Întrebare despre tărâmurile samsarice și Tărâmul Pur

Întrebare: Dacă Tărâmul Pur nu este simbolic ci există într-un loc anume (adică în vest), putem spune că și alte locuri precum iadurile există ad literam în afara minții noastre?

 

Răspuns: Da, putem spune că iadurile există de asemenea, ca locuri în afara minții noastre dar ele există din cauza minții celor care au karma nașterii în iad. Aceste iaduri sunt dependente de mintea noastră. Ele nu pot exista fără mintea noastră. Tărâmul în care trăim acum există de asemenea, în afara minții noastre, în sensul că avem aceste trupuri, avem munți, oceane, păduri, etc, mă pot uita la tine iar tu te poți uita la mine (nu e nimic mitologic, simbolic sau fictiv în asta) dar în același timp, ele există datorită minții și karmei noastre. Mintea mea, mintea ta, plus celelalte minți ale ființelor umane și karma lor sunt cauzele care au dus la existența acestui tărâm uman. Fluxul mental[1] al unei ființe are nevoie de un vehicul și astfel lumile și trupurile intră în existență datorită karmei individuale și colective a diverselor fluxuri mentale.

 

În iaduri există de asemenea, munți, ghețari[2] și diverse fluxuri mentale (ființe) care au propriile vehicule sau trupuri specifice locuitorilor de acolo. Acele ființe se nasc într-un mediu și cu niște trupuri care își au cauza în propria karmă de iad, la fel cum oamenii se nasc într-un mediu cu trupuri care își au cauza într-o karma ce rezonează cu planul uman de existență.

 

Natura care ne înconjoară este efectul karmei noastre de oameni iar natura și mediul locuitorilor din iaduri sunt efectul karmei lor. Ambele sunt reale ca și conexiuni și efecte karmice cu diferența că în timp ce în tărâmul uman ne împărțim existența cu ființe în formă animală care au propria lor karmă, în iaduri așa-zișii torționari care îi pedepsesc pe cei născuți acolo, chiar dacă sunt reali, nu au de fapt, o existență de sine stătătoare, nu sunt ființe vii. Acei gardieni și torționari, inclusiv animalele îngrozitoare care-i chinuie pe locuitorii iadurilor sunt manifestarea karmei celor născuți acolo. Ele există ca parte a acelor zone karmice așa cum pădurile și munții există ca parte a tărâmului omenesc. Suferința pe care o simt cei născuți în iaduri nu este nici ea simbolică sau metaforică, ci reală, așa cum dacă ți-as tăia acum un deget vei simți în mod sigur durere.

 

Este important să înțelegi că TOATE manifestările, de la iaduri la Tărâmul Pur al lui Buddha Amida apar datorită cauzelor și condițiilor. Dacă aveți o karma atât de rea încât meritați să vă nașteți într-unul din iaduri, atunci vă veți naște cu siguranță acolo; dacă aveți karma nașterii în trup uman, atunci vă veți naște ca oameni și așa mai departe. La fel cum ființele neiluminate sunt cauza karmică a tărâmurilor neiluminate[3] cu diverse suferințe și obstacole, Buddhașii sunt cauza tărâmurilor iluminate. Dacă manifestările din tărâmurile neiluminate duc la și mai multe atașamente și iluzii, în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu există decât manifestări și forme iluminate care conduc la Iluminare. În Marea Sutră Shakyamuni a spus de exemplu, că păsările din Tărâmul Pur nu sunt, asemenea celor din tărâmul uman, rezultatul unei karme neiluminate, ci creații ale lui Buddha Amida. Dacă în iaduri, diferitele păsări și bestii înfricoșătoare îi chinuie pe cei născuți acolo, deoarece sunt efectul karmei acestora, în Tărâmul Pur păsările cântă muzică Dharma iar sunetele scoase de ele amintesc adevăruri nirvanice. Ambele tipuri de animale (cele din iaduri și cele din Tărâmul Pur) sunt reale dar ele există datorită unor cauze diferite. Bestiile din iaduri își au cauza într-o karmă neiluminată (a celor născuți acolo), în timp ce animalele din Tărâmul Pur își au cauza în Iluminarea lui Amida și Legămintele pe care Bodhisattva Dharmakara le-a adus la împlinire când a devenit Buddha Amida.

