor Buddha la templul Amidaji

 

Slavă lui Amida și tuturor Buddha! 

Click here to read the English version of this article

Click aici pentru a citi despre primul pelerinaj la stupa de la Tranișu

Click aici pentru a citi despre al doilea pelerinaj la stupa de la Tranișu

Am dedicat acest pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu tuturor ființelor, inclusiv protectorilor noștri și zeităților care stăpânesc aceste locuri, buddhiștilor din această țară și celor care au ajutat la construirea și consacrarea stupei de la Tranișu, membrilor FPMT, Amidaji și binefăcătorilor mei, în mod special lui Drolma Veronica Anghelescu. 

Fie ca energia lor vitală să crească, să fie mereu sănătoase la minte și la trup, să primească din belșug tot ceea ce au nevoie, inclusiv apă, mâncare, haine și adăpost, toate obstacolele să dispară dinaintea lor, să nu se mai nască niciodată în zonele de jos ale existenței, să creeze legături indestructibile cu Amida și toți Buddha și să atingă cât mai repede Iluminarea supremă. 

De asemenea, fie ca proiectul nostru cu Stupa Tuturor Buddha să fie realizat fără niciun fel de obstacole. Fie ca toate liniile autentice de transmisie să se răspândească în România pentru ca oricine să poată practica în funcție de specificul și afinitățile lui karmice. Fie ca toți buddhiștii din această țară să colaboreze mereu între ei în spirit nonsectar și pentru binele tuturor ființelor. Fie ca viziunile greșite ce contravin învățăturii lui Buddha să nu pătrundă niciodată în aceste locuri ori dacă au pătruns deja să dispară definitiv și să nu aibă nicio putere asupra ființelor de aici. Fie ca această țară să devină o mandala a tuturor Buddha și un loc unde ființele umane și nonumane să evolueze ușor, fără niciun fel de obstacole! 

Reflecții cu ocazia celui de-al doilea pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu

Click here to read 

the English version of this article

Click aici pentru a citi despre primul pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu

Totul a început cu un gând  puternic apărut spontan în minte – pleacă într-un nou pelerinaj ACUM!

 

Imediat după primul pelerinaj la stupa de la Tranișu am decis că e musai să revin, însă nu aveam nimic planificat pentru vara asta și de aceea am fost luat prin surprindere de nevoia urgentă de a pleca IMEDIAT, fără nicio amânare. Călătoream cu trenul de la Amidaji la București și mă relaxam la o cafea de doi lei și un film când acest gând puternic asemenea unei porunci mi-a apărut în minte. În următoarea jumătate de oră deja organizam lucrurile iar în două zile eram pe drum.

Toate practicile sunt incluse în Nembutsu (călugărița de la templul Ninnaji)

Click here to read the English 

version of this article

“Odată o călugăriță de la templul Ninnaji a venit la Honen și, cu o voce tristă, a spus că a jurat să citească Hokke Sutra (Sutra Lotusului) de o mie de ori. O citise deja de șapte sute de ori până atunci, dar, fiindcă acum îmbătrânise destul de mult, nu reușea să obțină meritul de a-și ține promisiunea. Honen i-a spus: ‘Într-adevăr, ai făcut bine că, în ciuda vârstei tale, ai citit sutra de șapte sute de ori însă în ceea ce le privește pe celelalte trei sute, cel mai bine ar fi să te concentrezi exclusiv pe Nembutsu’.
Ea i-a urmat sfatul, a abandonat citirea sutrei și nu a mai făcut altceva decât să rostească Numele sacru în tot restul vieții ei până când a atins Ojo (nașterea în Tărâmul Pur).
 
