Cum mă simt eu ca buddhist?

Nu trebuie să faci nimic pentru a atinge Iluminarea în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida. Pe calea Jodo Shinshu, Iluminarea nu trebuie câștigată sau meritată. Spre deosebire de alte metode spirituale dinauntrul sau dinafara buddhismului, aici eliberarea finală din nașterile și morțile repetate nu este obținută de tine. Nu te duci tu singur către Nirvana, ci Buddha Amida te ia de mână ca pe un copil și te duce acolo. El este cel care te face să vezi natura ultimă a tuturor lucrurilor, care topește diversele straturi de iluzii ce acoperă natura ta înnăscută de Buddha.
 
Odată ajuns prin Poarta Credinței în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida sau sfera lui de influență, toate aceste transformări apar instantaneu și natural. Rătăcirea ta ca prizonier al samsarei se încheie de îndată ce primești credința iar călătoria ta ca Buddha începe când te naști în Tărâmul Pur al lui Amida, în momentul morții[1].
 
Credința (shinjin) și rostirea Numelui (Nembutsu), care este expresia credinței, înseamnă că îl lași pe Buddha Amida să te ducă spre Iluminare (Buddheitate/Nirvana). Crezi că El este singurul care poate face asta deoarece tu nu ești capabil să ajungi acolo prin tine însuți.
 
Nu există o Cale asemănătoare cu Calea credinței în Buddha Amida. Indiferent cât de mult ai studia toate religiile lumii și chiar celelalte metode buddhiste, un vei găsi o astfel de învățătură care chiar nu cere nimic de la tine.
 
Această învățătură a lui Shakyamuni(Buddha istoric) despre salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida este cea mai bună expresie a Iubirii Infinite și Compasiunii pe care un Buddha o are pentru ființele sensibile. Este medicamentul ce trebuie aplicat atunci când toate medicamentele (metodele spirituale) s-au dovedit ineficiente.
Odată am fost întrebat:
 

”Cum te simți ca Buddhist?”
 
Am răspuns:
 
Mă simt iubit și acceptat.
Mă simt ca și cum aș fi înconjurat de brațe infinite, calde și pline de iubire.
Mă simt în siguranță. Nimic nu mă poate răni din punct de vedere spiritual, nici chiar propriile mele patimi sau karma mea negativă[2].
Văd peste tot imaginea zâmbitoare a lui Buddha Amida.
Știu că Amida nu mă judecă și nici nu mă abandonează.
Știu că esența întregului univers[3] este mare iubire și mare Compasiune.
Știu că merg în Lumină deși sunt impur.
Indiferent cum trăiesc sau mor, destinația mea este sigură. Problema nașterilor și morților repetate a fost rezolvată pentru mine.
Așa mă simt eu ca buddhist.

---

[1] În momentul apariției pentru prima oară a credinței intri în stadiul de non-retrogresiune sau de asigurat de Nirvana (Iluminare) pe care o atingi după moartea trupului și nașterea în Tărâmul Pur al lui Amida.
[2] Patimile și karma negativă nu pot împiedica nașterea mea în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida.
[3] Natura ultimă a tot ce există este natura de Buddha.