 

Faptul că manifestările (formele) iluminate își au fundamentul în realitatea ultimă de dincolo de formă nu înseamnă că nu există. Unii cred că datorită realității ultime de dincolo de forme, manifestarea în formă nu are de fapt, o existență reală. Însă, dacă citiți teoria Maestrului T’an-luan despre cele două corpuri, veți vedea că Dharmakaya naturii de Buddha se manifestă ca Dharmakaya metodelor pline de compasiune (Amida în forma descrisă în Marea Sutră). Ambele există și ”sunt diferite, dar inseparabile; ele sunt una, dar nu acelaşi lucru”. Fiecare formă iluminată a Tărâmului Pur are în ea realitatea de dincolo de formă (este înrădăcinată în realitatea ultimă), așa cum un locuitor al iadurilor are în el natura de Buddha însă nu e conștient de ea și din această cauză continuă să manifeste un mediu rău și ostil în care suferă până se epuizează karma nașterii lui acolo. Spre deosebire de cei neiluminați, cel ce devine conștient de natura ultimă de Buddha (cel care atinge Iluminarea supremă) va manifesta forme iluminate doar că nu va fi dependent de nicio formă. Liber de orice forme, va continua să manifeste forme atât pentru el cât și pentru ceilalți. 

 

O erezie foarte gravă este cea numită ”atașament față de vacuitate” sau ”vidul nihilist” care include negarea Tărâmului Pur pe baza vacuității sau a realității de dincolo de formă. De fapt, Realitatea Ultimă de dincolo de formă și fenomenele neiluminate sau iluminate există în același timp. Din cauza karmei negative, tărâmurile neiluminate există iar datorită karmei iluminate[4], Tărâmul Pur există de asemenea. Primele sunt create de faptele și gândurile ființelor neiluminate, în timp ce Tărâmul Pur a fost creat de cele 48 de legăminte ale lui Bodhisattva Dharmakara care a atins Iluminarea perfectă și a devenit Buddha Amida. Datorită Iluminării sale și accesului la Realitatea Ultimă de dincolo de formă ca și condiție și a legămintelor sale ca și cauză, Tărâmul Pur a intrat în existență. La fel, datorită Realității ultime ca și condiție[5] precum și karmei rele/neiluminate ca și cauză, apar fenomenele pe care le numim iaduri, zone de existență umane, tărâmurile zeilor, etc.

Sper ca aceste explicații să fie suficiente. Te rog să îți aduci aminte că aici vorbim de lucruri pe care le vom cunoaște mai bine când ne vom naște în Tărâmul Pur și vom deveni noi înșine Buddhași. Doar pentru Buddhași iadurile sunt ca și inexistente deoarece ei sunt treziți și nu au karma de a dormi și suferi în visul samsaric, însă pentru ființele neiluminate, iadurile și alte tărâmuri samsarice sunt reale și există ca forme manifestate de propria karma neiluminată. Un Buddha nu poate manifesta tărâmuri rele sau neiluminate deoarece El este Trezit și Atot-Iluminat, ci doar un Tărâm Pur, fiind capabil de asemenea, să meargă (ca Persoană liberă și iluminată) în toate lumile manifestate de karma comună a diferitelor ființe pentru a le propovădui Dharma și a le ajuta în diverse moduri. Atât ființele neiluminate cât și Buddhașii sunt înconjurate de forme și manifestă forme, primii din cauza ingnoranței și patimilor oarbe iar a doua categorie datorită Înțelepciunii și Compasiunii lor infinite.

 

PS: Când vorbesc de fenomenele samsarice (neiluminate) ca fiind reale mă refer la faptul că sunt reale pentru mințile noastre neiluminate, la fel cum un vis este real pentru visator. De fapt, cu adevărat REALĂ este doar natura de Buddha și Buddhașii care sălășluiesc în ea, inclusiv Buddha Amida și Numele său.

 

 

 

---

[1] Spunem flux mental iar nu suflet deoarece personalitățile noastre se află într-o continuă schimbare, ceea ce suntem acum nemaifiind identic cu cei care vom fi peste zece sau douăzeci de ani.

[2] În iadurile reci.

[3] Ființele neiluminate manifestă karmic tărâmuri neiluminate.

[4] Prin expresia ”karmă iluminată” nu mă refer la o karma bună în contrast cu karma rea ci la ceea ce se numește în buddhism ”binele supralumesc” (supramundane good în engleză). Vezi articolul ”Merite lumești versus merite supralumești” .

[5] Dacă nu ar exista o Realitate ultimă nu ar exista nici fenomenele samsarice. Doar pentru că există o Realitate adevărată, există și o percepție falsă a realității. Doar pentru că există luna, există și reflecția sa în apă care e percepută greșit de unii ca fiind luna însăși. Cu toate acestea, nu e vina lunii că e confundată cu reflecția sa, așadar luna e doar condiția dar nu și cauza perceperii greșite. În același fel, nu e vina naturii de Buddha (adevărata realitate), că noi luăm de bun și real ceea ce e fals și iluzoriu.