În satul Shiraku, din provincia Tango, era o mănăstire  numită Mirokuji, al cărei stareț a fost în trecut un cărturar Tendai și care ulterior, după retragerea din funcția sa preoțească, a devenit discipol al lui Honen, dedicându-se exclusiv practicii Nembutsu. A locuit la Tomino-koji, Gojo Bomon (în Kyoto). Într-o zi, când a tras un pui de somn în mijlocul zilei a avut un vis în care i s-a părut că vede nori violet pe cer și o călugăriță în mijlocul lor cu o față plină de zâmbete, care i-a spus: ‘Datorită învățăturii lui Honen Shonin m-am născut în Tărâmul Pur. În trecut am fost călugăriță la templul Ninnaji.’

Nu-i denigrați pe alți Buddha, alte Porți Dharma și alte învățături buddhiste pentru că aveți credință în Amida

Click here to read the English version 

of this article

Honen Shonin a spus:
 
Cei care se încred exclusiv în Buddha Amida și spun doar Nembutsul credinței să nu discrediteze, nici să jignească legămintele pline de compasiune ale diverșilor Buddha și Bodhisattva ori să ponegrească și să gândească de rău alte sutre precum Sutra Lotusului ori Sutra Perfecțiunii Înțelepciunii.
Karma defăimării nenumăraților Buddha, a îndoielii și ponegririi multor învățături sacre nu este în armonie cu inima lui Buddha Amida. Astfel de fapte ne exclud automat de la salvarea oferită de Legământul plin de Compasiune al lui Amida chiar dacă recităm Nembutsu”.[1]
 
Comentariu:
Această învățătură extraordinară a lui Honen Shonin este fundamentală pentru Amidaji. A crede în existența lui Amida în timp ce negăm existența altor Buddha sau a accepta Marea Sutră în timp ce denigrăm alte sutre Mahayana este o imposibilitate logică și karmică. Cel care neagă existența altor Buddha nu poate avea karma bună de a deveni deschis față de Legământul Principal al lui Buddha Amida. De asemenea, nu poate fi călăuzit de ceilalți Buddha și Bodhisattva Iluminați către Amida.

Unicitatea și universalitatea Căii Nembutsu

 

Click here to read the English version 

of this article

”Când spunem că Jodo (Tărâmul Pur) este superior tuturor celorlalte școli și că Nembutsu este superior tuturor disciplinelor religioase ne referim la faptul că este capabil să salveze toate ființele simțitoare.
 
Desigur, meditația asupra Absolutului, inima care aspiră cu înflăcărare la cunoașterea perfectă (Bodhi)[1], citirea și recitarea sutrelor Mahayana, practicile mistice Shingon, meditația Tendai și așa mai departe, toate aparțin Dharmei Buddhașilor, dezvăluie superioritatea lor și ne spun cum să traversăm oceanul nașterilor și morților repetate. Totuși, pe de altă parte, ele sunt cu mult peste capacitățile ființelor care trăiesc în aceste vremuri degenerate. După ce vor trece și cei zece mii de ani ai epocii întunecate în care ne aflăm acum, durata medie a vieții omenești va fi scurtată la zece ani și mulți vor degenera în așa hal încât vor face într-una cele zece păcate grave și cele cinci păcate de moarte. Cu toate acestea, absolut toți, fără nicio excepție, tineri și bătrâni, bărbați și femei, sunt incluși în scopul Legământului Principal, se află în grija lui Amida și nu vor fi niciodată abandonați dacă rostesc Nembutsul credinței chiar și numai de zece ori sau măcar o singură dată. Acesta este motivul pentru care insist că Nembutsu depășește toate celelalte discipline și școli (confesiuni) buddhiste.”[2]

Superioritatea căii Nembutsu în conformitate cu Honen Shonin

Click here to read the English version 

of this article

Honen a avut următorul dialog cu Shinjakubo din Harima:
 
„’Să presupunem că au fost trimise două ordine imperiale, unul pentru provinciile vestice și celălalt pentru provinciile din est. Ce ar fi dacă ordinul destinat vestului ar fi dus din greșeală în provinciile estice, sau invers? Le-ar mai putea respecta oamenii?’ După ce s-a gândit puțin, Shinjakubo a răspuns: ‚Chiar dacă sunt ordine imperiale, cum ar putea oamenii să le respecte?’ ‚Ai dreptate’, a spus Honen.
 
În cazul nostru, prin cele două ordine imperiale mă refer la învățăturile pe care le moștenim de la Shakyamuni aparținând așa-numitelor trei perioade, cea a epocii corecte a Dharmei, epocii decăzute și ultimei epoci Dharma.
 
Practica așa-numitei Căi Sfinte (Shōdō) aparține epocilor corecte și decăzute a Dharmei și poate fi urmată doar de oameni cu capacități și înțelepciune superioară. Vom numi această Cale ordinul imperial destinat provinciilor vestice.
 
Practica așa-numitului Tărâm Pur (Jodo) aparține epocii ultime a Dharmei în care până și cei mai lipsiți de valoare pot găsi calea salvării. Vom asemui acest lucru cu ordinul imperial destinat provinciilor din est. Așadar, nu e deloc bine să confundăm cele două căi, dintre care doar una este potrivită pentru toate cele trei perioade.
 
Am discutat odată despre doctrinele Căii Sfinte (calea puterii personale) și ale Tărâmului Pur cu mai mulți învățați de la Ōhara și am fost cu toții de acord că ambele sunt autentic buddhiste, la fel  cum cele două coarne ale unui bou sunt în egală măsură ale lui. Apoi am continuat să arăt că, din punct de vedere al capacităților umane, doctrina mea despre Tărâmul Pur este mult superioară și are de departe cel mai mare succes[1].

Deși Calea Sfântă este într-adevăr profundă, ea aparține unei epoci deja trecute și nu se potrivește oamenilor din ziua de azi. În același timp, calea Tărâmului Pur pare superficială însă este foarte potrivită timpurilor noastre. Când am câștigat dezbaterea în acest fel, audiența a aplaudat, profund convinsă de adevărul zicerii următoare: ‚în perioada ultimei epoci a Dharmei, care va dura zece mii de ani, toate celelalte sutre vor dispărea, însă învățătura lui Amida va rămâne singură să reziste și să binecuvânteze oamenii.’” [2]
 
Comentariu:
Fragmentul de mai sus este foarte clar și nu are nevoie de multe explicații. Vreau doar să insist puțin pe această propoziție: ”doctrina mea despre Tărâmul Pur este mult superioară și are de departe cel mai mare succes” și pe ultima: ”în perioada ultimei epoci a Dharmei, care va dura zece mii de ani, toate celelalte sutre vor dispărea, însă învățătura lui Amida va rămâne singură să reziste și să binecuvânteze oamenii.”

Puterea personală și Puterea lui Buddha Amida

Click here to read the English version

”Este imposibil să știm cât de mult vom trăi și, cu toate că s-ar putea să avem o viață lungă, trecutul este în cele din urmă asemenea unui vis fantomatic. Prin urmare, ține minte că vom ajunge împreună în același tărâm al lui Buddha Amida. Pe floarea de lotus a iluminării vom depăna amintirile tristeții din această lume spurcată a suferinței, ne vom aduce aminte de legăturile karmice din trecut și vom jura să salvăm și să conducem toate ființele către Iluminare. Ți-am vorbit deja despre importanța acestui lucru când ne-am întâlnit prima dată.

 
Să crezi din toată inima ta în Legământul Principal al lui Buddha Amida și să nu te îndoiești nici măcar o clipă că vei atinge nașterea în Tărâmul său Pur. Să crezi că dacă rostești Namo Amida Butsu chiar și numai de zece ori te vei naște acolo prin Puterea Legământului Principal, indiferent cât de multă karmă negativă ai avea. Te rog așadar, să te focalizezi pe Nembutsu.
 
Nașterea în Tărâmul Pur nu va depinde niciodată de virtuțile noastre sau de lipsa acestora, ea fiind posibilă doar prin Puterea Legământului Principal. Indiferent cât de strălucitori și admirabili am fi, este extrem de dificil în această ultimă epocă a Dharmei să ne naștem imediat în Tărâmul Pur prin propriile eforturi. Deoarece Puterea Legământului Principal este factorul crucial, nu există niciun motiv pentru care chiar și cei păcătoși și incompetenți să nu se poată naște în Tărâmul Pur. Singura condiție necesară acestei nașteri este credința în Legământul Principal al lui Buddha Amida”. [1]

Despre necesitatea de a fi instruit personal de un învățător autentic

    Click here to read the English version 

Honen Shonin a spus:
 
”Un om care citește despre învățăturile Jodo (Tărâmului Pur) fără a primi instruire verbală va rata ceea ce este cu adevărat necesar pentru atingerea nașterii în Tărâmul Pur. Ființe extraordinare, precum Nagarjuna și Vasubandhu și, pe de altă parte, oamenii cei mai de jos, păcătoșii obișnuiți ai zilelor din urmă vinovați de cele zece păcate grave și cele cinci păcate de moarte, sunt îndemnați deopotrivă  de Buddha Shakyamuni să intre în Tărâmul Beatitudinii Perfecte. Însă noi, oamenii obișnuiți de pe cel mai de jos nivel spiritual, când auzim pe Buddha îndemnându-i pe cei buni, începem imediat să ne desconsiderăm și să credem că nu avem cum să ne naștem în Tărâmul Pur și astfel, prin propriile îndoieli, ne împiedicăm noi înșine să ajungem acolo după moarte. De aceea, este foarte important să facem o distincție foarte clară între învățătura destinată celor buni și virtuoși și cea aplicabilă celor răi și păcătoși precum noi înșine. Dacă procedăm astfel credința în certitudinea propriei nașteri în Tărâmul Pur va deveni neclintită și, prin puterea Legământului Principal al lui Buddha, ne vom duce acolo în momentul morții.”[1]
 
Comentariu:

Doar spune Nembutsu fără să mai adaugi nimic altceva

Click here to read the English version of this article

”Odată un adept din districtul Chinzei a venit la Kyoto pentru a-l vizita pe Honen la coliba unde locuia.
Înainte să-l întâlnească l-a întrebat pe unul din discipolii lui dacă e bine să mediteze asupra semnelor de desăvârșire ale lui Buddha în timp ce recită Nembutsu. Discipolul i-a răspuns afirmativ și a lăudat această idee.
 
Honen, care stătea în camera alăturată înaintea altarului său, a auzit conversația, a deschis ușa glisantă și a făcut următoarea remarcă: „Nu e adevărat. Așa cum spune Zendo (Maestrul Shan-tao), ‚dacă o singură ființă din cele zece direcții nu se va naște în Tărâmul Pur prin rostirea Numelui meu chiar și numai de zece ori, atunci nu voi atinge Iluminarea supremă (spune Bodhisattva Dharmakara)’ Adevărul este că El a atins Iluminarea și există acum ca Buddha Amida”.

Cauza nașterii în Tărâmul Pur poate apărea oricând

Click here to read the English version of this article

Honen Shonin a spus:
 
”Karma necesară nașterii în Tărâmul Pur poate apărea în orice moment al vieții sau în momentul morții. Nu există nicio distincție între cele două în limbajul Legământului Principal.”[1]
 
Comentariu:
În chiar momentul în care cineva se încrede în Buddha Amida intră în stadiul de non-retrogresiune pentru nașterea în Tărâmul Pur unde va atinge Iluminarea supremă. Karma necesară nașterii acolo apare în chiar secunda în care ne încredem pentru prima oară în Amida și exact atunci primim și meritele karmice curate ale lui Amida[2] care fac posibilă ajungerea în Tărâmul Pur.
 
Acest pasaj îi contrazice pe cei care cred că starea minții în momentul morții este de cea mai mare importanță pentru nașterea în Tărâmul Pur. Întotdeauna insist pe faptul că suntem o școală a Legământului Principal și că tot ceea ce avem nevoie să știm se găsește în acest Legământ. Honen Shonin a gândit la fel când s-a referit la ”limbajul Legământului Principal” în care Amida ne-a cerut să ne încredem în El, să-i rostim Numele și să ne dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur. Unii fac asta când sunt puternici și sănătoși, tineri sau bătrâni iar alții în momentul morții. Amida nu a specificat un moment anume când să ne încredem în El, să-i rostim Numele și să ne dorim să ne naștem în Tărâmul său, așa că nu avem de ce să ne îngrijorăm asupra acestui aspect. Oricând e un moment potrivit pentru a rosti Nembutsul credinței.
 
Următorul citat ne arată și mai mult că Honen Shonin nu a adăugat vreo semnificație specială Nembutsului din momentul morții:
 
”Întrebare: Care din ele este mai profund: Nembutsu din momentul morții sau Nembutsu din viața de fiecare zi?
Răspuns: Nembutsul de fiecare zi și Nembutsul din momentul morții nu sunt deloc diferiți. Când suntem vizitați de moarte, Nembutsul de fiecare zi devinde Nembutsul din momentul morții; dacă viața ne este însă prelungită, Nembutsul din momentul morții devine Nembutsul vieții de fiecare zi".[3]

---

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 398
[2] Transferul de merite de la Amida către noi are loc în momentul în care ne încredem pentru prima oară în Amida.   
[3] Honen Shonin, Discurs esențial despre nașterea în Tărâmul Pur prin Nembutsu, The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.125
 

Adu-ți aminte să spui Nembutsu

Click here to read the English version 

of this article

”Trebuie să credeți că Nembutsu posedă virtuți supreme și că Buddha Amida, în marea lui compasiune manifestată în Legământul Principal, îl ține strâns în brațele sale pe cel care spune Nembutsu chiar și numai de zece ori sau doar o singură dată. Cu o astfel de credință să rostiți Nembutsu toată viața voastră și să nu-l uitați niciodată.”[1].
  
Comentariu:
Așa cum am arătat, citând multe texte sacre, în capitolul ”Doar Nembutsu este adevărat și real” din cartea mea Învățături simple despre Vacuitate și natura de Buddha, Numele conține meritele lui Amida și ale tuturor Buddha, precum și virtuțile tuturor învățăturilor și practicilor buddhiste. În conformitate cu explicațiile lui Shinran, Numele lui Amida ”este oceanul virtuților adevăratei Așaități și a Realității ultime”[2].
 
De asemenea, Buddha Amida îi protejează și îmbrățișează pe cei care se încred în El, atât în viața asta cât și în momentul morții când îi întâmpină în Tărâmul său Pur.
 
După ce arată că numărul recitărilor nu este important pentru nașterea noastră în Tărâmul Pur, Maestrul Honen ne încurajează să rostim Numele toată viața noastră. La fel cum cineva salvat din foc va fi întotdeauna recunoscător salvatorului său, nici noi să nu fim delăsători în a ne exprima recunoștința față de Buddha Amida pentru că ne salvează din nașterile și morțile repetate. Iată motivul pentru care uneori Honen dar și Maeștrii Shinran și Rennyo au insistat să ne aducem aminte să spunem Nembutsu. Nu pentru că numărul recitărilor ar fi important (nu este!), ci pentru că e frumos să ne aducem aminte să spunem ”mulțumesc” celui care ne asigură eliberarea din samsara. Nembutsu este de asemenea, expresia credinței, așa că dacă ne încredem cu adevărat în Amida, ne va plăcea să exprimăm această credință spunându-i Numele.

 

---

[1] Teachings of Honen, translated by Yoko Hayashi and Joji Atone, Bukkyo University, Los Angeles, p 243-245
[2] Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, chapter II, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 9